Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 876/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 876/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte secție penală
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierilor de ședință din data de 21 decembrie 2009 și 22 decembrie 2009 pronunțate de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales și recurentul inculpat, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Avocat ales pentru recurentul inculpat depune la dosarul cauzei copii de pe 2 hotărâri CEDO pentru a fi avute în vedere la pronunțare.
Întrebați fiind, apărătorii aleși ai inculpaților și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat ales, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov și pe cale de consecință admiterea cererii de liberare sub control judiciar, apreciind că sunt întrunite condițiile pentru admiterea acestei cereri.
Conform art. 23 alin. 10 din Constituție, o persoană arestată preventiv are dreptul de a cere liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune
În concordanță cu dispozițiile art. 1602Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani.
Tribunalul Brașova motivat respingerea cererii de liberare sub control judiciar, în opinia sa, pe alte împrejurări, străine de instituția la care a făcut vorbire.
Solicită a se observa că nu există la dosar acele date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze martori. Nu sunt probe care să-l facă incompatibil pe inculpat la admiterea unei astfel de cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Prima instanță a analizat, în opinia sa, aspecte care exced instituției cererii de față. De asemenea, subliniază faptul că inculpatul a fost suspendat din funcția de polițist, este o persoană care este integrată în societate, are familie și copii.
, solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, în conformitate cu dispozițiile art. 1602alin. 3 Cod procedură penală, instanța are la îndemână o serie de obligații pe care să le impună inculpatului să le respecte pe timpul liberării provizorii. Totodată, precizează că i-a adus la cunoștință inculpatului dispozițiile care atrag revocarea liberării provizorii sub control judiciar.
Avocat ales, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Brașov și pe cale de consecință înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Solicită a se remarca faptul că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 90 de zile - 3 luni - și că încă de la primul moment la care a fost reținut a colaborat cu organele de urmărire penală și nu a încercat în nici un fel să zădărnicească activitatea acestora.
De asemenea, solicită a se observa că s-a încălcat practica CEDO care interzice folosirea agenților provocatori și în acest sens invocă cazul de împotriva Portugaliei, precum și a dispozițiile art. 68 alin. 2 Cod procedură penală, care interzic determinarea unei persoane să săvârșească sau să continue săvârșirea unei fapte penale, în scopul obținerii unei probe.
În concret, agenții provocatori au trecut pe culoarea roșie a semaforului pentru a fi opriți.
Măsura arestării preventive este o măsură excepțională cu caracter temporar, ce se ia ori de câte ori se apreciază că este singura măsură necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală sau judecată.
La acest moment nu mai există riscul ca inculpatul să se sustragă întrucât urmărirea penală s-a finalizat, inculpatul a fost audiat și a recunoscut faptele, astfel încât nu mai există posibilitatea alterării adevărului.
Totodată solicită a se avea în vedere aspectele legate de persoana inculpatului, care este căsătorit, are doi copii și faptul că pericolul social concret reținut la momentul privării de libertate și-a pierdut din intensitate.
Concluzionează solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii respingere a recursurilor declarate apreciind că în conformitate cu dispozițiile art. 1608alin. 6 Cod procedură penală, cererea privind liberarea provizorie sub control judiciare nu este întemeiată, fiind incidente dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, prin raportare la natura infracțiunilor comise cât și la calitatea inculpaților.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive în ce-l privește pe inculpatul pune concluzii de respingere întrucât de curând a fost verificată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, constatându-se legalitatea ei întrucât nu au intervenit elemente noi care să atragă incidența art. 139 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului declarat susținând că asupra sa nu s-au găsit bani și mai mult el se afla la serviciu pentru că făcuse schimb de tură cu un alt coleg. Susține că are un copil și soția sa este însărcinată. Colegul său a recunoscut fapta, el se afla în mașină și nu a văzut ce s-a întâmplat. Solicită a fi judecat în stare de libertate deoarece vin și sărbătorile și dorește a fi alături de familia sa.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate.
Asupra recursurilor penale de față,
Constată că prin încheierea de ședință din data de 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, în baza art.1608aalin.6 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, CNP -, acesta fiind obligat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata către stat a sumei de 70 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a constatat că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1608Cod procedură penală și art.1602Cod procedură penală, motiv pentru care a admis în principiu cererea de liberare provizorie formulată de inculpat.
Pe fond, a apreciat însă că la acest moment procesual lăsarea în libertate a inculpatului ar aduce atingere scopului procesului penal și principiului aflării adevărului. Există probe temeinice ce conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele reținute în sarcina sa, iar circumstanțele reale ale faptelor, numărul acestora într-un interval scurt de timp, calitatea inculpatului și atribuțiile de serviciu pe care le avea în calitate de funcționar al statului, atitudinea sa nesinceră, precum și impactul negativ pe care faptele de mică corupție îl produc în comunitate au determinat concluzia primei instanțe în sensul că cererea este vădit neîntemeiată.
S-a apreciat că privarea de libertate se impune pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind îndeplinită condiția proporționalității și a necesități privării de libertate în contextul faptelor reținute în sarcina sa. Lipsa antecedentelor penale și situația familială deosebită nu pot conduce la punerea în libertate supravegheată.
Prin încheierea de ședință din data de 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în același dosar penal, a fost respinsă cererea de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligări de a nu părăsi localitatea de domiciliu formulată de inculpatul, CNP -, acesta fiind obligat, conform art.192 alin.2 Cod procedură penală, la plata către stat a sumei de 70 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.139 alin.1 Cod procedură penală, ținând seama de stadiul incipient al cercetării judecătorești, de probele administrate până în prezent în cauză, de faptul că de la data menținerii măsurii preventive nu s-au mai efectuat acte procesuale. Temeiul prev. de art.148 lit. f Cod procedură penală nu a încetat și nici nu s-a modificat, rezultând din modalitatea de comitere a trei fapt de corupție, din impactul negativ pe care îl produc în conștiința comunității, la acest moment nefiind atinsă limita rezonabilă a duratei arestării preventive.
Împotriva acestor încheieri au formulat recurs inculpații, solicitând casarea lor și admiterea cererilor formulate, cu consecința punerii lor în libertate.
Recursurile sunt fondate, iar încheierile mai sus menționate urmează a fi casate pentru următoarele considetente:
Inculpații au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la luarea de mită, prev. de art.26 rap. la art.254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000 și de luare de mită, prev. de art.26 rap. la art.254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, respectiv, de luare de mită, prev. de art.254 alin.1 Cod penal rap. la art.7 alin.1 și 3 din Legea nr.78/2000, trei fapte,.
S-a reținut, în esență, faptul că a data de 23.09.2009, orele 22,30 - 24,00 s-a procedat la prinderea în flagrant a inculpaților și, care pentru acea dată au fost desemnați să efectueze serviciul de patrulare pe echipajul auto MAI 29774, imediat după ce inculpatul a pretins și primit de la investigatorul sub acoperire suma de 300 lei și de la investigatorul sub acoperire suma de 400 lei, pentru a nu constata comiterea de către aceștia a contravenției prevăzute de art. 101 aliniatul 3 litera a din OUG 195/2002 - trecerea pe culoarea roșie a semaforului electric - și pentru a nu le aplica sancțiunea contravențională prevăzută de lege. În ceea ce-l privește pe inculpatul, s-a reținut că acesta, prin prezența sa permanentă în compania învinuitului, prin faptul că avea aceleași atribuții de serviciu în ceea ce privește constatarea contravențiilor și aplicarea unor sancțiuni aferente acestora, prin manifestarea unei poziții de acceptare tacită a acțiunilor colegului său, a acordat sprijin moral acestuia din urmă, în sensul că după ce inculpatul a primit de la investigatorul sub acoperire suma de 300 lei, prin atitudinea sa, exprimată verbal, a lăsat să se înțeleagă că suma de bani primită este suficientă.
La data de 8.10.2009, în urma denunțului formulat de, s-au extins cercetările, reținându-se că în aceeași noapte, in jurul orei 22,30-23,00 echipajul format din cei doi inculpați l-a oprit in trafic pe denunțător, care se afla la volanul unei dube autoutilitare; semnalul de oprire a fost realizat de către inculpatul, căruia i-a predat actele, a rămas în mașină la cererea inculpatului, au existat discuții cu coinculpatul, care i-a reproșat că a trecut pe culoarea galbenă și că urmează a-i suspenda permisul de conducere, iar în prezența inculpatului, care a asistat la întreaga discuție, inculpatul l-a întrebat pe denunțător daca este posibil să primească din piesele pe care acesta le transporta pentru a nu-l sancționa; la răspunsul negativ al acestuia, inculpatul l-a trimis pe denunțător la mașină, cu certificatul de înmatriculare,ca sa facă sa fie bine", amintindu-i ca maximul amenzii este de 360 lei. a revenit cu suma de 50 lei introdusa in certificat, la vizualizarea căreia inculpatul și-a exprimat nemulțumirea; după ce denunțătorul i-a comunicat ca nu are posibilitatea de a da mai mult, inculpatul i-a înmânat bancnota inculpatului, care a ascuns-o după piciorul drept.
Analizând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, se constată că sunt îndeplinite condițiile negative prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală. Din nici unul din actele dosarului de urmărire penală nu rezultă că acest inculpat ar fi încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ori prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau alte asemenea fapte. De asemenea, nu rezultă că ar exista date, informații sau împrejurări concrete care să îndreptățească temerea iminenței săvârșirii de către inculpat a unor alte infracțiuni.
Verificând temeiul de drept în baza căruia s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, cel prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală, Curtea reține că, potrivit art.136 alin.2 Cod procedură penală, scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie, alin.8 al aceluiași articol menționând criteriile ce trebuie avute în vedere la alegerea acestora (scopul măsurii, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana în cauză).
Observând natura faptelor pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, contextul în care inculpatul ar fi acționat, Curtea apreciază că lăsarea sa în libertate, sub control judiciar, cu impunerea mai multor obligații, nu este de natură să creeze un pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul prezintă garanții în sensul că, printr-o astfel de măsură, nu ar fi periclitată buna desfășurare a procesului penal. În acest sens, se constată că este o persoană instruită, capabilă să înțeleagă consecințele acțiunilor sale; nu este cunoscut cu antecedente penale, are o locuință stabilă în municipiul, o familie care l-a susținut până în prezent și are în întreținere un copil minor, soția fiind însărcinată.
Toate aceste împrejurări de fapt demonstrează că pericolul concret pentru ordinea publică ce a justificat privarea de libertate este diminuat în mod substanțial, iar scopul arestării poate fi realizat în cazul inculpatului și prin liberarea provizorie.
Așa fiind, Curtea, în baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, admițând recursul acestui inculpat și casând încheierea Tribunalului Brașov din 21.12.2009, va admite cererea formulată de și, în temeiul art.1608aalin.2 Cod procedură penală, va dispune punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar, impunându-i respectarea următoarelor obligații, prevăzute de art.1602alin.3 lit.a-e, alin.31lit.c și f Cod procedură penală: să nu depășească teritoriul județului B decât cu încuviințarea instanței; să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la Poliția Municipiului B, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martorii, și, să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect; să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
La individualizarea acestor obligații instanța a avut în vedere împrejurarea că, date fiind garanțiile personale pe care le prezintă inculpatul, mai sus menționate, restrângerea libertății sale de mișcare la nivelul teritoriului județului B apare ca fiind justificată atât față de pericolul social concret al faptelor ce i se impută, cât și față de împrejurarea că domiciliul acestuia este în municipiul.
Dat fiind că împotriva inculpatului planează bănuiala comiterii unor fapte de natură penală, apare ca util a supune conduita acestuia unui control permanent exercitat de organele de poliție aparținând municipiului B în care și-a desfășurat activitatea, impunându-se, în același timp și interdicția de a mai exercita profesia de polițist.
Totodată, constatând stadiul în care se află cercetarea judecătorească, Curtea apreciază că este în interesul bunei desfășurări a procesului penal să interzică inculpatului să se apropie de persoanele care au calitatea de martori în această cauză.
În baza art.1602alin.32Cod procedură penală, inculpatului i se va atrage atenția că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive, fiindu-i puse în vedere și dispozițiile art.16010Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
Chiar dacă inculpatul a formulat prezenta cerere la data de 21.12.2009, deci la scurt timp după privarea sa de libertate, Curtea apreciază că se impune analizarea acesteia pe fond, sub aspectul temeiniciei întrucât, potrivit art.1601alin.1 Cod procedură penală, cel arestat preventiv poate cere punerea sa în libertate provizorie în tot cursul procesului penal, acest drept fiind, de altfel, consacrat și prin dispozițiile art.23 alin.10 din Constituția României. obligatorie a formulării unei astfel de cereri o constituie starea de arest preventiv a celui în cauză, fără ca prin lege să fie instituit un anume moment de la care să o poată promova. Rațiunea prevederii acestei posibilități este tocmai de a limita la maxim efectele negative pe care o privare de libertate le poate produce celui în cauză mai înainte de pronunțarea unei condamnări. Totodată, în materia arestării preventive, hotărârea instanței asupra măsurii preventive nu se bucură de autoritate de lucru judecat, instanța având obligația de a verifica legalitatea și temeinicia măsurii și în situațiile în care hotărârea judecătorească prin care a fost instituită este definitivă.
Analizând cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea B, formulată de inculpatul, Curtea constată că este fondată, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.139 alin.1 Cod procedură penală.
Și în cazul acestui inculpat, temeiul arestării preventive l-a constituit art.148 lit. f Cod procedură penală, însă, față de intervalul de timp scurs de la data privării de libertate, de conduita cooperantă adoptată de pe parcursul procedurilor judiciare desfășurate împotriva sa, Curtea apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică ce a justificat privarea de libertate și-a pierdut din intensitate și nu mai justifică menținerea acestei măsuri.
Sunt avute în vedere mijloacele de probă administrate în fața primei instanțe până în prezent, precum și datele care caracterizează persoana acestui inculpat, reliefate de împrejurarea că este la primul contact cu legea penală, de faptul că are în întreținere doi copii minori, fiind perfect integrat în societate anterior faptelor reținute în sarcina sa.
Toate aceste aspecte conduc la concluzia că inculpatul prezintă garanții suficiente în sensul că, lăsat în libertate, nu ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pentru aceste considerente, Curtea, în baza art.38515pct.2 lit. d Cod procedură penală, admițând recursul acestui inculpat și casând încheierea Tribunalului Brașov din 22.12.2009, va admite cererea formulată de inculpatul, iar n baza art. 139 alin 1, art.145 Cod procedură penală, se va dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței.
Reținând argumentele expuse în cazul inculpatului, relative la individualizarea obligațiilor impuse, în baza art.145 alin.11, 12Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri, inculpatului i se va impune respectarea următoarelor obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție în raza căruia domiciliază, desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului B, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu se apropie de martorii, și, să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect; să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
I se va atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura va fi înlocuită cu aceea a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
În baza art. 145 alin. 21Cod procedură penală, se va dispune comunicarea prezentei hotărâri inculpaților și, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat urmează să rămână în sarcina acestuia.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
1. Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 21.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o casează.
Rejudecând cauza,
Admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul și în consecință:
Dispune punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, fiul lui și, născut în anul 1970 luna septembrie ziua 10 în mun. P, jud. P, -, posesor al CI seria - nr.- eliberată de Poliția Mun., de cetățenie română, domiciliat în,-,. 1,. 425, fără forme legale în,-,.313, jud., deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.28/02.10.2009, emis de Tribunalul Brașov - Secția penală.
În baza art.1602alin.3, 31Cod procedură penală, impune inculpatului ca, pe timpul liberării provizorii, să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească teritoriul județului B decât cu încuviințarea instanței;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția Municipiului B, desemnată cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
f) să nu se apropie de martorii, și, să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
g) să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
În baza art.1602alin.32Cod procedură penală, atrage atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care îi revin, se va lua față de acesta măsura arestării preventive.
Pune în vedere inculpatului dispozițiile art.16010Cod procedură penală privind cazurile de revocare a liberării provizorii.
2. Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 22.12.2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar penal nr-, pe care o casează.
Rejudecând cauza,
Admite cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul și în consecință:
În baza art. 139 alin 1, art.145 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive, dispusă față de inculpatul, fiul lui și, născut în anul 1970 luna iulie ziua 27 în B, jud. B, -, de cetățenie română, domiciliat în B,-,.1B,. E,.18, jud. B, prin încheierea nr.23/24.09.2009 emisă de Tribunalul Brașov, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea instanței.
În baza art.145 alin.11, 12Cod procedură penală, pe durata acestei măsuri inculpatul este obligat să respecte următoarele obligații:
1. Să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat.
2. Să se prezinte la organul de poliție în raza căruia domiciliază, desemnat cu supravegherea, respectiv Poliția Municipiului B, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat.
3. Să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată.
4. Să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
5. Să nu se apropie de martorii, și, să nu comunice cu aceștia, direct sau indirect.
6. să nu exercite profesia de polițist, în exercitarea căreia a săvârșit fapta.
Atrage atenția inculpatului că în caz de încălcare, cu rea-credință, a măsurii aplicate sau a obligațiilor stabilite, măsura va fi înlocuită cu aceea a arestării preventive, în condițiile prevăzute de lege.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.27/02.10.2009, emis de Tribunalul Brașov, dacă nu este arestat în altă cauză.
Prezenta se comunică inculpaților și, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Cu opinia separată a d-nei jud. - -, în sensul respingerii ambelor recursuri și menținerii încheierilor primei instanțe; cu obligarea inculpaților la cheltuieli judiciare către stat.
JUDECĂTOR,
- -
Grefier
- -
Red.NT/05.01.2010
Tehnoredact.DS/05.01.2010/2 ex.
Jud.fond.
opinie separatĂ
În dezacord cu opinia majoritară, apreciez că, în cauză, se impunea respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea hotărârilor pronunțate de tribunal cu privire la inculpații și, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat, menținându-se totodată și starea de arest preventiv a recurenților. Această soluție se impunea datorita faptului că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală cu privire la ambii inculpați.
Așa cum corect s-a reținut în motivarea instanței de fond, actele dosarului relevă existența indiciilor temeinice că ambii inculpați au comis fapte prevăzute de legea penală. Probele administrate în cauză până la acest moment conduc la presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți, față de care se efectuează urmărirea penală, au săvârșit fapte de natură penală, motivarea primei instanțe fiind în totalitate însușită în cadrul opiniei separate.
În ce privește art. 148 lit. f Cod procedură penală, apreciez, în dezacord cu opinia majoritară, că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică, fără ca acest temei al arestării să își piardă din intensitate prin trecerea timpului.
Potrivit art. 136 alin. 1, 8 Cod procedură penală, măsurile preventive sunt necesare pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, iar alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
Măsura arestării a fost verificată de mai multe ori până în prezent de către instanțele de judecată fără a se constata că se impune o schimbare a măsurii preventive. În cauză nu au intervenit noi împrejurări care să schimbe temeiurile arestării, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 139 Cod procedură penală și nici cele prevăzute de art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală și nu se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă sau admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. La alegerea măsurii trebuie avute în vedere nu numai circumstanțele personale favorabile inculpaților, ci și circumstanțele reale existente ce conturează gradul de pericol social al infracțiunilor. Având în vedere condițiile concrete în care s-au comis faptele, modul de operare și mijloacele folosite, calitatea oficială și atribuțiile ce le reveneau inculpaților în virtutea funcției pe care o dețineau (aceea de a asigura respectarea ordinii și a legii), existența mai multor acte, rezonanța socială pe care o au astfel de fapte privind corupție în conștiința cetățenilor, faptul că cercetarea judecătorească este într-o fază incipientă, trecând 3 luni din momentul luării măsurii preventive, se constată că, la acest moment procesual, subzistă temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, lăsarea în libertate a inculpaților prezentând în continuare pericol pentru ordinea publică. Menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpații recurenți este justificată de buna desfășurare a procesului penal, iar probele care privesc fapta constituie tot atâtea probe cu privire la pericolul concret pe care l-ar prezenta pentru ordinea publică punerea în libertate a acestora.
Circumstanțele personale ale inculpaților vor fi avute în vedere de instanță în momentul individualizării judiciare a pedepsei, ele urmând a fi coroborate cu toate celelalte date care rezultă din dosarul cauzei, neavând prioritate asupra celorlalte aspecte.
Prin urmare, raportat la considerentele expuse, apreciez că cererile inculpaților nu sunt întemeiate și se impunea menținerea în continuare a stării de arest preventiv a inculpaților.
JUDECĂTOR,
- -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Nicoleta Țînț
