Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 773/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 773
Ședința publică din data de 2.11.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 24.10.1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 153 din data de 8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și a sentinței penale nr. 596 din data de 25.03.2009, pronunțată de Judecătoria Ploiești, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.2 lit.b și c cod penal cu aplic. art. 74 alin.1 lit.a și c și art. 76 al.1 lit.b
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător ales din Baroul Dâmbovița, lipsă fiind intimata - parte vătămată.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat după ce în prealabil a luat legătura cu acesta, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul, solicită instanței admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel întrucât în cauza de față sunt incidente disp. art. 385/9 pct.6 pr.penală, respectiv judecata a avut loc în lipsa apărătorului atunci când prezența acestuia era obligatorie.
În acest sens, precizează că deși la Tribunalul Prahova inculpatul a fost reprezentat și asistat de apărător ales, delegația sa aflându-se la dosar la fila 26 dosar apel, cauza s-a soluționat pe data de 8.07.2009 în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Astfel, consideră că inculpatul a fost lipsit de apărare.
Referitor la încadrarea juridică a faptei arată că a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c în art. 211 alin.2 lit.c, cerere care a fost reținută în practicaua deciziei atacate dar instanța de apel nu se pronunță și cu privire la aceasta.
Apreciază că și pentru acest motiv se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicită instanței admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, urmând a se avea în vedere faptul că este infractor primar, a avut tot timpul o poziție constantă și de recunoaștere, a realizat ceea ce a săvârșit, într-adevăr fapta are un grad ridicat de pericol social însă recurentul poate fi reeducat și trebuie să aibă posibilitatea să se îndrepte.
Mai arată că acesta a fost încarcerat pe data de 8.01.2009, nu se poate reține că ar fi comis fapta pe timp de noapte întrucât la ora 17,45 nu este noapte, iar pentru fapte mult mai grave o serie de infractori primari sunt cercetați în stare de libertate.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că, într-adevăr criticile de nelegalitatea hotărârii atacate sunt întemeiate, a fost încălcat dreptul la apărare iar instanța de apel nu s-a pronunțat pe cererea de schimbare a încadrării juridice astfel cum a fost formulată de inculpat.
Pune concluzii de admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre soluționarea apelului cu respectarea garanțiilor procesuale.
Referitor la încadrarea juridică a faptei apreciază că aceasta este corectă, în sensul că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată și nu simplă.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales, este arestat de 10 luni și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate acordându-i-se astfel o șansă pentru a se îndrepta.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față,
Prin decizia penală nr. 153 din data de 8.07.2009 a Tribunalului Prahova, s-a respins apelul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.10.1988, CNP -, aflat în stare de deținere în Penitenciarul Mărgineni, împotriva sentinței penale nr.596/25.03.2009, a Judecătoriei Ploiești, ca nefondat.
S-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului și s-a dedus prevenția cu începere de la 08.01.2009 la zi.
A fost obligat inculpatul la plata sumei de 360 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei ( câte 100 lei ) reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu, care l-au asistat pe inculpat la constatarea legalității și temeiniciei arestării preventive, ce va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru a pronunța decizia respectivă instanța de apel a reținut următoarea situație:
Prin sentința penală nr.596/25.03.2009 a Judecătoriei Ploiești, inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.10.1988 în V de M, județul P, cetățean român, studii - 10 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, necăsătorit, fără copii, stagiul militar nesatisfăcut, domiciliat în com., sat, județul D, CNP - -, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 211 alin.2 lit. b și c pen. cu aplicarea art.74 al.1 lit. a și c pen. și art. 76 al.1 lit. b Cod Penal, faptă din data de 05.11.2008, la pedeapsa de3 (trei) ani și 6 (sase) luni închisoare.
Cu aplicarea art.71 și art.64 lit.a și b pen. cu exceptia dreptului de a alege în alegerile legislative, prev.de art. 64 al.1 lit.a
Cod PenalÎn baza art. 88.Cod Penal s-a dedus din pedeapsa aplicată prin prezenta, perioada reținerii și a arestării preventive de la 08.01.2009 la zi.
În baza art. 350.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată. în P,-,.207,.2,.10, jud. P, nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art.191 pr.pen. inculpatul a fost obligat să plătească statului 400 RON cheltuieli judiciare, din care suma de 200 RON - onorariul apărătorului din oficiu - va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, în data de 05.11.2008, orele 17,45 inculpatul, în timp ce se afla pe B-dul - din P, a sustras prin exercitarea violenței, în sensul că a încercat inițial să-l smulgă din mână, iar ulterior văzând că nu reușește, i-a aplicat victimei o lovitură în zona capului, telefonul mobil marca LG KG 800, seria -, aparținând părții vătămate.
Inițial, în ziua respectivă, la orele 16,00 inculpatul s-a împrietenit în zona de Sud P cu numitul, care i-a oferit spre vânzare mai multe telefoane mobile, inculpatul nefiind interesat de ofertă, după care cei doi au plecat să se plimbe prin oraș, ajungând astfel pe B-dul - din P, unde în zona Cimitirului au observat-o pe partea vătămată care vorbea la telefonul mobil.
În aceste condiții, inculpatul, fără a-i spune numitului ce intenționează, s-a apropiat de partea vătămată, încercând să-i smulgă telefonul mobil, dar întrucât aceasta s-a opus, i-a aplicat o lovitură în zona capului, i-a smuls telefonul mobil din mână și a fugit.
Partea vătămată la urmărit pe agresor strigând: "Săriți, hoțul, mi-a furat telefonul!", aspect care l-a determinat pe martorul, unul din paznicii Cimitirului să alerge după inculpat, dar întrucât pe stradă se afla și numitul, inițial paznicul a crezut că acesta este autorul faptei, însă ulterior, dându-și seama că a greșit, datorită explicației părții vătămate, deși a continuat să-l urmărească pe inculpat, acesta a reușit să scape.
Toate aceste aspecte sunt confirmate de martorul Mastora care a asistat la urmărirea inculpatului de către partea vătămată și paznicul de la cimitir, martorul aflându-se cu câinele la plimbare, ulterior acest martor putând să-l recunoască pe inculpat, la poliție, după semnalmente, când s-a procedat la recunoașterea din grup.
Imediat după consumarea faptei, inculpatul l-a contactat telefonic pe prietenul său, martorul oferindu-i spre vânzare mai multe telefoane mobile, motiv pentru care acesta împreună cu alți doi prieteni, martorii și au venit la P și s-au întâlnit cu inculpatul în zona fabricii.
Astfel, inculpatul i-a vândut martorului trei telefoane mobile, printre care și cel marca LG KG 800, seria -, aparținând părții vătămate, lăudându-se celor trei prieteni cu modalitatea în care a intrat în posesia acestui telefon, afirmând chiar că a lovit-o pe partea vătămată.
, deși cunoștea proveniența bunului, i-a dat inculpatului suma de 80 lei, pentru acest telefon, pe care l-a vândut ulterior martorului, de la care a fost recuperat de poliție și restituit părții vătămate.
În drept, fapta inculpatului, așa cum a rezultat din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, prezentate în cele de mai sus, întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni de tâlhărie, având în vedere că pentru a intra în posesia bunului sustras, inculpatul a folosit violența fizică, infracțiune prev. de art. 211 alin.2 lit. b și c pen.
Atitudinea procesuală a inculpatului a fost inițial oscilantă, ulterior, acesta recunoscând fapta și colaborând cu organele de anchetă.
În baza textelor de lege de mai sus, instanța a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, într-un cuantum la individualizarea căruia au fost avute în vedere disp.art.72, respectiv circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, prejudiciul creat și recuperat, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care nu are antecedente penale și care, așa cum s-a arătat, a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, această perioadă a arestului reprezentând pentru el un prilej de înțelegere a consecințelor faptei sale și un prilej de atingere a scopului pedepsei educativ-preventiv și sancționator.
În consecință, instanța a dat eficiență circumstanțelor atenuante legale prev. de art. 74 al.1 lit a și c și Cod Penal efectului lor obligatoriu, prev. de art. 76 al. 1 lit. b Cod Penal, prin coborârea pedepsei ce a fost aplicată, sub minimul special prevăzut de textul incriminator, apreciind că inculpatul poate beneficia de aceste dispoziții legale, având în vedere lipsa antecedentelor penale și recunoașterea faptei.
In ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a apreciat, că față de natura faptei săvârșite, scopul pedepsei educativ-preventiv și sancționator, poate fi atins numai prin executarea pedepsei în regim privative de libertate.
În consecință, instanța a făcut aplicarea și a disp. art.71 și art.64 lit.a, b, Cod Penal, cu excepția dreptului de a alege în alegerile legislative, prev. de art. 64 al.1 lit. a Cod Penal, având în vedere considerentele din hotărârea Hirst împotriva Marii Britanii, precum și dispozițiile
Totodată, în baza art. 88.Cod Penal a dedus din pedeapsa aplicată prin hotărârea apelată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 08.01.2009 la zi, iar în baza art. 350.C.P.P. s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Pe latură civilă s-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză, întrucât și-a recuperat prejudiciul.
Împotriva acestei hotărâri, înăuntrul termenului prevăzut de lege a declarat apel inculpatul, apreciind-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În primul rând, s-a arătat că faptei reținută în sarcina inculpatului i s-a dat o încadrare juridică greșită prin reținerea circumstanței agravante prev.de art.211 alin.2 lit.b cod penal, adică cea referitoare la săvârșirea faptei în timpul nopții, solicitând schimbarea încadrării prin înlăturarea acestei circumstanțe.
De asemenea, ca efect al înlăturării acestei circumstanțe a solicitat reducerea pedepsei aplicate de către prima instanță, ținând seama atât de modul în care a fost comisă, dar și de faptul că inculpatul a recunoscut comiterea acesteia și nu este cunoscut cu antecedente penale.
Tribunalul, examinând hotărârea apelată în raport cu criticile formulate de către inculpat, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.371 alin.2 pr. a constatat că apelul declarat este nefondat.
Din materialul probator administrat în faza de urmărire penală și cercetare judecătorească, în fața primei instanțe, rezultă vinovăția inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în formă calificată.
Astfel, în data de 05.11.2008, orele 17,45 în timp ce se afla într-un loc public, adică pe B-dul - din mun. P, prin violență a încercat să smulgă din mâna părții vătămate, un telefon mobil, iar pentru faptul că nu a reușit, a lovit-o pe partea vătămată în zona capului și apoi și-a însușit bunul respectiv.
După luarea bunului, inculpatul a fugit și a vândut telefonul numitului, de la care a fost recuperat de organele de poliție și restituit părții vătămate.
În raport de împrejurările în care a fost comisă fapta, există cele două circumstanțe agravante prev.de art.211 alin.2 lit.b și c cod penal, întrucât locul în care a fost comisă fapta este public, în sensul art.152 cod penal, iar la orele 17,45 afară se instalase noaptea, dat fiind ziua în care a fost sustras telefonul, respectiv în luna noiembrie 2008.
Ca atare, solicitarea inculpatului de a se schimba încadrarea juridică prin înlăturarea acestei agravante, este nelegală.
În ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate, tribunalul a constatat că motivul de apel invocat de către inculpat este neîntemeiat.
Astfel, infracțiunea de tâlhărie comisă de către inculpat se pedepsește cu închisoarea de la 5 la 20 de ani.
În raport cu modalitatea în care a fost comisă fapta, tribunalul a constatat că inculpatul a dat dovadă de perseverență, deoarece refuzând partea vătămată să-i remită bunul, a încercat să i-l smulgă din mână, după care a recurs la acte de violență împotriva ei.
În aceste condiții, fapta prezintă un pericol social ridicat, mai ales că a fost exercitată prin violență, în timpul nopții și într-un loc public.
Cu toate acestea, prima instanță a dat dovadă de clemență, întrucât a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante, coborând pedeapsa sub minimul special de 5 ani prevăzut de lege, aplicând o pedeapsă de 3 ani și 6 luni.
Într-adevăr, a ținut seama de faptul că prejudiciul a fost recuperat, de faptul că inculpatul nu are antecedente penale.
Chiar dacă în fața instanței de apel, dar și în fața primei instanțe a recunoscut comiterea acestei fapte, tribunalul a apreciat că nu se justifică reducerea în continuare a pedepsei, prin coborârea cuantumului acesteia până la limita minimă prevăzută de lege.
De asemenea, nu se justifică nici aplicarea unei alte modalități de executare a pedepsei, decât cea privativă de libertate, întrucât scopul acesteia nu poate fi atins decât dacă inculpatul execută pedeapsa în penitenciar.
Și împotriva acestei decizii a declarat de data aceasta recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Acesta a arătat că, deși la Tribunalul Prahovaa fost reprezentat și asistat de apărător ales, delegația sa aflându-se la dosar la fila 26 dosar apel, cauza s-a soluționat pe data de 8.07.2009 în prezența unui apărător desemnat din oficiu.
Astfel, consideră inculpatul că a fost lipsit de apărare.
Referitor la încadrarea juridică a faptei a arătat că a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 211 alin.2 lit.b și c în art. 211 alin.2 lit.c, cerere care a fost reținută în practicaua deciziei atacate dar instanța de apel nu se pronunță și cu privire la aceasta.
Apreciază că și pentru acest motiv se impune casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, solicitat instanței admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și redozarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, urmând a se avea în vedere faptul că este infractor primar, a avut tot timpul o poziție constantă și de recunoaștere, a realizat ceea ce a săvârșit, într-adevăr fapta are un grad ridicat de pericol social însă poate fi reeducat și trebuie să aibă posibilitatea să se îndrepte.
Curtea, verificând hotărârile atacate, conform art. 385/14 Cod pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de criticile invocate și în limita cazurilor de casare prev. de art. 385/9 Cod pr.penală constată că recursul este nefondat.
În acest sens, situația de fapt, împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii au fost corect reținute de prima instanță așa cum s-a arătat anterior, beneficiind de deplin raport probator în actele și lucrările dosarului, culminînd cu declarațiile de recunoaștere a activității infracționale efectuate de către inculpat.
Pedeapsa aplicată inculpatului este corect individualizată, făcându-se o justă aplicare a dispozițiilor art. 72 Cod penal, cu luarea în considerare a gradului de pericol social al faptei săvârșite, a împrejurărilor concrete de comitere a acesteia precum și a persoanei inculpatului față de care s-a făcut deja aplicarea efectului reținerii circumstanțelor atenuante, nefiind deci incident motivul de casare prev. de art. 385/9 pct.14 Cod pr.penală.
Nici unul dintre celelalte motive de recurs invocate de inculpat nu este întemeiat.
Astfel, în ceea ce privește faptul că i s-ar fi încălcat dreptul la apărare cu ocazia dezbaterilor când a fost asistat de către un apărător din oficiu în locul celui ales, Curtea constată că în cauză nu este incident cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct.6 Cod pr.penală.
Potrivit acestui text de lege hotărârea este supusă casării când judecata a avut loc în lipsa apărătorului lui, când prezența acestuia era obligatorie.
Ori, în cauză inculpatul a fost asistat de un apărător, chiar și din oficiu, care a pus concluzii în dezbateri asupra situației juridice a inculpatului, în persoana d-nei avocat.
Este adevărat că la fila 26 dosar apel se regăsește delegația unui apărător ales al inculpatului, d-na avocat, persoană care a și solicitat ulterior amânarea cauzei pentru unele motive medicale, însă la termenul din data de 8.07.2009 această persoană nu s-a prezentat, fără a justifica lipsa, instanța fiind obligată să purceadă la desemnarea unui apărător din oficiu, tocmai pentru a asigura respectarea prevederilor art. 171 alin.2 și 3 Cod pr.penală, față de care, după cum reiese în mod expres din practicaua deciziei nr.153/08.07.2009 a Tribunalului Prahova inculpatul nu a avut nimic de obiectat acceptând asistența asigurată de această apărătoare.
Cu privire la celălalt motiv de casare, prev. de art. 385/9 alin.1 pct.10 Cod pr.penală, de care face vorbire inculpatul, nici nu poate fi vorba despre reținerea acestuia, câtă vreme în considerentele deciziei recurate s-a făcutîn mod clarreferire la solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice a faptei, care a fost apreciată, vis-a-vis de anumite considerente, ca fiind nelegală ( a se vedea fila 61 dosar apel ).
Față de cele astfel reținute, Curtea, apreciind că în cauză nu este incident nici unul dintre cazurile de casare care se i-au în considerare din oficiu, prev. de art. 385/9 alin.3 Cod pr.penală, în baza art. 385/15 aslin.1 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
În baza art. 385/17 alin.4 rap.la art. 383 alin.2 Cod pr.penală, se va computa detenția preventivă inculpatului de la 8 ianuarie 2009 la zi.
Având în vedere și disp.art. 192 al.2 Cod pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, ns. la data de 24 octombrie 1988, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr. 153/8.07.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
detenția preventivă a inculpatului de la 8 ianuarie 2009 la zi.
Obligă recurentul - inculpat la 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
Fiind în concediu medical,
prezenta se semnează de,
președintele instanței,
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./13.11.2009
nr- Judecătoria Ploiești
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
