Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1531/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (2371/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1531
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpații, împotriva încheierii de ședință din data de 05 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenții inculpați în stare de arest și asistat de avocat ales,în stare de arest și asistat de avocat ales. Se prezintă și translatorul de limbă chineză.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că la acest moment s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive întrucât cercetarea judecătorească s-a încheiat și nu au intervenit elemente noi care să justifice această stare. Solicită a se reține și faptul că inculpații au avut zile de îngrijiri medicale, și anume 8, respectiv 9 zile și există varianta provocării. În opinia sa, apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, apreciază că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri de excepție s-au schimbat și elementele noi care au apărut pe parcursul cercetării judecătorești au lămurit aspectul esențial legat de aplicarea unor lovituri cu un cuțit pe care inculpatul l-ar fi avut asupra sa. Considerentele sunt legate în primul rând de împrejurarea că în faza de cercetare judecătorească, judecătorul a înțeles să facă o cercetare mai mult decât laborioasă și amănunțită, context în care a început a audia partea vătămată, soția părții vătămate și ceilalți martori, oameni care au arătat că au declarat neadevărat la momentul când s-a declanșat acest proces penal întrucât între familia părții vătămate și familia inculpaților există o relație de dușmănie. Inculpatul nu a avut nici un obiect tăietor-înțepător asupra sa, s-a aflat în mijlocul conflictului pentru a-și apăra tatăl și el însuși a suferit leziuni care au determinat pierderea a doi dinți, iar la momentul de față are grave probleme de sănătate în urma loviturilor ce i-au fost aplicate.
De asemenea, învederează faptul că cercetarea judecătorească a ajuns la final și, în opinia sa, nu s-ar mai pune în discuție sub nici o formă zădărnicirea aflării adevărului.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul Solicită a se ține seama și de împrejurarea că a trecut un an și o lună de când este încarcerat, nu a fost imputabil inculpaților faptul că cercetarea judecătorească a trenat, depășindu-se termenul rezonabil de care se face vorbire în Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursurilor formulate de inculpați, ca nefondate, apreciind că din probatoriul administrat în cauză rezultă probe suficiente cu privire la comiterea de către aceștia a faptei de tentativă la omor calificat în modalitatea săvârșirii acesteia prin aplicarea de multiple lovituri cu un cuțit și un topor ce au pus în primejdie viața victimei. Apreciază că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv existența pericolului concret pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său. Nu a avut cuțit în mână și consideră că a fost arestat pe nedrept.
CURTEA
Cu privire la recursurile penale de față constată următoarele.
Prin încheierea de ședință din data de 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr- s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului și.
Pentru a dispune astfel prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. 2323/P/2008 din data de 12.02.2009, Parchetul de lângă Tribunalul Bucureștia dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, în stare de arest preventiv, cercetați sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. și ped. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cp.
n fapt s-a reținut că la data de 30.09.2008, inculpatul împreună cu fiul său, inculpatul, în public, i-au aplicat victimei zis "" multiple lovituri cu cuțitul și toporul cauzându- leziuni grave fa corporale vitale, leziuni care i~au pus viața în primejdie.
În drept, în sarcina inculpaților și s-a reținut săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev de art. 20 rap. la ari, 174-175 lit. i Cp.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului Tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art. 3002Cpp în cazurile în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datorare să verifice periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive în vederea respectării drepturilor prevăzute de art. 5 parag. 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Potrivit art.l60 Cpp în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, în cazul inculpaților majori, legalitatea și temeinicia arestării preventive. Dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea aretării preventive.
Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpaților nu s-au schimbat nici la cest moment procesual (148 lit. f și art. 143 Cpp) și, în raport de stadiul procesual al cauzei, justifică în continuare privarea de libertate a acestora.
In ceea ce privește condiția prevăzută de art. 143 Cpp, Tribunalul a reținut că în cauză există probe directe și indicii temeinice ( probe indirecte), că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost cercetate și pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă.
Astfel, conform art. 143 Cpp, măsura arestării preventive poate fi dispusă în cazul în care există probe sau indicii temeinice ca a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în speța de fața vinovăția inculpaților fiind dovedită prin următoarele mijloace de proba: procesele verbale întocmite de organele de poliție, procesul verbal de constatare la fața locului, planșele foto, raportul de expertiză medico-legală Al/11173/2008, declarațiile părții vătămate, declarații martori, declarațiile inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și care au solicitat să fie judecați în stare de libertate motivând că cercetarea judecătorească a ajuns la final și nu mai pot să influențeze aflarea adevărului în cauză.
Curtea examinând încheierea atacată pe baza materialului probator din dosar, conform dispozițiilor art. 3856(3) Cod procedură penală constată nefondate recursurile.
Inculpații au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, iar în cursul cercetării judecătorești temeiurile avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate (art. 148 lit. f Cod procedură penală) nu s-au schimbat și acestea impun în continuare, privarea de libertate a inculpaților pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În speță nu are relevanță stadiul în care se află cercetarea judecătorească și fiind îndeplinite cerințele art. 160 alin. 3 Cod procedură penală măsura dispusă de instanța de fond este legală și temeinică, considerente față de care recursurile urmează a fi respinse ca nefondate în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 191 alin. 2 și 3 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 5.10.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția Penală în dosarul nr-.
Obligă fiecare inculpat la câte 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul interpretului de limba chineză - 4 ore se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-23.11.2009
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu
