Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 877/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 877/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte secție penală
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul borzoș împotriva încheierii de ședință din data de 22 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat desemnat din oficiu.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Avocat din oficiu pentru recurentul inculpat solicită în principal, admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Covasna și a nu mai fi menținută starea de arest preventive a inculpatului.
Solicită a se avea în vedere că starea de arest preventive este o situație excepțională ce se ia în condiții speciale. La acest moment nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea acestei măsuri. Prima teză a art. 148 lit. f Cod procedură penală relativ la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat îndeplinită fiind mai mare de 4 ani, dar cea de-a doua condiție referitoare la pericolul pentru ordinea publică nu este îndeplinită, pericolul fiind diminuat cu trecerea timpului.
Potrivit scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală, măsura arestării preventive se ia pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și în acest sens solicită a se reține că inculpatul nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului și nici nu a încercat influențarea unor părți, martori ori alterarea ori distrugerea unor mijloace de probă sau alte asemenea fapte.
Totodată subliniază faptul că inculpatul are un copil minor și concubina sa nu realizează venituri.
solicitând admiterea recursului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii respingere a recursului declarat ca nefondat și menținerea încheierii pronunțate de Tribunalul Covasna ca fiind legală și temeinică. Temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestări preventive subzistă și în prezent și nu s-a modificat. Față de inculpatul s-a pronunțat o soluție de condamnare pentru infracțiuni de furt calificat, acum cauza se află în apel, astfel încât se impune menținerea stării de arest preventiv pentru atingerea scopului prevăzut de art. 136 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat susținând că nu a încercat să se sustragă, dar a fost la muncă la
Prin încheierea de ședință din data de 20.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 21.07.1980 în Sf. G, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.77/18.06.2009, emis de Judecătoria Brașov.
În baza art.3002rap. la art.160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive dispusă față de acest inculpat.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, faptul că cererea de liberarea provizorie sub control judiciar îndeplinește condițiile prev. de art.1606alin.2, 3 Cod procedură penală, însă la acest moment procesual, al judecării apelului, lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere scopului procesului penal și principiului aflării adevărului. Văzând circumstanțele reale ale faptelor, anvergura și modul de desfășurare a activității infracționale, antecedentele sale penale, dar și faptul că inculpatul s-a sustras cercetărilor, Tribunalul Brașova apreciat că cererea este vădit neîntemeiată.
În cauză subzistă temeiurile aflate la baza privării de libertate a inculpatului, art.148 lit. a și f Cod procedură penală. Deși inculpatul a fost căutat de mai multe ori la domiciliu în perioada 20.08.2008-11.03.2009, în vederea audierii sale de către organele de urmărire penală, nu s-a prezentat, sustrăgându-se cercetărilor, astfel încât există suspiciunea că, pus în libertate, s-ar putea sustrage și de la judecată.
Infracțiunea de furt calificat reținută în sarcina inculpatului este sancționată cu închisoare mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a acestuia reiese din circumstanțele faptelor (pătrunderea în locuințele părților vătămate cu mare ușurință), dar mai ales din circumstanțele sale personale, multiplele condamnări anterioare și implicarea în noi activități de natură penală evidențiind că inculpatul nu a înțeles necesitatea conformării conduitei sale la normele de conviețuire socială.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând casarea încheierii și judecarea sa în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține că recursul formulat de către inculpatul este nefondat pentru următoarele considerente:
Inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 77/18.06.2009 a Judecătoriei Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor de furt calificat prev. și ped. de art.208 alin.1, 209 alin.1 lit. i Cod penal (2 fapte) și violare de domiciliu, prev. de art.192 alin.1 Cod penal, toate cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal și art.33 lit.a Cod penal, reținându-se că, la data de 24.04.2008, prin folosirea fără drept a unor chei potrivite, a pătruns în curtea și apoi în locuința părții vătămate, din Feldioara, de unde a sustras mai multe bijuterii, cauzând un prejudiciu de 3.500lei, iar în data de 14.05.2009, prin îndepărtarea sârmei ce asigura zăvorul porți de acces, a pătruns în curtea și apoi în locuința părții vătămate, din comuna Feldioara, de unde a sustras un telefon mobil marca Nokia, în valoare de 600 lei.
Ca temeiuri ale arestării preventive s-au reținut dispozițiile art.148 lit. a și f Cod procedură penală.
Prin sentința penală nr.1778/26.1.2009, Judecătoria Brașovl -a condamnat pe inculpatul la pedepsele de 5 ani și 6 luni închisoare și de 5 ani închisoare pentru cele două infracțiuni de furt calificat, procesul penal pentru infracțiunea de violare de domiciliu fiind încetat ca urmare a retrageri plângerii părții vătămate. S-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare.
În mod corect Tribunalul Brașov, ca instanță de apel, a apreciat că în cauză cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
În raport de faptele pentru care este judecat inculpatul, de probele concrete existente în speță în sensul implicării sale în faptele de sustragere din datele de 24.04.2008 și 14.05.2009, în maniera descrisă în sentința Judecătoriei Brașov și ținând totodată seama de atitudinea adoptată de acesta pe parcursul procedurilor realizate împotriva sa până în prezent, punerea în liberate provizorie sub control judiciar nu este în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
La această concluzie conduce și analiza antecedentelor penale ale recurentului, care denotă, pe de o parte, condamnarea sa anterioară iar, pe de altă parte, situarea sa în timpul liberării condiționate la momentul desfășurării evenimentelor ce fac obiectul prezentei cauze.
Din modul de redactare a dispozițiilor art.1602alin.1 Cod procedură penală, rezultă că acordarea acestei modalități a liberării provizorii nu reprezintă un drept al inculpatului, ci doar o posibilitate a acestuia, supusă aprecierii instanței de judecată. De aceea, în mod temeinic s-a apreciat de judecătorul fondului că îndeplinirea condițiilor obiective impuse de lege pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar, nu conduce automat la admiterea cererii, fiind obligatorie analiza temeiniciei solicitării prin prisma scopului prev. de art.136 alin.1 și al criteriilor stabilite de art.136 alin.8 Cod procedură penală.
În mod corect s-a apreciat de către instanța de apel că inculpatul se găsește în situația prevăzută de art. 148 lit. a și f Cod procedură penală întrucât, în cursul urmăririi penale a încercat să se sustragă; pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este închisoarea mai mare de 4 ani, iar la dosar există probe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică; în acest sens, trebuie avute în vedere natura infracțiunilor reținute în sarcina sa și ecoul negativ pe care acest gen de infracțiuni îl au în cadrul societății, gravitatea faptelor comise de inculpat și condițiile concrete în care au fost săvârșite.
În cauză s-a dispus condamnarea acestui inculpat, iar hotărârea pronunțată, chiar nedefinitivă, constituie un temei suficient de puternic pentru a se constata că menținerea detenției provizorii este licită, fiind astfel respectate atât dispozițiile cuprinse în legea internă, cât și prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În considerarea celor expuse, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009 pronunțată de Tribunalului Brașov în dosarul penal nr-, pe care o va menține.
În baza art.189 Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se va suporta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se va plăti Baroului B, urmând a fi inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei.
Pentru aceste motive
În numele legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-, pe care o menține.
Onorariul avocatului din oficiu asigurat recurentului, în sumă de 100 lei, se suportă din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților și se plătește Baroului B, fiind inclus în cheltuielile judiciare avansate de stat.
Obligă recurentul să plătească statului cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 150 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier
- -
Red.NȚ/06.01.2010/tehnoredact.DS/06.01.2010/2 ex./jud.fond. /
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Nicoleta Țînț
