Prelungirea arestării preventive Art 156 cpp. Încheierea 99/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
România
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
ÎNCHEIEREA NR. 99/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 decembrie 2009
Completul de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte de secție
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul inculpatului, declară că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2009 prin care Tribunalul pentru Minori și familie Brașova admis propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului.
Solicită a nu mai fi prelungită măsura arestării preventive a inculpatului, raportat la circumstanțele reale ale faptei precum și cele personale ale inculpatului, care era minor la data faptei.
Apreciază că scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins și prin cercetarea în stare de libertate a inculpatului. Temeiul măsurii arestării preventive reținut este cel prevăzut de at. 148 lit. f Cod procedură penală, prima teză relativ la pedeapsa mai mare de 4 ani este îndeplinită, dar cea de-a doua teză referitoare la pericolul pentru ordinea publică nu este îndeplinită.
apreciind că buna desfășurare a procesului penal nu ar fi împietată prin admiterea recursului și cercetarea în stare de libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetului având cuvântul pune concluzii de respingere a recursului declarat ca fiind nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov ca fiind legală și temeinică. În mod corect tribunalul specializat a reținut că nu au intervenit elemente noi de la momentul luării măsurii arestării preventive, astfel încât temeiul avut în vedere subzistă și în prezent și se impune prelungirea măsurii arestării preventive întrucât urmărirea penală nu a fost finalizată.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și continua școala cât și pentru a fi alături de mama sa care nu se descurcă singură.
Curtea de apel
Deliberând asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 22 decembrie 2009, Tribunalul pentru Minori și familie Brașova prelungit măsura arestării preventive a inculpatului - apreciind că, în cauză, raportat la probele administrate, subzistă și în prezent temeiurile arestării preventive, prelungirea măsurii impunându-se cu necesitate. S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică rezidă și din modalitatea în care s-a comis fapta, și anume prin lovirea victimei cu pumnul în zona feței, lovitură extrem de puternică ce a avut drept consecință căderea victimei la pământ, ulterior survenind decesul acesteia, în condițiile în care inculpatul minor ar fi trebuit să fie conștient de forța loviturii sale și de impactul pe care o asemenea lovitură l-ar putea produce asupra unei persoane cu o constituție fragilă, având în vedere că inculpatul a practicat, în perioada adolescenței, box de performanță. De asemenea, conduita anterioară a inculpatului constituie un criteriu important care conduce la concluzia că procesul penal trebuie să se desfășoare cu inculpatul minor în stare de arest preventiv, fiind necesar ca organele judiciare să aibă o reacție promptă atunci când se află în prezența unor asemenea manifestări de violență fizică, având în vedere că, cu puțin timp înainte de incidentul din prezenta cauză, la data de 11 noiembrie 2009, instanța a aplicat inculpatului măsura educativă a libertății supravegheate pentru săvârșirea infracțiunii de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al. 2. pen. Prin urmare, tribunalul specializat a constatat că, în ciuda vârstei sale fragede - inculpatul împlinind de curând vârsta de 16 ani - acesta a fost deja implicat în două incidente cu violență, ultimul dintre acestea având drept consecință moartea victimei.
Pe de altă parte, tribunalul specializat constată că nu au intervenit niciun fel de elemente noi, de la momentul luării măsurii preventive a arestării inculpatului minor, care să facă necesară revocarea măsurii dispuse de instanță sau înlocuirea acesteia cu alte măsuri preventive neprivative de libertate.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, solicitând revocarea arestării preventive și judecarea în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, instanța de recurs constată ca recursul declarat de inculpatul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Prin încheierea nr. 10/08 decembrie 2009 Tribunalului pentru Minori și familie Brașov, pronunțată în dosarul nr-, s-a luarea măsurii preventive privative de libertate a arestării pe o durată de 19 de zile, cu începere din data de 08 decembrie 2009 și până la data de 26 decembrie 2009 inclusiv, instanța reținând ca temei al luării acestei măsuri prevederile art. 148 al. 1 lit. f pr. Penală.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală, respectiv inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În cauză, prin ordonanța din data de 01 decembrie 2009 Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneștis -a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale cu privire la inculpatul minor -, pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală gravă, faptă prev. de art. 182 al. 2. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen. La data de 04 decembrie 2009, având în vedere că între timp a survenit decesul victimei, Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneștia declinat competența de instrumentare a cauzei în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul pentru Minori și familie Brașov care, prin ordonanța din data de 04 decembrie 2009, dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului minor din infracțiunea de vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 al. 2. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen. în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183. pen. cu aplicarea art. 99 și următoarele pen.
În sarcina inculpatului minor s-a reținut că în noaptea de 29/30 noiembrie 2009, ora 00.00, în timp ce de afla pe str. -. - din mun. Z, jud. B, în dreptul imobilului cu nr. 25, inculpatul minor a aplicat victimei -, în vârstă de 19 ani, o lovitură cu pumnul în zona mandibulară, cu consecința dezechilibrării și căderii victimei la sol, care s-a lovit cu capul de un plan dur, victima suferind leziuni care în final au avut ca rezultat decesul.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică întrucât temeiul ce a stat la baza luării măsurii preventive subzistă și în prezent, prelungirea arestării preventive fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală. Instanța de fond a analizat în mod corect incidența dispozițiile art. 143, arătând concret care sunt elementele probatorii care duc la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală și conduc la presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează urmărirea penală a săvârșit faptele, astfel cum prevede Convenția Europeană a Drepturilor Omului, motivare pe care instanța de recurs și-o însușește în totalitate.
Totodată, în cauză sunt aplicabile și dispozițiile art. 155 Cod procedură penală, prelungirea măsurii impunându-se cu necesitate. Urmărirea penala în cauză presupune desfășurarea unor investigații ample si complexe: copia integrală a foii de observație nr. 22670/30 noiembrie 2009 Spitalului Clinic Județean de Urgență B și constituirea de parte civilă a acestei unități sanitare cu privire la prestațiile medico - sanitare acordate victimei; atașarea la dosar, în formă finală, a raportului de constatare medico - legală din data de 30 noiembrie 2009 Serviciului Județean de Medicină Legală B; atașarea la dosar a actelor doveditoare și a unei caracterizări a inculpatului minor de la Clubul Sportiv din Z - unitate la care a practicat boxul; audierea în calitate de martori a numiților:, UNGAR -, identificarea și audierea, în aceeași calitate, a numiților și; expertizarea informatică a receiver-ului marca -, cu seria -, având conectate camerele de supraveghere video a localului Z, care au captat imaginile din noaptea de 29/30 noiembrie 2009.
Având în vedere condițiile concrete în care s-a comis fapta, modul de operare și mijloacele folosite, natura și gravitatea infracțiunii, astfel cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, circumstanțele personale ale inculpatului, acesta fusese condamnat cu circa 3 săptămâni înainte la o măsură educativă pentru comiterea infracțiunii de loviri sau alte violențe, inculpatul practicând boxul profesional în adolescență, consecințele produse precum și rezonanța socială pe care o au astfel de fapte în conștiința cetățenilor, instanța de recurs constată că prelungirea arestării preventive este justificată de buna desfășurare a procesului penal, potrivit dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală. Totodată, dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedura penala subzistă în cauză, neintervenind nicio împrejurare care să ducă la schimbarea sau dispariția acestui temei, probele care privesc fapta constituind tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a inculpatului.
de aceste considerente, Curtea de APEL BRAȘOV constată că, pentru a se asigura o bună soluționare a procesului, este necesară prelungirea arestării preventive a inculpatului și că această măsură nu înlătură prezumția de nevinovăție de care se bucură în continuare acesta. Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea de Apel va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține încheierea recurată, obligându-l pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit art. 189, 192 alin. 2 Cod procedură penală.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul pentru Minori și familie Brașov în dosarul penal nr-, pe are o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 decembrie 2009.
PREȘEDINTE judecător judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red.LP/08.01.2010
Tehnoredact.DS/08.01.2010/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Nicoleta Țînț
