Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 1536/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR- (1469/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1536
Ședința publică din 23 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Florică Duță
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Leontina Cișmașiu
GREFIER - - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI este reprezentat de procuror .
Pe rol soluționarea recursurilor formulate de inculpatul, partea civilă împotriva sentinței penale nr.520/17 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Sector 2 B și a deciziei penale nr.282/29 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu, recurenta parte civilă personal și asistată de avocat ales, lipsind intimata parte vătămată Spitalul Clinic, intimata parte civilăSpitalul Clinic de Urgențăși intimata parte responsabilă civilmente SC " Taxi"SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat,având cuvântul, invocă cazul de casare prevăzut de art.3859pct.14 și C.P.P. solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, redozarea pedepsei, considerând pedeapsa aplicată prea mare în raport de circumstanțele personale, și anume faptul că a avut o atitudine sinceră, fapta a fost săvârșită din culpă, acesta a transportat victima la spital.
Apărătorul recurentei părți civile, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat având în vedere că acesta nu a dat dovadă de sinceritate și nici nu a contribuit la aflarea adevărului, după săvârșirea faptei fugind de la locul faptei, și-a reparat în mod ilegal autoturismul și a produs o vătămare corporală deosebită și permanentă părții vătămate.
În ceea ce privește motivele de recurs ale părții vătămate, solicită a se constata că instanțele de fond și de apel în mod greșit au respins daunele materiale solicitate față de dovezile materiale existente la dosar. Partea vătămată este expert contabil acreditat la Uniunea Europeană, cu o serie de contracte la Comisia Europeană, iar acest accident de circulație nu a făcut altceva decât să o scoată din circuitul productiv, din viața normală pe care o desfășura. A depus la dosar documente din care rezultă că partea vătămată a suferit o pagubă materială în ceea ce privește întreținerea și tratamentul în sumă de 40.000 de Euro. De asemenea, la dosar există o expertiză și o contraexpertiză din care rezultă că partea vătămată a suferit o vătămare cu pierderea capacității de muncă C puțin pe
Solicită admiterea apelului, urmând a se dispune achitarea sumei de 40.000 de Euro cheltuieli materiale și având în vedere că partea vătămată este în imposibilitatea de a mai presta o activitate, să se dispună încasarea unei diurne de 400 de Euro/lună. Depune concluzii scrise.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de partea civilă întrucât pretențiile civile nu au fost dovedite, cu atât mai mult cu cât instanțele de fond și de apel au reținut în mod corect că nu există nici o dovadă în sensul încetării colaborării părții vătămate din cauza sănătății sale.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, considerând că în mod corect instanțele de fond și de apel au analizat criteriile de individualizare și au avut în vedere faptul că acesta este recidivist postexecutoriu și a mai fost condamnat anterior pentru fapte de același gen. De asemenea, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, prin părăsirea locului accidentului, prin vătămările aduse părții vătămate, gravitatea acestora, consideră că este nejustificat recursul formulat în cauză.
Cu privire la recursul formulat de către partea civilă, din analiza cazurilor de casare prevăzute de art.3859s C.P.P.-ar putea discuta eventual pct.10 și pct.171. Sub aspectul pct. 10, consideră că nu este incident în cauză întrucât instanța de apel a analizat toate probele depuse în cauză, Cu privire la pct.171, consideră că acest caz se poate discuta numai în condițiile în care motivele de recurs sunt depuse în termen.
Solicită respingerea recursului formulat de partea civilă, ca nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta. Arată că a transportat-o pe partea vătămată la spital. Este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prinsentința penala nr.520/17.09.2008pronunțata de Judecătoria Sectorului 2 B s-a dispus in baza art. 334.C.P.P. schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, din infracțiunile prevăzute de art.184 alin. 2 și 4 Cp. art. 89 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art.13 Cp. și art. 37 lit. b Cp. art. 93 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu aplicarea art. 13 Cp. și art. 37 lit. b Cp. toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cp.îninfracțiunile prevăzute de art. 184 alin. 2 și 4 Cp. art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, și art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp.
În baza art. 184 alin. 2 și 4 Cp, a condamnat pe inculpatul, la o pedeapsă de 2 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă.
În baza art. 81 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp, a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de părăsire a locului accidentului.
În baza art. 85 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. b Cp. a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 3 ani închisoare sub aspectul săvârșirii infracțiunii de reparare a autovehiculului fără autorizație.
În baza art. 33 lit. a Cp. art. 34 lit. b Cp. a contopit pedepsele aplicate, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cp. și art. 3 din Primul Protocol adițional CEDO a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cp.
În baza art. 88 Cp. a dedus reținerea de la 29.03.2006 la 30.03.2006.
S-a luat act că inculpatul este arestat în altă cauză.
În baza art. 115 Cp. a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a exercita ocupația de conducător de taxi.
În baza art. 14, 346 Cp.p. rap. la art. 1000 alin. 3. a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă, și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC taxi SRL, la plata sumei de 3261, 4 lei cu titlu de daune materiale și la plata sumei de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 14, 346 Cp.p. rap. la art. 1000 alin. 3. a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă SPITALUL CLINIC DE URGENȚĂ B și a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TAXI SRL, la plata sumei de 6.245,03 lei cu titlu de daune materiale, și dobânda legală, de la data rămânerii definitive a hotărârii până la data plății efective.
S-a luat act că persoana vătămată SPITALUL CLINIC nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.
In baza art.193 alin. 1, 4 Cp.p. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TAXI SRL, la plata sumei de 4638,6 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
În baza art.191 al. 1,3 Cp.p. a obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC TAXI SRL, la plata sumei de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța aceasta sentința prima instanța a reținut următoarele:
La data de 16.02.2006, în jurul orelor 11.30, inculpatul, în timp ce conducea autoturismul marca Solenza cu nr. B-37- proprietatea C TAXI, pe B-dul - - dinspre strada D-na către str. - - a surprins și accidentat pe numita, de 55 ani, în timp ce traversa pe marcajul pietonal situat pe B-dul. - -, în dreptul intrării la Facultatea de Construcții Civile, însoțită fiind de câinele său, care se afla în lesă. Partea vătămată era angajată în traversarea străzii, pe marcajul pietonal, de la stânga spre dreapta și a fost lovită cu partea dreapta față a autoturismului, fiind preluată apoi pe și proiectată pe carosabil la o distanță de cea 1,50 de locul unde s-a oprit mașina.
După producerea accidentului, inculpatul a oprit, a luat partea vătămată de pe carosabil, a urcat-o în autoturism și a transportat-o la Spitalul Clinic de Urgență "", lăsând-o la camera de gardă, unde un agent de pază al spitalului i-a spus să se întoarcă după ce parchează mașina.
Inculpatul a părăsit incinta spitalului și nu a mai revenit, luând hotărârea să ascundă urmele accidentului. In acest scop, a cumpărat un parbriz, pe care 1-a montat la mașină împreună cu doi prieteni, respectiv numiții "" și "", a mers la o tinichigerie și a îndreptat autoturismului, spunându-i lucrătorului de acolo că așa a găsit autoturismul în parcare.
Inculpatul fost identificat de organele de poliție ca fiind persoana ce a produs accidentul rutier din data de 16.02.2006, la data de 29.03.2006.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel atât partea civila criticând sentința pentru netemeinicie si nelegalitate in sensul ca instanța de fond a pronunțat o soluție greșita,făra a se pronunța in totalitate asupra pretențiilor civile, dar si asupra cuantumului mic al daunelor morale acordate, cat si inculpatul criticând sentința pentru netemeinicie in sensul cuantumului mare al pedepsei aplicate.
Prindecizia penală nr.282/A/29.04.2009pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală, în dosarul nr-, în baza art.379 pct.l lit.b s C.P.P.-a respins, ca nefondate, apelurile declarate de apelantul inculpate si de apelanta parte civila.
Tribunalul a constatat ca instanța de fond a reținut in mod corect situația de fapt pe baza probatoriului administrat in cauza, probatoriu din care a reieșit ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa, respectiv a infracțiunii prev de art.184 alin.2 si 4 Cp si respectiv prev de art.81 alin.l din OUG nr. 195/2002 si art.85 alin.2 din OUG nr. 195/2002, toate cu aplic.art.13 Cp,art.37 lit.b Cp si art.33 lit.a Cp, acest lucru reieșind atât din declarațiile părtii vătămate, dar si ale martorului,martor ocular al producerii accidentului si care se coroborează intru totul cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptelor, dar si cu concluziile raporturilor de expertiza medico-legala care au concluzionat ca partea vătămata a fost victima unui accident rutier, leziunile provocate acesteia punându-i viata in pericol si necesitând pentru vindecare un număr final de 100-110 zile îngrijiri medicale.
Față de aceste considerente tribunalul a apreciat ca sunt neîntemeiate criticile inculpatului, tribunalul apreciind ca instanța a făcut o apreciere completa si judicioasa a întregului material probatoriu, din care a reieșit ca inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor reținute in sarcina sa,iar in ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate tribunalul retine ca instanța de fond a făcut o justa individualizare a acestora având in vedere atât criteriile generale de individualizareprev.deart.72 cat si circumstanțele personale ale inculpatului, care deși a avut o poziție sincera, este recidivist, fiind condamnat anterior pentru fapte de același gen privind circulația pe drumurile publice.
In ceea ce privește apelul pârtii civile, tribunalul a reținut ca in calea de atac aceasta a solicitat efectuarea unei noi expertize medico-legale, proba incuviitata de instanța si care a avut ca obiectiv sa constate daca infirmitatea fizica a pârtii civile a dus la reducerea capacității sale de munca, sens in care a fost efectuat si depus la dosarul cauzei raportul de noua expertiza medico-legala cu nr.A5/3357/03.03.2009, care a concluzionat ca prezintă capacitate de munca pierduta C puțin pe J, dar nu se încadrează in noțiunea de infirmitate fizica permanenta prevăzuta de art.182 Cp. Deși s-au solicitat despăgubiri materiale constând in numeroase cheltuieli in perioada spitalizării cat si in perioada recuperatorie care au cuprins o serie de programe pe care le-a urmat si care n-au fost acoperite din sistemul asigurărilor de stat, precum si investigații si tratamente la ochiul al cărui nerv a fost afectat in urma accidentului, denumite generic de partea civila prejudiciu efectiv suferit, in cuantum total de 40.000 EUR, tribunalul a respins aceste pretenții ca nedovedite, partea civila neproducând înscrisuri care sa ateste realitatea susținerilor sale, instanța de fond având in vedere la pronunțarea sentinței toate actele depuse de către aceasta al căror cuantum a fost de 3261,4 lei.
In ceea ce privește critica părtii civile privind neacordarea de către instanța de fond a contravalorii câștigului nerealizat in cuantum de 40.000 EUR, in calitatea de expert independent la Comisia Europeana, tribunalul a reținut ca potrivit concluziilor noului raport de expertiza medico-legala întocmit in faza apelului a reieșit ca partea civila ar putea fi încadrata in gradul 111 de invaliditate, având capacitate de munca redusa, dar ca instanța de fond, in mod corect, nu a raportat beneficiul pretins nerealizat la suma obținută anterior din colaborarea cu aceasta organizație, deoarece colaborarea sa nu a încetat din cauza stării de sănătate, neexistând nici o dovada in acest sens. Prin urmare la selecția factorilor contributivi la neparticiparea părtii civile la sesiunile de evaluare ale Comisiei Europene ce i-ar fi permis încasarea unei diurne de 400 EUR pe zi, nu s-a înscris si motivul sănătății afectate a pârtii vătămate, considerent fata de care nu se poate vorbi de un raport de cauzalitate intre fapta ce-l incumba inculpatului si acest rezultat, relevat de cu totul alte împrejurări
Tribunalul a respins si solicitarea părții civile privind acordarea unei prestații periodice in cuantum de 300 EUR, dat fiind ca realiza venituri din expertizele pe care le efectua la Comisia Europeana, așa cum a reieșit din extrasele de cont depuse la dosar, întrucât in acest caz nu se poate vorbi de un prejudiciu cert, condiție necesara si obligatorie la analiza unei astfel de solicitări,tocmai ca urmare a celor relevate anterior in sensul ca nu exista un contract cu aceasta organizație ci o colaborare, nefăcându-se nicio dovada ca încetarea acestei colaborări a avut la baza scăderea capacității sale de munca. Este indiscutabil ca in sensul art.998, principiul reparatiunii integrale desemnează faptul restabilirii raporturilor încălcate printr-un fapt ilicit si culpabil, repunerea in situația anterioara producerii prejudiciului, adică repararea in întregime a acestuia.
Întrucât partea civila a suferit atât traume fizice cat si psihice, ca urmare a faptei culpabile a inculpatului, nu se poate contesta ca pârtii civile i-a fost creat un prejudiciu fizic si moral care ii creează o stare de natura aoî mpiedica sa o viata normala, așa incit se impune acordarea unei satisfacții compensatorii, insa in ceea ce privește cuantumul daunelor morale, acesta trebuie sa fie unul echitabil, adică in opinia instanței sa aibă un asemenea nivel încît, raportat la gradul de pericol social al faptei, raportat la nivelul material al societății in ansamblu, dar si al persoanelor implicate, in individualitatea lor sa dea satisfacție celui ce a suferit un prejudiciu, iar C care a creat acest prejudiciu sa fie conștient de suferința morala create. De aceea tribunalul a apreciat că suma de 30000 lei acoperă prejudiciul moral, real si efectiv suferit de partea vătămata.
Impotriva deciziei penale au formulat recurs inculpatul care a solicitat reducerea cuantumului pedepselor aplicate și partea civilă care a solicitat acordarea, în tot, a despăgubirilor civile cerute.
Examinand recursurile formulate prin prisma cazurilor de casare prev. de art.385/9 pct.14 și pct.10 C.P.P. precum și din oficiu conform art.385/9 alin.3 C.P.P. Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Potrivit art.385/9 pct.14 C.P.P. hotărarile sunt supuse casării cand pedepsele aplicate sunt greșit individualizate în raport cu prevederile art.72
Cod PenalConform art.72 la Cod Penal stabilire și aplicarea pedepselor se ține sema de dispozițiile părții generale, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvarșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Curtea consideră, în acord cu instanțele de fond, că sunt just individualizate pedepsele aplicate inculpatului pentru săvarșirea infracțiunilor de vătămare corporală din culpă, părăsirea locului accidentului și repararea autovehiculului fără autorizație.
inculpatului rezultă din modalitatea în care acesta a acționat după vătămarea din culpă a părții vătămate, cand a încercat să scape de răspundere penală prin părăsirea locului accidentului și repararea autoturismului cu care a produs evenimentul rutier, pentru a șterge urmele infracțiunii.
Comportamentul său antisocial este cu atat mai grav cu cat accidentul de circulație l-a produs pe trecerea de pietoni unde partea vătămată se deplasa regulamentar, iar inculpatul a mai comis infractiuni la legea circulației, fiind recidivist.
Concursul de infracțiuni săvarșit și vătămările corporale cauzate părții vătămate care au necesitat 100 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, cu punerea vieții în primejdie, constituie, de asemenea, argumente în sensul aprecierii recursului formulat de inculpat, ca neîntemeiat.
Cat privește cazul de casare prev. de art.385/9 pct.10 C.P.P. hotărarile sunt supuse casării cand instanța nu s-a pronunțat asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soliția procesului.
Curtea constată că instanța de apel a analizat prin hotărarea pronunțată toate criticile aduse de partea civilă referitor la modalitatea de soluționare a acțiunii civile.
Sub aspectul despăgubirilor materiale solicitate instanța de apel a considerat că sunt dovedite pretențiile materiale în cuantum de 3261,4 lei, că nu pot fi acordate despăgubiri care să reprezinte caștigul nerealizat în calitate de expert la Comisia Europeană deoarece nu s-a dovedit că colaborarea cu acel organism a încetat din cauza stării de sănătate și că nu se justifică obligarea inculpatului la o prestație periodică dat fiind faptul că partea civilă nu a desfășurat activitatea în baza unui contract de muncă, ci de colaborare.
De asemenea, instanța a analizat voloarea cuantumului reprezentand daune morale acordat părții civile, considerand că suma de 30.000 lei este în măsură să dea satisfacție prejudiciului moral cauzat prin vătămarea corporală din culpă.
In consecință, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cp.p., Curtea va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.282/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
In temeiul art.192 alin.3 C.P.P. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se va avansa din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
In temeiul art.192 alin.3 C.P.P. va obliga recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul și partea civilă împotriva deciziei penale nr.282/A/29.04.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei onorariul avocatului din oficiu se avansează din fondul Ministerul Justiției și Libertăților.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
Red.
Dact.-13.11.2009/2ex
II. - Jud.;
Președinte:Florică DuțăJudecători:Florică Duță, Nicoleta Grigorescu, Leontina Cișmașiu