Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 1542/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1724/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1542
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva sentinței penale nr.177/06 martie 2009 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B și a deciziei penale nr.401/23 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați,personal și asistați de avocat de avocat ales - în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2009 emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimata parte civilă personal, pentru intimata parte vătămatăSC" " SRLreprezentant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurenților inculpați, având cuvântul, apreciază că faptelor săvârșite de către inculpați li s-a dat o greșită încadrare juridică, și anume s-a reținut în concurs real infracțiunea de lovire și alte violențe, infracțiunea de amenințare și infracțiunea prevăzută de art.189 alin.1 și 2 din Codul penal privitoare la lipsirea de libertate în mod ilegal, cu aplicarea dispozițiilor art.75 lit. a p. în loc de infracțiunea prevăzută de art.189 alin.1 și 2 din relativă Cod Penal la lipsirea de libertate în mod ilegal. Invocă motivul de casare prevăzut de dispozițiile art.3859alin.1 pct.17 din.C.P.P. Susține că instanța de apel consideră în mod injust că lipsirea de libertate în mod ilegal absoarbe numai dispozițiile art.180 alin.1 din și Cod Penal nu dispozițiile alin.2 ale aceluiași articol deoarece, în opinia judecătorului de la instanța de apel, atingerile aduse integrității corporale sau sănătății exced sfera formei agravate a acestei infracțiuni. De asemenea, s-a mai apreciat că numai suferințele inerente activității ilicite de lipsire ilegală de libertate sunt absorbite. Dacă în timpul în care victima este lovită și amenințată depășește timpul cât s-a desfășurat comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în opinia sa, există un concurs real de infracțiuni. Dar, în momentul în care asemenea lovituri sau amenințări, constrângeri de natură fizică sau morală intervine paralel cu acțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, în mod inevitabil, nu există un concurs real de infracțiuni, ci există o singură infracțiune. Nu se poate concepe existența infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal fără constrângere fie că este de natură materială sau de natură morală. Numai în ipoteza în care asemenea infracțiuni sunt exercitate dincolo de latura obiectivă a infracțiunii de lipsire ilegală de libertate. Și anume după ce acești inculpați s-au prezentat cu partea vătămată la Postul de poliție ar fi exercitat în continuare infracțiunea de lovire sau alte violențe sau infracțiunea de amenințare se putea discuta de infracțiuni în concurs real. Dar atâta vreme cât din situația de fapt prezentată de către cele două instanțe reiese că asemenea acțiuni au fost comise paralel cu infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, apreciază că nu se poate vorbi decât de o singură infracțiune. Totodată, chiar dacă infracțiunea de lovire sau infracțiunea de amenințare a fost exercitată pentru comiterea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, consideră că există o singură infracțiune. Această infracțiune absoarbe celelalte infracțiuni.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, consideră că s-au aplicat pedepse de către instanța de apel greșit individualizate în raport cu dispozițiile art.72 din Cod Penal, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art.3859pct.14 din.C.P.P. Instanța de apel a considerat că tratamentul care s-a aplicat inculpaților de către instanța de fond nu este suficient, apreciind că este necesară majorarea de pedeapsă, iar în ceea ce privește individualizarea judiciară a executării pedepsei a schimbat tratamentul, în sensul executării în regim de detenție în loc de suspendarea executării pedepsei așa cum a hotărât instanța fondului.
Solicită menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, apreciind că această instanță în mod corect a reținut circumstanța atenuantă a lipsei antecedentelor penale, comportamentul sincer al inculpaților pe parcursul procesului penal și consideră că este normal ca în baza ultimului aliniat al art.74 din ca Cod Penal instanța să rețină și alte împrejurări cu valoare de circumstanță atenuantă, și anume faptul că toate neînțelegerile au fost determinate de conflicte de natură financiară, respectiv datorită neplății pentru munca efectuată de către inculpați. De asemenea, solicită a se menține în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei și dispozițiile art.861din Cod Penal privitoare la suspendarea executării pedepsei, toate condițiile fiind îndeplinite. Partea vătămată avea obligația să plătească muncitorii în cadrul unor raporturi de muncă corespunzătoare. Solicită a se avea în vedere și nivelul de instruire a inculpaților.
Al treilea motiv de recurs se referă la împrejurarea că în mod greșit instanța de apel a reținut în sarcina inculpatului și infracțiunea de furt prevăzut de dispozițiile art.208 alin.1 din Codul penal. Invocă cazul de casare prevăzut de dispozițiile art.3859pct.17.C.P.P. Solicită a se constata că instanța de fond a procedat în mod corect arătând foarte clar că nu se poate reține în sarcina acestui inculpat o asemenea infracțiune deoarece cele două bunuri la care se face referire au fost luate nu pentru a se îndeplini elementul constitutiv al infracțiunii de furt ci pentru a fi redate proprietarului în momentul în care își va achita obligația de plată pentru munca prestată. De altfel, toată deplasarea acestora sub forma lipsirii ilegale de libertate s-a făcut în scopul ca poliția să oblige partea vătămată să plătească suma de 1000 de Euro pentru lucrarea care au executat-o, partea vătămată recunoscând obligația pe care o avea față de inculpați.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate în cauză. Sub aspectul încadrării juridice, consideră că infracțiunea de la art.189 alin.2 în Cod Penal modul în care este reglementată legislativ nu absoarbe, ca o infracțiune complexă, infracțiunea de la art.180 alin.2 Pe Cod Penal cale de consecință, reținerea în concurs infracțiunii de lovire și amenințarea, prin consecințele produse depășesc cu mult o simplă imobilizare. Din acest punct de vedere, apreciază că instanța în mod corect le-a reținut în concurs de infracțiuni.
În ceea ce privește criteriile de individualizare a pedepselor aplicate de către instanța de apel, consideră că în mod corect au fost înlăturate circumstanțele atenuante pentru că numai simpla lipsă a antecedentelor penale trebuie privită în contextul gravității faptelor comise de către inculpați, care au răpit victima, au stropit-o cu benzină, au lovit-o și au băgat-o cu forța într-un autoturism, consideră că periculozitatea din acest punct de vedere este una deosebit de ridicată și suferințele psihice la care a fost supusă partea vătămată cu prefigurarea posibilei incendieri și a unei morți în condiții groaznice, apreciază că impunea un tratament sancționator din partea instanței.
Intimata parte civilă, având cuvântul, arată că este de acord cu individualizarea pedepsei.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta și consideră că i s-a aplicat o pedeapsă prea mare. Solicită a se ține cont de faptul că are doi copii minori.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și lasă la aprecierea instanței. Solicită a se ține cont de faptul că are un copil în vârstă de patru luni și rate de plătit la bănci.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței. Solicită a se ține cont de faptul că are copii în întreținere, iar părinții săi sunt bolnavi.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său și solicită reducerea pedepsei. De asemenea, solicită a se ține cont de faptul că este singurul întreținător de familie și are un copil bolnav.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prinsentința penală nr.177/06.03.2009,pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul penal nr-, s-a respins cererea apărării privind schimbarea încadrării juridice date faptelor prin rechizitoriu.
În temeiul art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 al.1 lit.d Cod de procedură penală a fost achitat inculpatul sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art.208 al.1 Cod penal.
În temeiul art.180 al. 2 Cod penal, cu aplic. art.74 al.1 lit.a, 75 al.1 lit.a și 80 al. 2 Cod penal, au fost condamnați inculpații, și - la câte o pedeapsă de câte 3 luni închisoare.
În temeiul art.193 al. 1 Cod penal cu aplic. art.74 al.1 lit.a, 75 al.1 lit.a și 80 al. 2 Cod penal, aceiași inculpați au fost condamnați la câte o pedeapsă de câte o lună închisoare.
În temeiul art.189 al.1 și 2 Cod penal cu aplic. art.74 al.1 lit.a și 76 al.1 lit.b Cod penal au fost condamnați aceiași inculpați la câte o pedeapsă de câte 3 ani închisoare.
În temeiul art.34 lit.b Cod penal raportat la art.33 lit.a Cod penal le-au fost aplicate inculpaților, și -, în urma contopirii, câte o pedeapsă rezultantă de câte 3 ani închisoare.
În temeiul art.71 Cod penal s-au interzis inculpaților, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal.
În temeiul art.861, 862Cod penal s-a suspendat executarea pedepselor rezultante aplicate inculpaților sub supraveghere, pe termene de încercare de câte 7 ani fiecare.
S-a încredințat supravegherea inculpaților Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art.863al.1 Cod penal s-au pus în vedere inculpaților ca pe durata termenelor de încercare să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la datele fixate, la sediul Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință, locuință, precum și orice deplasare care depășește 8 zile și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență.
În temeiul art. 863al.3 lit.a Cod penal inculpații au fost obligați ca pe durata termenului de încercare să desfășoare orice activitate stabilită de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița.
În temeiul art.71 al.5 Cod penal s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii, pe aceleași termene de încercare.
În temeiul art.359 al.1 proc.pen. s-a atras inculpaților atenția asupra dispoz. art.864Cod penal, privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei și consecințele acesteia.
În temeiul art.88 Cod penal s-a computat din pedepsele aplicate inculpaților durata reținerii și arestării preventive a acestora, de la data de 30.05.2008 la data de 27.06.2008.
În temeiul art.346 al.2 proc.pen. raportat la art.998 cod civil s-a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă SC SRL.
În temeiul art.346 al.1 Cod proc.pen. raportat la art.998 și 1003 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă - (domiciliat în B, sectorul 5,-) și au fost obligați inculpații, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 5.000 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că partea vătămată - are calitatea de asociat, alături de martorul -, la SC SRL; societate care are ca obiect activitatea în construcții civile. Prin intermediul SC SRL, avându-l ca asociat unic pe martorul, SC SRL a contractat construcția unei vile în B, sectorul 2,-, proprietatea martorului --.
În cursul lunii aprilie a anului 2008, întrucât era nevoie de mai mulți muncitori pentru a lucra la edificarea construcției, partea vătămată a luat legătura cu martorul, care i-a pus la dispoziție un număr de 7-10 persoane, între care și inculpații, persoane aduse de inculpatul (șoferul martorului ) din localitatea sa de domiciliu, comuna, sat, județul
Potrivit înțelegerii verbale cu martorul, partea vătămată îi înmâna martorului banii cuveniți pentru plata muncitorilor, martorul remițându-i acestora.
Întrucât proprietarul construcției a fost nemulțumit de calitatea lucrărilor efectuate, partea vătămată a renunțat la serviciile muncitorilor aduși de și, potrivit propriilor declarații, i-a remis acestuia întreaga sumă convenită pentru munca prestată. Potrivit martorului însă, acesta s-ar fi înțeles cu partea vătămată să mai achite direct inculpatului o diferență de 5.500 de lei și martorului o diferență de 1.000 de lei.
Ca urmare a acestei înțelegeri, inculpatul a căutat partea vătămată în două rânduri solicitându-i să îi achite diferența de bani, însă s-a lovit de refuzul părții vătămate, care în final a acceptat să îi mai plătească suma de 1.000 de euro, amânând însă în continuare plata.
Pe acest fond al neînțelegerilor privind sumele de bani datorate de partea vătămată echipei de muncitori, la data de 29.05.2008, în jurul orei 1700, inculpatul s-a deplasat în curtea șantierului din- și a luat un flex și o rolă, spunându-i martorului, muncitor pe șantier, că va restitui bunurile în momentul în care i se vor plăti banii.
În dimineața zilei următoare, 30.05.2008, inculpatul a plecat cu autoturismul Mercedes Sprinter cu nr. - (proprietate personală, dubă cu 8 locuri pentru pasageri, destinată transportului de persoane) din localitatea de domiciliu, însoțit de ceilalți trei inculpați, la șantierul din-. În jurul orei 8.00 ajuns la șantier și partea vătămată, care i-a adus cu autoturismul personal pe muncitorii, și. Pe stradă, grupul inculpaților s-a apropiat de cel al părții vătămate, unul dintre muncitori, deplasându-se la un imobil din apropiere pentru a aduce cheile de la poarta șantierului. În acel moment între partea vătămată și cei patru inculpați a început o discuție violentă pe tema pretinsei datorii, fiecare susținându-și punctul de vedere, partea vătămată în sensul că nu datorează nicio sumă de bani iar inculpații în sens contrar.
Discuția a degenerat, ajungându-se la injurii reciproce moment în care inculpații au început să amenințe partea vătămată cu bătaia și cu moartea, după care au ajuns și la violență fizică. Astfel, partea vătămată a fost lovită de toți cei patru inculpați, în timpul incidentului inculpatul - luând din mașină și o și o sticlă cu benzină, aruncând cu benzină pe partea vătămată și amenințând-o că îi dă foc. În continuare cei patru inculpați au urcat partea vătămată cu forța în autoturismul Mercedes Sprinter și au pornit spre comuna de domiciliu. Pe drum,părții vătămate i-a sunat unul dintre telefoane (Motorola) iar inculpatul - i l-a luat din buzunar și i l-a dat inculpatului pentru a vorbi. Acesta a purtat o convorbire cu martorii - și, afirmând că dacă nu primește suma de 6.500 de lei va omorî partea vătămată și solicitând ca banii să îi fie aduși la postul de poliție din comuna.
Pe drum partea vătămată a fost din nou lovită de și amenințată de inculpații, - și și i s-a luat din buzunar cel de-al doilea telefon mobil. La un moment dat, partea vătămată a primit acceptul inculpatului de a-l suna pe martorul -, în cadrul convorbirii sugerându-i acestuia să anunțe poliția și cerându-i să împrumute bani. De asemenea, inculpatul a purtat o convorbire cu martorul -, solicitând din nou bani în schimbul eliberării părții vătămate și stabilind ca loc de întâlnire pentru remiterea banilor postul de poliție din comuna.
Ajunși în această comună, inculpații au oprit autoturismul pe un câmp și acolo inculpatul i-a dictat părții vătămate o declarație potrivit căreia îi datorează suma de 6.500 de lei și se obligă să suporte orice consecințe în situația neplății. În continuare, inculpatul a plecat spre postul de poliție din comuna, lăsând partea vătămată cu ceilalți trei inculpați și restituindu-i unul din telefoanele mobile (marca Samsung). Organele de poliție din comuna l-au reținut pe inculpatul și apoi l-au redat lucrătorilor din cadrul Secției 7 Poliție B, care fuseseră anterior sesizați de martorul -. Ceilalți trei inculpați, împreună cu partea vătămată, s-au deplasat și ei la postul de poliție din comuna, unde a intrat doar partea vătămată,ulterior cei trei deplasându-se cu autoturismul Mercedes Sprinter la Secția 7 Poliție. În urma loviturilor primite,partea vătămată a suferit leziuni pentru a căror vindecare au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale.
În urma percheziției corporale efectuate asupra inculpatului, în data de 30.05.2008, ora 1100, de către lucrători din cadrul postului de poliție din comuna, au fost descoperite și ridicate două telefoane mobile mărcile Motorola și, primul aparținând părții vătămate, căreia i-a fost ulterior restituit.
În data de 31.05.2008, organele de poliție din cadrul Secției 7 au efectuat un control asupra autovehiculului marca Mercedes cu nr. de înmatriculare - aparținând inculpatului, prilej cu care au fost descoperite și ridicate un flex marca, un prelungitor marca, o de baseball și un târnăcop cu de lemn.
În datele de 30.05.2008 și respectiv 12.06.2008, organele de poliție i-au restituit părții vătămate pe bază de dovezi un telefon mobil marca Motorola, precum și flexul și rola de cablu electric ridicate din autovehiculul inculpatului.
Instanța a arătat că fapta inculpatului care la data de 29.05.2008, în jurul orei 17.00, a sustras din curtea imobilului situat în B,-, sector 2, un flex și o rolă de prelungitor aparținând părții vătămate SC Contruct SRL, exprimându-și neechivoc intenția de a le reține până la momentul în care i se va plăti pretinse datorie de către partea vătămată nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 208 al. 1.pen. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar, sub aspectul laturii subiective, ca acțiunea de luare a bunului altuia să fie subsumată scopului însușirii pe nedrept a acestui bun. Or, în cauză, așa cum s-a reținut în prezentarea situației de fapt, pe baza declarației inculpatului și a martorului acuzării, inculpatul a luat flexul și rola cu intenția declarată de a le reține până la achitarea de către partea vătămată a pretinsei datorii și nu în scopul aproprierii lor.
În ce privește încadrarea juridică a faptelor, instanța fondului a constatat că infracțiunea de lipsire de libertate în forma agravată prev. de art.189 al.2 Cod penal nu absoarbe decât infracțiunea de lovire în formă simplă, prev. de art.180 al.1 Cod penal, urmarea imediată a infracțiunii de lovire calificată prev. de art.180 al.2 (leziuni are au necesitat zile de îngrijiri medicale) excedând noțiunii de "suferințe" folosite în textul art.189 al.2 Cod penal. De asemenea, întrucât acțiunea de lipsire de libertate nu presupune prin esența ei comiterea unor acte de amenințare la adresa părții vătămate, instanța fondului a constatat că nici infracțiunea prevăzută de art.193 pen. nu este absorbită de cea prevăzută de art. 189 al.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei instanța fondului a avut în vedere, pe de o parte, gradul de pericol social concret ridicat al infracțiunilor comise, dat de modul de acțiune și traumele fizice și mai ales psihice suferite de partea vătămată, de atitudinea oscilantă adoptată de inculpați pe parcursul procesului penal, de incidența circumstanței agravante prev. de art.75 al.1 lit.a Cod penal în cazul infracțiunilor de lovire calificată și amenințare, de incidența formei agravate a infracțiunii de lipsire de libertate (care absoarbe și circumstanța agravantă prev. de art. 75 al. 1 lit. a pen.), însă pe de altă parte s-a ținut seama și de faptul că nici unul dintre inculpați nu este cunoscut cu antecedente penale, toți au înțeles să-și câștige existența într-un mod cinstit, prin muncă în construcții iar faptele au fost comise pe fondul neînțelegerilor financiare cu partea vătămată, în beneficiul căreia lucraseră fără ca aceasta să le întocmească forme legale cât și de aspectul că, finalmente, inculpații au condus partea vătămată la un post de poliție, făcând astfel posibilă eliberarea părții vătămate.
Față de buna atitudine avută de inculpați anterior comiterii infracțiunilor, instanța fondului a reținut în favoarea fiecăruia circumstanța atenuantă prev. de art.74 al.1 lit. a Cod penal.
În ce privește individualizarea executării pedepselor aplicate, constatând, în cazul tuturor inculpaților, că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.861al.1 lit.b și al.2 Cod penal și apreciind, față de buna atitudine avută de aceștia anterior comiterii infracțiunilor cât și pe parcursul cercetării judecătorești, că pronunțarea pedepsei prin ea însăși (coroborată și cu perioada reținerii și arestării preventive) constituie un avertisment suficient pentru inculpați și că aceștia nu vor mai săvârși infracțiuni, instanța fondului a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, pe termene de încercare de câte 7 ani fiecare, stabilite potrivit art.862al. 1 Cod penal.
Sub aspectul laturii civile, instanța fondului a constatat că în cauză au formulat acțiuni civile în cadrul procesului penal partea vătămată SC SRL (pentru suma de 20.000 de lei, cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin lipsa de folosință a flexului și rolei sustrase de inculpatul ) și - (pentru suma totală de 10.000 de lei, din care 5.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale, reprezentând reparațiile la autoturism și c/valoarea combustibilului și a drumurilor la spital iar 5.000 de lei cu titlu de despăgubiri pentru daune morale).
În privința acțiunii civile formulate de SC SRL, instanța fondului a constatat că această parte civilă nu a prezentat mijloace de probă de natură a face posibilă cuantificarea lipsei de folosință a bunurilor luate de inculpatul, motiv pentru care a fost respinsă, în temeiul art. 346 al. 2.proc.pen. rap. la art. 998.civ. prejudiciul nefiind lichid, în sensul acestui din urmă text legal.
În ce privește cererea de despăgubiri pentru daune materiale formulată în cadrul acțiunii civile a părții civile -, instanța fondului constatat, de asemenea, că aceasta nu a prezentat nici un mijloc de dovadă din care să rezulte efectuarea cheltuielilor solicitate, fapt ce echivalează, în terminologia art. 998.civ. cu inexistența prejudiciului.
În privința cererii de despăgubiri pentru daune morale însă, instanța fondului a constatat că sunt pe deplin întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale solidare a inculpaților, prev. de art. 998 și 1003.civ. întrucât faptele ilicite comise de aceștia împreună și cu vinovăție sub forma intenției au cauzat părții civile un important prejudiciu moral, constând în trauma psihică suferită ca urmare a lovirilor și amenințărilor cărora le-a fost supusă și, mai ales, lipsirii sale de libertate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B și inculpații, și.
Prindecizia penală nr.401/A din 23.06.2009,pronunțată de Tribunalul București - secția I penală, a fost admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 B împotriva sentinței penale nr.177/06.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B în dosarul penal nr-.
S-a desființat în parte sentința penală atacată și pe fond rejudecând:
În baza art. 208 al. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 180 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 193 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 75 lit. a Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 189 al. 1 și 2 Cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a și 34 lit. b Cod penal i s-a aplicat inculpatului pedeapsa de 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 - 64 lit. a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 30.05.2008 la 27.06.2008.
În baza art.180 al.2 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal au fost condamnați inculpații, și la cate o pedeapsă de cate 7 luni închisoare.
În baza art.193 al.1 Cod penal cu aplicarea art.75 lit.a Cod penal au fost condamnați aceiași inculpați la cate o pedeapsă de cate 7 luni închisoare.
În baza art.189 al.1 și 2 Cod penal au fost condamnați aceiași inculpați la cate o pedeapsă de cate 8 ani închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b Cod penal li s-a aplicat inculpaților cate o pedeapsă de cate 8 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 - 64 lit.a teza a II- a și lit. b Cod penal.
În baza art.88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 30.05.2008 la 27.06.2008 pentru fiecare dintre cei trei inculpați.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelante.
S-au respins ca nefondate apelurile formulate de inculpați.
Tribunalul a retinut ca inculpații au făcut parte dintr-un grup de muncitori care, prin intermediul martorilor, au executat lucrări de construcții în favoarea martorului ce angajase pe partea vătămată, asociat la o societate comercială, să edifice un imobil.
Persoana de contact a inculpaților, respectiv martorul, a avut o neînțelegere cu partea vătămată cu privire la sumele de bani ce mai trebuia să fie remise inculpaților.
Partea vătămată a arătat că nu mai datorează nimic, dar martorul a apreciat că ar mai datora 5.500 lei pentru inculpați și lui însuși 1.000 lei.
Inculpații au început să exercite presiuni asupra părții vătămate pentru a-și primi banii, inculpatul sustrăgând în data de 29.05.2008, de pe șantierul unde lucrase, un flex și o rolă declarând unui martor ( ), că va restitui bunurile în momentul în care își vor primii banii.
În data de 30.05.2008, inculpații s-au deplasat conduși de cu un autoturism tip dubă cu 8 locuri la șantierul din str.-, unde au găsit-o pe partea vătămată aplicându-i acestuia mai multe lovituri pe tot corpul (filele 45 - 48 dosar), provocându-i acesteia lovituri traumatice ce au necesitat pentru vindecare 5 - 6 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală fila 49 ).
Partea vătămată cu aceeași ocazie a fost stropită cu benzină (fila 27 verso ) și amenințată cu incendierea în cazul în care nu va plăti banii.
cu benzină a victimei este confirmată de martorul direct, de martorul indirect, element ce se coroborează și cu declarația părții vătămate și cu procesul-verbal întocmit de organele de poliție în data de 30.05.2008, care au identificat bidonul cu combustibil.
De altfel martorul (fila 140 dosar) arătă și în fața instanței că a asistat la activitatea de agresare a victimei și de terorizare a acesteia arătând textual că a asistat cum unul dintre inculpați a turnat benzină pe cap victimei (fila 140 dosar).
În fața instanței martorul și-a nuanțat poziția arătând că nu ar fi văzut chiar momentul în care partea vătămată a fost stropită cu benzină (fila 185 dosar), schimbarea poziției sale fiind lipsită de credibilitate, fără o argumentație pertinentă și nu se coroborează cu celelalte elemente probatorii menționate anterior.
Partea vătămată a fost forțată să se deplaseze împotriva voinței sale cu acea dubă după ce în prealabil a fost agresată de inculpați și chiar în timpul privării sale ilegale de libertate a fost sunată de martorul (fila 147-148 dosar instanță). La telefonul părții vătămate a răspuns inculpatul ce a spus de față cu victima că o va omorî de aceasta, că o va tăia și a ignorat rugămințile martorului să înceteze activitatea ilicită.
Martorul a sunat la numărul de urgență 112, alertând organele de poliție și ulterior a sunat iarăși pe unul dintre telefoanele victimei, inculpatul solicitând pentru eliberarea părții vătămate 60.000.000 ROL.
Martorul a auzit cum inculpatul a amenințat că dacă nu va primi banii va omorî partea vătămată (fila 139 dosar).
Tribunalul a apreciat întemeiate criticile parchetului referitoare la săvârșirea infracțiunii de furt de către inculpatul, constatând că, în speță, sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii și sub aspectul laturii subiective deoarece inculpații nu aveau vreo creanță vădită împotriva părții vătămate care să le justifice reținerea unor bunuri ale acesteia până la plata creanței.
S-a reținut că este o simplă opinie a inculpaților și a celui care le-a făcut legătura cu partea vătămată, martorul, că victima le-ar mai datora 5.500 - 6.000 lei, iar proprietarul a fost extrem de nemulțumit de calitatea inferioară a muncii depuse de inculpați.
În aceste condiții, s-a mentionat ca neexistând o temeinicie vădită a creanței inculpaților, activitatea inculpatului de sustragere a unui flex și a unei role de pe șantier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt.
În ceea ce privește apărările formulate de inculpați, prin avocat, referitoare la absorbția infracțiunilor prev. de art.180 alin.2 Cod penal și art.193 alin.1 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.292 alin.1 și 2 Cod penal, Tribunalul a apreciat că nu pot fi primite.
S-a arătat că lipsirea de libertate în condițiile în care victima este supusă unor suferințe nu absoarbe decât art.180 alin.1 Cod penal, iar atingerile aduse integrității corporale, psihice sau sănătății, exced sferei formei agravate a lipsirii de libertate, numai suferințele inerente activității ilicite de lipsire de libertate absorbindu-se.
Tribunalul a apreciat, de asemenea, drept pertinentă critica procurorului referitoare la tratamentul sancționator necorespunzător aplicat inculpaților.
S-a observat că au fost reținute circumstanțe atenuante în mod nejustificat exclusiv pe baza lipsei de antecedente penale a inculpaților și a faptului că aceștia au încercat să-și câștige mijloacele de existență prin muncă, dar lipsa de antecedente nu constituie decât starea de normalitate, iar faptul că inculpații au săvârșit faptele în legătură cu activitatea lor profesională nu constituie o circumstanță atenuantă.
Tribunalul, ținând seama de împrejurarea că infracțiunile au fost declanșate de neînțelegeri legale de o activitate licită, s-a orientat spre minimul special, fără a reține însă circumstanțe atenuante întrucât inculpații au săvârșit faptele în condițiile art.75 lit.a Cod penal, exceptând bineînțeles art.189 alin.2 Cod penal unde circumstanța agravantă se intervertește în element circumstanțial.
S-a mai reținut că inculpații au dat dovada de o periculozitate ieșită din comun, chiar în condițiile în care s-ar admite teoretic că aceștia ar fi avut acea creanță de 6.000 lei împotriva părții vătămate, deoarece acțiunea lor depășește cu mult orice gest de nemulțumire și demonstrează o lipsă de respect față de cele mai elementare valori (integritatea psihică și fizică a persoanei).
Împotriva hotărârilor au declarat recurs inculpații, și care au criticat încadrarea juridică dată faptelor, în sensul că infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art.189 alin.2 Cod Penal, absoarbe infracțiunile de amenințare și lovire sau alte violențe prev. de art.193 și Cod Penal de art.180 alin.2 Totodată Cod Penal au solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate cu suspendarea sub supraveghere a executării.
În plus, inculpatul a solicitat achitarea pentru infracțiunea de furt prev. de art.208 alin.1
Cod PenalExaminând hotărârile atacate din prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu în conformitate cu art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea consideră că recursurile sunt nefondate.
Curtea apreciază că motivele de recurs se circumscriu cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.14, pct.17 și pct.18 C.P.P. perspectivă din care vor fi analizate.
Potrivit art.385/9 pct.17 C.P.P. hotărârile sunt supuse casării când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Probele administrate demonstrează, astfel cum au reținut instanțele de fond, că la data de 30.05.2008, inculpații au răpit partea vătămată de pe str. -, sectorul 2, B și au dus-o în comuna, jud. D cu autoturismul Mercedes nr.-, solicitând în schimbul eliberării acesteia suma de 6500 lei pe care ar fi avut-o de primit de la partea vătămată.
Atât înainte, cât și după ce a fost urcată în autoturism, precum și pe durata deplasării către com., partea vătămată a fost lovită de inculpați, provocându-i acesteia lovituri traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-6 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de expertiză medico-legală.
Totodată, partea vătămată a fost amenințată cu moartea, stropită cu benzină și amenințată cu incendierea în cazul în care nu va plăti banii despre care inculpații au declarat că li se cuveneau pentru lucrările în construcție efectuate.
Curtea consideră că aceste fapte nu reprezintă doar elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art.189 alin.2 Cod Penal, ci întrunesc elementele constitutive ale mai multor infracțiuni aflate în concurs, respectiv lipsire de libertate în mod ilegal în formă calificată prev. de art.189 alin.2 Cod Penal, amenințare prev. de art.193 alin.1 și Cod Penal lovire sau alte violențe prev. de art.180 alin.2
Cod PenalSintagma folosită de legiuitor la alin.2 al art.189 Cod Penal, respectiv "suferință la care este supusă victima", care dă forma calificată a infracțiunii, trebuie înțeleasă în sensul de suferință fizică sau psihică și poate decurge din modul în care făptuitorul a comis infracțiunea, din tratamentul care s-a aplicat victimei în timpul cât a fost lipsită de libertate. Aceste suferințele fizice și/sau psihice trebuie să fie însă de o anumită intensitate, deoarece altfel nu s-ar justifica agravarea faptei și a răspunderii penale a făptuitorului.
Totuși, dacă persoanei vătămate i se pricinuiește o vătămare a integrității corporale sau a sănătății acesteia, sunt aplicabile dispozițiile referitoare la concursul de infracțiuni, situație care se regăsește în prezenta cauză întrucât persoana vătămată a fost supusă unor suferințe care exced intensitatea celor "specifice" lipsirii de libertate în mod ilegal, fiind vătămată corporal prin loviri care i-au cauzat leziuni ce au necesitat 5-6 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
De asemenea, amenințarea cu moartea și amenințarea cu incendierea (după stropirea cu substanță inflamabilă) depășesc suferințele psihice pe care le presupune lipsirea de libertate în mod ilegal întrucât inculpații au insuflat părții vătămate temerea că i-ar putea fi suprimată viața sau ar putea fi incendiată. Amenințarea adresată de inculpați a fost de natură să inspire părții vătămate o temere gravă, existând suficiente temeiuri că s-ar putea realiza având în vedere că unul dintre inculpați a fost înarmat cu o de topor, inculpații au acționat împreună, au stropit cu combustibil lichid partea vătămată, care a fost împiedicată să alerteze alte persoane pentru a-i sări în ajutor.
Ca urmare, această acțiune a inculpaților a avut ca efect încălcarea libertății morale a părții vătămate, de o asemenea gravitate, care nu permite includerea sa în conținutul constitutiv al infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, în formă calificată.
Potrivit art.385/9 pct.18 C.P.P. hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau condamnare.
Prin mijloacele de probă administrate s-a dovedit împrejurarea că la 29.05.2008, în jurul orei 17,00, inculpatul a luat din curtea imobilului din B,-, sector 2, un flex și o rolă de prelungitor aparținând părții vătămate SC SRL, arătând că le va reține până când partea vătămată îi va plăti pretinsa datorie.
Curtea apreciază că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt atât sub aspectul laturii obiective, cât și sub aspectul laturii subiective.
Inculpatul a acționat cu intenție directă, aducând atingere patrimoniului părții vătămate SC SRL, iar scopul pentru care a luat bunurile a fost acela de a și le însuși pe nedrept, întrucât nu a avut consimțământul reprezentanților părții vătămate.
Apoi, infracțiunea există, din punct de vedere subiectiv, întrucât inculpatul nu avea o creanță certă împotriva SC SRL așa cum rezultă din declarațiile martorilor și care se coroborează cu declarațiile părții vătămate.
În aceste condiții, se constată că instanța de apel nu a reținut eronat situația de fapt când a concluzionat că nu există o temeinicie vădită a creanței inculpaților împotriva părții vătămate, astfel că nu se poate constata o eroare gravă de fapt care să fi condus la condamnarea inculpatului.
Cât privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.14C.P.P. Curtea consideră că pedepsele aplicate inculpaților de instanța de apel sunt just individualizate întrucât sunt orientate, în principal, spre minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților.
Este real că inculpații sunt fără antecedente penale, dar acest singur argument nu este suficient pentru aplicarea circumstanțelor atenuante judiciare, cu consecința reducerii cuantumului pedepselor sub minimul special.
Inculpații au dat dovadă de periculozitate sporită având în vedere că aceștia au acționat împreună, în mod concertat, exercitând violență fizică și psihică împotriva părții vătămate căreia i-au indus un puternic sentiment de teamă și nesiguranță pentru viața și integritatea sa corporală.
Lipsa de respect față de orice normă de conviețuire socială a inculpaților rezultă din împrejurarea că au lovit, stropit cu benzină și luat cu forța partea vătămată de la locul său de muncă, unde au așteptat-
Comiterea infracțiunii de lipsire de libertate, în formă calificată, alături de celelalte infracțiuni concurente, reclamă sancționarea severă a inculpaților și induce convingerea că aceștia nu au luat hotărârea infracțională spontan.
Ca urmare, faptul că inculpații ar fi putut avea un drept de creanță împotriva părții vătămate nu contrabalansează circumstanțele și împrejurările care agravează răspunderea penală a inculpaților, în favoarea acestora.
Executarea în detenție a pedepselor este o măsură nu doar legală, dar și temeinică, scopul preventiv-educativ al pedepsei neputând fi atins decât prin această modalitate de individualizare a executării pedepsei.
În consecință, constatând legale si temeinice hotărârile instanțelor de fond, analizate si din perspectiva motivelor de casare care pot fi luate in discuție din oficiu, în temeiul art.385/15 alin.1 pct.1 lit.b C.P.P. Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.177 din 6.03.2009 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.401/A din 23.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
În temeiul art.192 alin.2 C.P.P. va obliga fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva sentinței penale nr.177 din 6.03.2009, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B și a deciziei penale nr.401/A din 23.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală.
Obligă fiecare inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.-14.12.2009/2ex
- jud.:; TA
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu
