Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 774/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 774
Ședința publică din data de 2.11.2009
PREȘEDINTE: Ștefan Fieraru
JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
- -
GREFIER -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 3 iulie 1984, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.181/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 502 din data de 28.05.2009, pronunțată de Judecătoria Buzău, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prev. și ped. de art. 211 alin.1,2 lit.b și c, al.2/1 lit.a cu aplic.art. 37 lit.b, art. 74 al.1 lit.c, al.2, art. 76 lit.b, art. 80
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat, aflat în stare de arest, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu din Baroul Prahova, lipsă fiind intimatul - parte civilă .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Avocat, având cuvântul pentru inculpatul arestat după ce în prealabil a luat legătura cu acesta arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Depune la dosar un memoriu din partea inculpatului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat, apreciind cauza în stare de judecată.
Curtea ia act că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat și față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru inculpatul, arată că hotărârile atacate sunt nelegale și netemeinice, a recunoscut comiterea faptei întrucât a fost forțat să recunoască o infracțiune care nu-i aparține și consideră că este vorba de o răzbunare în familia sa.
Mai arată că inculpatul nu-l cunoaște pe martorul care a declarat că-l recunoaște pe el ca fiind autorul faptei, nu a fost la locul săvârșirii infracțiunii și se consideră nevinovat.
Solicită instanței admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri iar pe fond achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit.a rap. la art. 10 lit.c pr.penală.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul pune concluzii de respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea hotărârilor atacate întrucât sunt legale și temeinice, în mod corect fiind reținută vinovăția acestuia care rezultă din probele administrate în cauză.
Precizează că inculpatul a recunoscut comiterea faptei la urmărirea penală și consideră că în mod corect instanțele anterioare au înlăturat susținerile sale.
Apreciază că și pedeapsa aplicată acestuia este corect individualizată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că el nu o cunoaște pe partea vătămată, care de altfel nu s-a prezentat la nici un termen de judecată, a recunoscut de frică să nu mai fie bătut, este în dușmănie cu cumnatul său și nu are nicio cicatrice pe față astfel cum a declarat martorul care l-ar fi recunoscut pe el ca fiind autorul faptei.
Întrucât se consideră nevinovat solicită instanței achitarea sa.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față;
Verificând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 502/28.05.2009 Judecătoria Buzău în baza art. 211 al.1,2 lit.b si c, al.2/1 lit.a cu aplic. art. 37 lit.b, 74 al.1 lit.c, al.2 - 76 lit.b, art. 80 a condamnat pe inculpatul, zis ""fiul lui și, născut la data de 03.07.1984 în mun. Târgoviște, jud. D, domiciliat în com., jud. D, fără forme legale în mun. B,-, jud. B, CNP -, cetățean român, studii 3 clase, fără ocupație, necăsătorit, recidivist, în prezent deținut in Penitenciarul Focșani la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate, în data de 1.XII.2008.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit. b începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 88 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive începând cu 21.01.2009 la zi.
În baza art. 350 s C.P.P.-a menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 211 al.1,2 lit.b si c, alin. 2/1 lit.a cu aplic. art. 74 al.1 lit.c, al.2 -76 lit.b a fost condamnat inculpatul, fiul lui și, născut la data de 03.06.1990 in B, domiciliat in com. sat, jud.B, în mun.B,-, jud.B, CNP -, fără studii, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, fără ocupație, cu antecedente penale la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, în dauna părții vătămate, în data de 1.XII.2008.
S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 2 ani închisoare prin sentința penală nr. 295/31.03.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, definitivă prin neapelare la data de 30.04.2009.
În baza art. 36 al.1, art. 33 lit.a-34 lit.b s-a contopit pedeapsa aplicată prin prezenta sentință cu pedeapsa aplicată prin sentința penală 295/2009, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 al.1 lit.a, teza a II-a și lit. b începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei.
În baza art. 36 al.3 s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată începând cu 22.XII.2008.In baza art. 350 constatând C.P.P. că inculpatul este arestat in altă cauză.
S-a anulat mandatul de executare a pedepsei nr. 337/2009 din 30.04.2009 și s-a dispus emiterea unui nou mandat conform prezentei sentințe.
În baza art. 14, 346 C.P.P. rap. la art. 998 cod civ. au fost obligați inculpații, în solidar la plata sumei de 500 lei despăgubiri civile către partea vătămată, domiciliată in B, str.- -, -efamiliști,.1,.17, judetul
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în esență, că la data de 01.12.2008, în jurul orelor 19,15 cei doi inculpați, în timp ce se aflau pe o arteră intens circulată din B, respectiv pe Bd. 1 - 1918 și-au însușit prin violență un telefon mobil ce aparținea părții vătămate.
Prima instanță a înlăturat declarațiile de nerecunoaștere a săvârșirii faptei, date de inculpați în cursul cercetării judecătorești, apreciind că acestea sunt nesincere deoarece la urmărirea penală inculpatul a recunoscut în întregime participația infracțională în forma descrisă în actul de acuzare, descriind în detaliu modul de săvârșire a faptei și implicarea fiecărui participant. S-a mai reținut că și inculpatul, care inițial negase săvârșirea faptei, tot în cursul urmăririi penale a revenit și, după confruntarea sa cu coinculpatul și după efectuarea testului poligraf, a recunoscut participația sa penală.
În acesta condiții, prima instanță a apreciat că declarațiile inculpaților date în faza de cercetare judecătorească, prin care aceștia au negat săvârșirea faptelor, cu motivarea că au fost date ca urmare a exercitării împotriva lor de acte de violență de către lucrătorii de poliție ce au efectuat cercetarea penală, sunt în mod vădit combătute de probele administrate la urmărirea penală, iar inculpații nu au indicat nici un fel de mijloace de probă pe care instanța să le administreze pentru a verifica aceste afirmații.
În același sens, s-a mai arătat că și declarațiile părții vătămate confirmă săvârșirea faptei deoarece partea vătămată a invocat un semn distinctiv al inculpatului, pe care l-a reținut cu precizie și a arătat că acesta a agresat-o inițial, după care din spate a fost lovită de o altă persoană.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în ce privește greșita condamnare, cât și sub aspectul cuantumului pedepsei.
Apelantul inculpat a susținut că instanța de fond l-a condamnat în mod greșit, pe baza unor declarații ale unor martori cu care este în dușmănie, fiind în realitate nevinovat, solicitând achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. a rap la art. 10 lit. c.
C.P.P.Apelantul inculpat a susținut că pedeapsa aplicată de prima instanță este excesivă în raport de circumstanțele sale personale, faptul că nu este recidivist și a acoperit prejudiciul, solicitând reducerea pedepsei.
Prin decizia penală nr. 171/13.08.2009 Tribunalul Buzăua respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații și împotriva sentinței penale nr. 502/28.05.2009 pronunțată de Judecătoria Buzău, menținând starea de arest preventiv a inculpatului, cu deducerea din pedeapsa de executat a perioadei reținerii și arestării preventive de la 21.01.2009 la zi și totodată, constatând că inculpatul este arestat în altă cauză.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că în mod justificat și întemeiat pe baza mijloacelor de probă administrate, coroborate cu declarațiile de recunoaștere ale inculpaților date în cadrul cercetării penale, s-a reținut că inculpații sunt vinovați și răspund în condițiile legii penale.
A apreciat tribunalul că, situația de fapt ce confirmă și susține activitatea materială a fiecăruia dintre inculpați, este urmarea mijloacelor de probă certe pe care instanța fondului si-a întemeiat constatarea, în sensul că inculpatul recidivist împreună cu inculpatul ce era trimis in judecată,pentru săvârșirea unei infracțiuni, în noaptea de 1.XII.2008 în timp ce partea vătămată se deplasa în municipiul B pe B-dul 1 - 1918,când a ajuns la intersecția cu strada -, au atacat-o, mai precis inculpatul l-a prins pe acest tânăr de gât și i-a cerut telefonul mobil și când acesta a ripostat inculpatul l-a lovit cu pumnul peste obraz si a trântit-o la pământ.
Cei doi i-au sustras telefonul mobil si au fugit după care au vândut obiectul și au împărțit banii.
S-a observat că, încadrarea juridică este conformă acestei situații de fapt și nu suportă critici referitoare la conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie.
Situația de fapt dovedită și impusă instanței fondului obligă la această încadrare și este rodul interpretării dispozițiilor ce incriminează și pedepsesc activitatea a două persoane de deposedare a altei persoane de un bun mobil, prin folosirea violenței în condiții și la adăpostul nopții, pe o stradă ce constituie loc public.
A apreciat instanța de control judiciar că toate mijloacele de probă administrate la urmărirea penală confirmă vinovăția inculpaților și că, deși apelantul inculpat a negat săvârșirea infracțiunii, totuși motivele sale de apel au fost apreciate ca nefondate, întrucât acesta nu a dovedit în nici un fel că declarațiile date în cadrul cercetării penale sunt urmare a folosirii împotriva sa a unor violențe.
În legătură cu pedepsele aplicate, s-a apreciat că acestea au fost corect individualizate, criticile formulate sub acest aspect fiind de asemenea apreciate ca nefondate, mai ales, dat fiind faptul că inculpaților le-au fost aplicate disp. art. 74 și art. 76
Împotriva deciziei și a sentinței a declarat recurs inculpatul, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie, în ce privește greșita sa condamnare, susținând, prin apărătorul desemnat din oficiu, că nu a comis infracțiunea dedusă judecății, nu s-a aflat la locul săvârșirii infracțiunii și că martorul ce l-a recunoscut este în mod subiectiv, cu atât mai mult cu cât inculpatul nu-l cunoaște pe acest martor.
A mai arătat recurentul că inițial a recunoscut comiterea faptei, deoarece a fost forțat în acest sens și că nu a cunoaște pe partea vătămată, care de altfel, nu s-a prezentat la nici un termen de judecată.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și pe fond achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2 lit. și art. 10 lit. c.
C.P.P.Curtea, examinând hotărârile atacate, în raport de criticile formulate, de actele și lucrările dosarului, dar și din oficiu, conform art. 385/9 al.3 C.P.P. constată că recursul este nefondat după cum se va arăta în continuare:
Instanțele au administrat în totalitate mijloacele de probă concludente și utile pentru stabilirea în întregime și în mod corect a situației de fapt, procedând la o corectă interpretare si apreciere acestor mijloace de probă.
În acest sens, au fost avute în vedere plângerea și declarațiile părții vătămate procesele verbale de confruntare și de cercetare la fața locului încheiate de poliție, procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere și cele de verificare încheiate de asemenea, de poliție, raportul de constatare tehnici -științifică privind comportamentul simulat, dovada de ridicare a telefonului mobil, planșele fotografice anexate proceselor verbale întocmite de poliție, depozițiile martorilor, C, declarațiile celor doi inculpați și fișele de cazier judiciar a acestor inculpați.
Din coroborarea acestor mijloace de probă rezultă că într-adevăr la 1.12.2008 cei doi inculpați, în timp ce se deplasau pe Bd. 1 decembrie 1918 din B, profitând de faptul că era întuneric și ceață, iar pe stradă nu mai erau alte persoane, au agresat-o pe partea vătămată, căreia inculpatul i-a înfipt mâna în gât cerându-i telefonul mobil. Întrucât partea vătămată a refuzat, inculpatul i-a aplicat lovituri cu pumnul, din spate, fapt ce a determinat căderea părții vătămate la pământ, inculpatul sustrăgându-i telefonul părții vătămate din buzunar, după care ambii au fugit de la locul faptei.
Telefonul mobil a fost vândut de către inculpatul martorului, de la care a fost recuperat și restituit părții vătămate.
În mod corect instanțele de fond și de apel au reținut că declarațiile inițiale ale inculpatului, prin care a negat săvârșirea faptei, sunt combătute de declarațiile coinculpatului, care la urmărirea penală a recunoscut în întregime săvârșirea faptei, iar după ce inculpatul a fost supus testului poligraf și s-a efectuat confruntarea celor doi inculpați și coinculpatul a revenit asupra declarațiilor, recunoscând comiterea infracțiunii.
Într-adevăr, se observă că în cursul urmăririi penale, inculpatul recurent a recunoscut, prin declarațiile date, în întregime participația sa infracțională, iar declarațiile sale se coroborează pe deplin cu celelalte mijloace de probă,așa cum au fost descrise mai sus.
Ca atare, retractarea ulterioară a acestor declarații și negarea săvârșirii faptei, în mod corect au fost apreciate de instanțele anterioare ca nefiind temeinic motivate. Nu există nici un fel de indicii în cauză privind pretinsa exercitarea împotriva inculpaților a unor acte de agresiune pe parcursul urmăririi penale,iar recurentul a fost asistat de apărător pe parcursul urmăririi penale, pe declarațiile de la filele 20 și respectiv 23 - 26 urmărire penală, date de recurent în cursul urmăririi penale, figurând atât mențiunea asistării sale de apărător, cât și semnătura apărătorului.
Prin urmare, în mod judicios au apreciat instanțele că aceste declarații ale inculpatului recurent reflectă în întregime adevărul, cu atât mai mult cu cât se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
Nu lipsit de importanță este și faptul că partea vătămată l-a recunoscut cu certitudine pe inculpat, întrucât a observat pe fizionomia acestuia un semn distinctiv, care de altfel, este prezentat și în planșele fotografice anexă ale procesului verbal de recunoaștere( fila 50 dosar ).
În legătură cu susținerile recurentului privind subiectivitatea părții vătămate și a martorului, care a cumpărat telefonul sustras de la partea vătămată, curtea apreciază că aceste susțineri sunt neconforme realității, atâta vreme cât depoziția acestui martor nu naște semne de întrebare în legătură cu realitatea evenimentelor petrecute, neexistând nici un fel de indicii în legătură cu denaturarea adevărului de către martor.
Față de considerentele expuse, curtea constată că vinovăția inculpatului recurent este în întregime dovedită prin mijloacele de probă expuse mai sus, criticile inculpatului fiind nefondate, condamnarea sa fiind rezultatul unei juste interpretări a mijloacelor de probă, astfel că recursul va fi respins ca nefondat, conform art. 385/15 pct.1 lit. b și C.P.P. se va computa la zi detenția preventivă a inculpatului de la 21 ianuarie 2009.
Văzând si disp. art. 192
C.P.P.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, fiul lui și, ns. la data de 3 iulie 1984, deținut în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.181/13.08.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău și a sentinței penale nr. 502/28 mai 2009 pronunțată de Judecătoria Buzău.
detenția preventivă a inculpatului de la 21 ianuarie 2009, la zi.
Obligă recurentul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților, către Baroul d e Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
Fiind în concediu medical, Fiind plecat din instanță,
prezenta se semnează de prezenta se semnează de,
Președintele Instanței președintele instanței,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./17.11.2009
nr-
- Judecătoria Buzău
nr-
G și
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Ștefan FieraruJudecători:Ștefan Fieraru, Vasile Mărăcineanu Mihai Viorel
