Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 878/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 878/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul - Biroul Teritorial Covasna.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv cele ale președintelui completului de judecată au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentantul parchetului și apărătorul ales al inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Apărătorul ales - avocat pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
S-a reținut că inculpatul a fost surprins în trenul B - că transporta 240 g cannabis. Inculpatul a recunoscut fapta și a colaborat cu organele de urmărire penală, dar nu a fost sincer sub aspectul că substanța era interzisă comercializării.
În opinia sa, nu există date certe că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă.
Inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte similare în ia, dar hotărârea nu este recunoscută de autoritățile române.
Nu se poate afirma că inculpatul nu a colaborat cu organele de urmărire penală întrucât chiar inculpatul la un moment dat a solicitat audierea prin comisie rogatorie.
Solicită a se avea în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, care este o persoană tânără, student la medicină, părinții săi sunt despărțiți, dar inculpatul beneficiază de sprijinul mamei.
solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului declarat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov la data de 21 decembrie 2009, ca fiind legală și temeinică.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de ris prev. de art. 2 alin. 1 din legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de ris prev. de art. 4 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.
La data de 5 noiembrie 2009 inculpatul a fost arestat preventiv, reținându-se incidența indiciilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și a temeiului prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, soluție ce a fost menținută cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive.
Așa fiind, consideră că există pertinente și consistente date care impun privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul a mai fost condamnat și în ia și nu a conștientizat consecințele negative ce decurg din consumul de droguri, mai ales că este și student la medicină - argument care pledează în defavoarea sa.
Concluzionează punând concluzii de respingere a recursului declarat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar pentru a-și continua studiile și menționează că regretă fapta.
Deliberând asupra recursului penal de față:
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, a fost respinsă în baza art. 160/8a alin 6 Cod procedură penală cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul deținut actualmente în Penitenciarul Codlea în baza mandatului de arestare preventivă nr. 30/5.11.2009 emis de Tribunalul Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut în esență că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor procesual penale incidente în cauză iar temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală care a stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpat subzistă și impune privarea în continuare de libertate a inculpatului.
S-a mai arătat în motivarea încheierii pronunțate, că deși admisibilă, cererea inculpatului este nefondată întrucât lăsarea în libertate a inculpatului la acest moment procesual ar aduce atingere scopului procesului penal astfel cum acesta este reglementat de art. 136 alin 1 Cod procedură penală și principiului aflării adevărului; o nouă individualizare a măsurii privative de libertate nu se impune la acest moment procesual când cercetarea judecătorească nu a debutat în cauză, durata arestării preventive se circumscrie unui termen rezonabil iar circumstanțele reale ale comiterii faptei și cele personale ale inculpatului conturează un real pericol pentru ordinea publică prin lăsarea inculpatului în libertate.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie și solicitând casarea ei iar în cadrul rejudecării pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii formulate de el cu consecința liberării provizorii sub control judiciar și judecarea sa în continuare în stare de libertate.
În motivarea recursului formulat, inculpatul a arătat că deși infracțiunea pentru care este judecat este pedepsită de legiuitor cu închisoarea mai mare de 4 ani, la dosar nu există date certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, cu atât mai mult cu cât are o vârstă tânără, este student la medicină și a avut o atitudine sinceră în cursul procesului penal recunoscând în esență fapta reținută în sarcina sa mai puțin scopul pentru care transporta drogurile; pe altă parte s-a arătat în motivarea recursului formulat că materialul probator existent la dosar nu conturează existența unor date certe că odată lăsat în libertate inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă, astfel încât se impune judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate.
Analizând încheierea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea ședinței camerei de consiliu nr. 26/5.11.2009 a Tribunalului Brașovs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin. 1 din Legea 143/2000 constând în esență în aceea că la data de 4.11.2009 ora 9,15 lucrătorii Secției Regionale de Poliție Transporturi B l-au surprins pe inculpat în trenul Rapid nr. 374 B A, având asupra sa o cantitate de aproximativ 250 grame canabis, ambalată în mai multe plase introduse unele în altele, cantitate despre care inculpatul a declarat că a procurat-o și o transportă în vederea revînzării către persoane interesate pe raza Municipiului
Temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a fost cel prevăzute de dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ - DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov din data de 20.11.2009 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului în stare de arest preventiv pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor de trafic de droguri prev. de art. 2 alin 1 din Legea 143/2000 și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin 1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
Analizând necesitatea reindividualizării măsurii preventive luate față de inculpat la acest moment procesual, prin prisma cererii formulate de acesta de liberare provizorie sub control judiciar, în mod corect a apreciat prima instanță că se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului.
Astfel materialul probator administrat până în acest moment în cursul urmăririi penale confirmă bănuiala săvârșirii de către inculpat a infracțiunii reținute în sarcina sa iar în speță sunt de asemenea întrunite în continuare în mod cumulativ și dispozițiile literei faa rt. 148 Cod procedură penală, în sensul că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este pedepsită cu închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există date certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pe altă parte, potrivit art. 160/2 alin 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Ori din circumstanțele personale ale inculpatului rezultă că deși este tânăr și este student la medicină, a mai comis fapte similare, fiind pronunțată la data de 24.09.2007 împotriva sa o condamnare (chiar dacă nedefinitivă) la pedeapsa de doi ani închisoare de către Tribunalul din pentru același gen de fapte (transportarea cantității de 2,5 kg hașiș între Olanda și Franța); această condamnare nu a avut rolul educativ scontat asupra inculpatului, dovadă că a înțeles să continue activitatea infracțională în aceeași modalitate pe teritoriul României, astfel încât perseverența pe cale infracțională de care dă dovadă inculpatul, coroborată cu omisiunea furnizării informațiilor necesare depistării persoanelor de la care a procurat drogurile și a persoanelor cărora urma să le fie furnizate, conduce la concluzia că lăsat în libertate inculpatul va încerca să continue activitatea infracțională, deci să săvârșească noi infracțiuni și să zădărnicească aflarea adevărului.
De asemenea la stabilirea necesității menținerii arestării preventive trebuie analizat potrivit jurisprudenței CEDO în ce măsură în cauză există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, care, fără a aduce atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, are o pondere mai mare decât regula judecării sale în stare de libertate. Ori în speță, văzând natura infracțiunii comise, gravitatea acesteia și amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni în ultima perioadă, cantitatea de droguri transportată, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care nu este la prima faptă de acest gen, ba mai mult este student la medicină și cunoaște consecințele consumului de droguri asupra organismului uman, durata rezonabilă pe care o are până la acest moment măsura arestării preventive luate față de inculpat și stadiul procesului penal (cercetarea judecătorească nu a debutat până în prezent), instanța constată că în speță există încă un interes real al societății în sensul privării de libertate a inculpatului, astfel încât, se impune privarea de libertate în continuare a inculpatului .
În considerarea celor expuse, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, se va respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- care va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală v-a fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 16.07.1985, deținut actualmente în Arestul B, împotriva încheierii de ședință din data de 21.12.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
În baza art. 192 alin 2 Cod procedură penală obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică azi, 23.12.2009
Președinte Judecător Judecător
pt. - - - - - -
aflată în concediu de odihnă
semnează
PREȘEDINTE INSTANȚĂ
Grefier
- -
Red.NH/30.12.2009
Tehnoredact.DS/04.01.2010/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Nicoleta Țînț
