Lipsirea de libertate în mod ilegal (art. 189 cod penal). Decizia 230/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 230/2008
Ședința publică din 24 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Mircea Bădilă
JUDECĂTOR 3: Maria Covaciu
Grefier - -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin
- Procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, inculpatul - și partea civilă împotriva deciziei penale nr. 389/A/09 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpatul asistat de apărător ales, avocat și partea civilă asistată de apărător ales, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 18.04.2008 s-a depus la dosar, de către partea civilă recurentă, prin apărător, motive de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului, declarația acestuia fiind consemnată în proces verbal separat atașată la dosar.
Apărătorii aleși ai părților și reprezentanta Parchetului arată că nu mai au alte cereri prealabile de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta Parchetului solicită admiterea recursului pe care înțelege să-l modifice în sensul că solicită ca în urma admiterii recursului, casarea hotărârilor atacate și rejudecarea cauzei, să fie condamnat inculpatul pentru tentativa de viol. Arată că inculpatul se face vinovat doar de săvârșirea acestei infracțiuni, dovedită prin declarațiile părții civile și a martorilor.
Apărătorul ales al inculpatului, avocat, solicită admiterea recursului declarat de inculpat și casarea celor două hotărâri pronunțate în fond și apel doar prin prisma obligării la plata cheltuielilor civile, obligația la plata daunelor materiale nu-și găsește justificarea, nefiind întrunite elementele civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, așa cum au fost motivat de instanțele de fond și apel.
Sub aspectul laturii penale arată că prezenta cauză a fost dezbătură în fond și apel, ajungându-se la o soluție de achitare a inculpatului, motiv pentru care inculpatul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor civile prin prisma unei soluții de achitare. Arată că în motivarea instanței de apel cu privire la reținerea condițiilor răspunderii civile delictuale se reține că inculpatul trebuia să ia toate măsurile de precauție pentru ca partea vătămată să nu sară din iar instanța de fond a motivat că inculpatul avea posibilitatea blocării ușilor, motivări cu care nu este de acord. Învederează instanței faptul că nu există culpa conducătorului auto pentru a fi antrenate condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil.
Față de recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicită respingerea acestuia. Arată că pentru a exista tentativa de viol trebuie să existe un început al infracțiunii iar, în speță, totul s-a rezumat la o propunere indecentă care a fost de natură să o împingă pe partea civilă la un act necugetat. Arată că nu a existat un început de executare a infracțiunii de viol, distanța dintre părți fiind mare.
Pentru aceste considerente solicită admiterea recursului susținut oral, înlăturând obligația de plată a daunelor materiale și morale.
Apărătorul ales al părții civile, avocat, raportat la recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara solicită admiterea acestuia, raportat la recursul declarat de inculpat solicită respingerea lui iar cu privire la recursul declarat de partea civilă solicită admiterea, casarea hotărârilor atacate și procedând la rejudecarea cauzei, condamnarea inculpatului. De asemenea, solicită admiterea recursului și asupra laturii civile. Învederează instanței faptul că lipsirea de libertate există din momentul interzicerii coborârii din. Arată că pentru această infracțiune trebuie să existe acte de constrângere care nu trebuie să fie doar fizice, constrângerea poate fi și morală, realizată în speță prin amenințarea cu ul care exista sub banchetă. Asupra laturii civile solicită să se aibă în vedere temeiurile achitării - art. 10 lit. d Cod procedură penală. Arată că despăgubirile au fost dovedite cu bonurile fiscale existente la fila 231 și declarațiile martorilor, sumă din care lipsește 6.000.000 lei ROL care reprezintă plata femeii care a îngrijit-o pe partea civilă iar instanța nu a luat în considerare la stabilirea sumei despăgubirilor decât declarațiile martorilor. Mai arată că raportat la suferințele fizice, instanța de apel nu a avut în vedere daunele psihice, și anume: lipsirea părții civile de a avea o viață socială, prezentul caz fiind foarte mediatizat, purtarea acesteia timp de 2-3 luni de către alte persoane. Față de aceste considerente învederează instanței faptul că se pot majora daunele morale la suma de 20.000 lei RON iar daunele morale la 2113,5 lei + 1.000 euro, cu cheltuieli judiciare constând în onorariul apărătorului.
Reprezentanta Parchetului cu privire la recursurile declarate de inculpat și partea civilă solicită respingerea lor ca nefondate. Apreciază că recursul declarat de inculpat este nefondat pe motiv că în mod corect s-au apreciat întrunite condițiile răspunderii civile delictuale iar recursul declarat de partea civilă este nefondat pe motiv că instanța de apel a făcut o corectă individualizare a daunelor morale și materiale.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu se face vinovat de săvârșirea faptei pentru care este judecat, apreciind că nu din cauza sa partea civilă a suferit acel accident, el fiind cel care i-a acordat acesteia primul ajutor și a chemat salvarea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față:
Constată că prin sentința penală nr. 722/2007 a Judecătoriei Deva, în baza art. 11 pct. 2 lit. a combinat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală inculpatul a fost achitat pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și 2 Cod penal.
A constatat că inculpatul a executat în arest preventiv perioada de timp de la 01 februarie 1006 la 15 martie 2006.
În baza art. 350 al.1,4 Cod proc. penală rap. la art. 357 al. 2 lit. b Cod proc. penală, a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara prev. de art. 136 pct. 1 lit. c Cod proc. penală aplicată inculpatului prin încheierea de ședință din data de 13 martie 2006.
A obligat pe inculpat să plătească despăgubiri civile părților civile după cum urmează:
-, suma de 2500 euro ori contravaloarea în lei la data plății efective și a respins în rest cererea;
-Spitalul Județean D, suma de 389,72 lei;
-Spitalul Clinic Județean A suma de 1750,55 lei.
A obligat pe inculpat să plătească părții civile suma de 4000 lei cheltuieli judiciare.
A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Inculpatul loan este conducător auto la SC Transport SA în această calitate, la data de 31 ianuarie 2006, efectuat un transport de marfă, cu autocisterna având nr. de înmatriculare BN-GT-59/OF-64-DL, venind din Bulgaria și îndreptându-se spre Cehia, urmând să părăsească teritoriul României prin punct de frontieră Nădlac, județul
Ajungând în localitatea D, pe DN 7, în dreptul restaurantului Mc
, a luat-o la ocazie pe partea vătămată, pentru aot ransporta
în localitatea Săvârșin, județul
Pe drum părțile au discutat diverse, în urma cărora inculpatul a aflat că partea vătămată este căsătorită, are un copil de 14 ani și soțul este tot șofer de.
Când a ajuns pe raza localității, partea vătămată a susținut că inculpatul a început să îi facă avansuri sexuale, propunându-i să întrețină raport sexual cu el în schimbul sumei de 20 euro, dar l-a refuzat, după care i-a solicitat să oprească mașina pentru a coborî. Inculpatul ar fi refuzat-o și pentru a o intimida, partea vătămată a afirmat că acesta ar fi amenințat-o cu folosirea unei arme, despre care a susținut că o are sub scaun și că nu va ezita să o folosească.
Cu intenția de a scăpa, partea vătămată i-ar fi propus inculpatului să oprească pentru a bea o cafea, însă acesta intuind că vrea să îl păcălească, a refuzat-o și a continuat să o amenințe, după care i-a cerut să de dezbrace de geaca pe care o avea pe ea și să se descalțe pentru a trece pe patul din cabină și să-i facă masaj la ceafă.
Partea vătămată a refuzat și a început să se uite tot mai des pe fereastra mașinii, căutând un loc unde ar putea sări. Șoferul a observat agitația ei, aprinzând la intervale de timp lumina din cabină și spunându-i că știe ce vrea să facă, acuzând-o că este șmecheră și că vrea să scape de el.
A continuat să ruleze, timp în care inculpatul a reiterat cererea de a întreține relații intime cu ea, utilizând un ton amenințător, moment în care partea vătămată a sărit din autovehiculul aflat în mișcare la ieșirea din localitatea.
Partea vătămată a căzut pe carosabil și s-a târât până la șanțul de pe marginea drumului, având ambele picioare fracturate și neputându-se.
În zonă au apărut doi paznici de la cariera de piatră și partea vătămată --a relatat că a sărit dintr-un deoarece inculpatul a încercat să o violeze și --a solicitat să nu o lase singură.
Inculpatul a oprit autovehiculul la scurt timp după ce partea vătămată a sărit și a coborât pentru a vedea în ce stare se găsește victima.
Personal, inculpatul a telefonat la salvare și martorii Lase și loan au anunțat organele de poliție locale.
Inculpatul a întrebat-o pe tânăra de 36 de ani "tu ce voiai să, să mă la pușcărie", iar victima ar fi răspuns "că nu mi-am dat seama ce fac".
Martorul loan a declarat că în seara zilei de 31 ianuarie 2006, în jurul orei 20.00, a sosit la Cariera de Piatră pentru a-l înlocui pe colegul său, Lase, moment în care a observat pe DN 7, mergând cu viteză mică spre A, un cu remorcă - cisternă, având ușa din dreapta deschisă, oprindu-se în apropiere într-o parcare. Atunci nu a știut ce se întâmplase. La scurt timp ieșind din clădirea postului de pază pentru a-și conduce colegul și pentru a închide bariera, cei doi paznici au observat pe marginea DN 7 o persoană cu o lanternă. Au pornit spre șanțul din partea dreaptă a sensului de mers D-A și acolo au dat peste inculpat și peste partea vătămată, întrebând ce s-a întâmplat, inculpatul --a spus că pe femeia din șanț a luat-o la ocazie, iar aceasta s-a aruncat din.
Martorii l-au ajutat pe inculpat să scoată victima din șanț, care acuza dureri la piciorul drept și cap și care a precizat că îi este frig. Inculpatul s-a oferit să îi aducă părții vătămate o haină pentru aoa șeza pe ea.
Cât timp a lipsit inculpatul, partea vătămată a spus martorilor că șoferul de i-a propus să întrețină relații sexuale cu ea, iar dacă îl refuză, o să o împuște cu ul iar ea de frică a deschis ușa de la cabina -ului și a sărit.
Cu această ocazie, victima le-a solicitat să nu o lase singură.
Ambulanța a sosit la fața locului după circa 30 de minute și a ridicat victima pentru a-i acorda îngrijirile necesare. Partea vătămată a suferit leziuni ce au necesitat 90-100 zile de îngrijiri medicale. A fost internată atât la Spitalul Județean HDc ât și la Spitalul Clinic Județean Prima unitate spitalicească s-a constituit parte civilă cu suma de 389,72 lei, iar cea de-a doua cu suma de 1750,55 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale victimei.
Partea vătămată a fost mult timp în imposibilitate de a se și de a se îngriji singură, motiv pentru care a apelat la ajutorul unei persoane care îi asigura igiena personală și îi făcea menajul sau.
Conform declarațiilor martorilor și, în această perioadă soțul părții vătămate îi aducea din cursă alimente, sucuri naturale în jur de 250 euro lunar.
era plătită cu suma de 200 lei lunar iar victima a mai cheltuit cu medicamentația și transportul la medic circa 7-800 lei pe timp de 4 luni, până și-a dat aparatul gipsat jos.
Inculpatul loan încă de la începutul cercetărilor
susținut că nu i-a făcut avansuri sexuale părții vătămate și că nu își poate explica gestul acesteia.
Ambele părți au declarat că inițial au discutat generalități și astfel inculpatul a aflat mai multe amănunte despre familia părții vătămate. Inculpatul a afirmat că nu a utilizat expresii triviale și nici cuvinte cu conotații sexuale, astfel confirmat de către victima. Aceasta a subliniat că inculpatul i-a propus să întrețină raport sexual cu el, că nu o să afle nimeni și oricum este obosit, motiv pentru care nu va mai mult de 5 minute.
Victima a susținut că inculpatul a amenințat-o de mai multe ori și chiar i-a spus că are pe care nu ezită să îl folosească, iar la propunerea ei de a opri pentru a bea o cafea, acesta i-a spus că nu o să-l prostească.
În prima declarație, partea vătămată a afirmat că inculpatul i-a cerut
să se dezbrace și ca să nu îl enerveze, și-a dat jos geaca și fularul. în cea de-
doua declarație a menționat că "urcându-mă în mi-am dat jos geaca și fularul după circa 5 minute, deoarece era cald", aspect confirmat de inculpat.
Întreaga atitudine adoptată de victimă înainte de tragicul deznodământ care nu a precizat în ce anume au constat amenințările, a fost greu de apreciat.
Partea vătămată, deși avea mașină proprietate personală cu care s-a deplasat de la domiciliu la Săvârșin, a preferat să vină în D cu trenul, pentru cumpărături mărunte: mezeluri, lactate, ouă și alte alimente. Apoi a ieșit la ocazie, deși avea tren peste 20 de minute, urcându-se de bună voie în vehiculul condus de inculpat. Victima a afirmat că de la la, pe parcursul unei perioade de aproximativ o oră, inculpatul -a făcut propuneri indecente, însă nu a putut preciza care a fost împrejurarea care a determinat-o să sară din autovehicul. Inculpatul a menționat că apropiindu-se de granița dintre județele H și A i-a replicat părții vătămate că i-a făcut plăcere să converseze cu ea pentru că timpul trece mai ușor, motiv pentru care a complimentat-o, i-a spus că s-ar duce cu ea până la capătul lumii, aspect confirmat de victimă.
Partea vătămată, în schimb, a declarat că în momentul în care s-a refuzat pe inculpat, specificându-i că nu este "traseistă", acesta a început să se agite, reproșându-i că este șmecheră. Mai mult, victima a spus că era dominată de "sentimentul că mă va arunca din mașină și nimeni nu ar ști de mine", afirmații ușor contradictorii atâta timp cât inculpatul - s-a presupus că - dorea să întrețină relații sexuale cu ea, nu să îi facă rău. A fost greu de imaginat unde s-ar fi consumat actul sexual din moment ce autovehiculul era în mișcare, iar inculpatul ( conform diagramei tahograf) a rulat cu o viteză cuprinsă între 60-80 km/oră și nu a intenționat să se abată de la calea principală.
Fapta prin care o persoană este lipsită de libertate trebuie să aibă caracter ilegal, dar până în acel moment nici una dintre părți nu a încălcat legea penală. Sub aspectul laturii obiective, această infracțiune presupune săvârșirea unei acțiuni ( inacțiuni) care să aibă ca rezultat privarea de libertate a unei persoane.
Este adevărat că legea nu conține nici o precizare în ceea ce privește durata perioadei de timp în care victima trebuie să fie lipsită de libertate pentru ca fapta să constituie infracțiune, ceea ce înseamnă că această durată poate în limite largi.
În ceea ce privește limita inferioară a duratei lipsirii de libertate, este unanim acceptată opinia că aceasta trebuie să dureze atât încât victima să fie împiedicată efectiv de a se deplasa și acționa în conformitate cu voința sa.
În speță nu s-au putut contura elemente care să condusă la faptul că inculpatul a forțat-o pe partea vătămată să se urce în cu scopul de a întreține relații sexuale.
Chiar dacă s-ar fi acceptat ideea că șoferul i-a făcut propuneri și avansuri părții vătămate de a întreține relații intime ( contra sumei de 20 euro) nimic din atitudinea inculpatului nu conduce la ideea că acesta era dispus să facă sex prin constrângerea victimei.
Inculpatul nu a blocat ușile cabinei -ului, nu a atins ori pipăit victima, nu i-a adresat trivialități sau vulgarități, nu a lovit-o, nu a încercat să smulgă hainele de pe ea. Aceasta denotă că partea vătămată avea libertate deplină de mișcare în locul în care se afla.
Susținerea victimei că inculpatul a refuzat să oprească nu a reprezentat o variantă viabilă, atâta timp cât aceasta nu l-a somat în mod categoric să facă acest lucru, avertizându-l că în caz contrar va sări. Chiar ea recunoaște că distanța dintre ei era suficient de mare pentru a nu-i permite inculpatului să o atingă în timpul mersului.
Mai mult, partea vătămată avea telefonul mobil asupra ei, dar nu a încercat să sune pe nimeni, nici măcar poliția.
Infracțiunea de viol presupune un raport sexual fără consimțământul victimei.
Această nesocotire a voinței victimei se poate înfățișa sub două modalități: constrângere fizică și constrângere morală.
Victima a precizat că era speriată și panicată din cauză că inculpatul i-a spus că are un, pe care îl va folosi, indicându-i un anume loc de sub scaunul șoferului fără însă să i-l arate. În declarația dată în fața instanței, partea vătămată a lăsat să se înțeleagă că arma se afla în spațiul dintre cele două scaune, "un loc mai mare, însă nu știam dacă este ceva depozitat în acel spațiu sau la ce folosește". Este greu de acceptat că partea vătămată, fiind soție de șofer de internațional, nu a știut că era vorba de cutia frigorifică în care nu se putea ține o armă.
De altfel, organele de poliție l-au întrebat pe conducătorul auto dacă
are asupra sa sau în obiecte sau bunuri interzise de lege și inculpatul le-
dat un răspuns negativ, după care a fost de acord cu percheziționarea
vehiculului. S-a constatat că inculpatul a spus adevărul în această privință.
Așadar, constrângerea morală presupune o amenințare, care trebuie să aibă înțelesul determinat de art. 193 Cod penal și, de asemenea, să aibă intensitatea necesară pentru a inspira victimei o temere atât de mare și de puternică, încât să îi înfrângă rezistența ori opoziția.
De aceea, pentru a exista tentativa de viol, este absolut necesar ca
făptuitorul să fi luat hotărârea de a avea raport sexual prin constrângere cu persoana vătămată și să fi trecut efectiv la începerea executării acestei hotărâri. Altfel spus, în compunerea elementului material al tentativei de viol intră toate, actele de executare premergătoare actului sexual cu victima, ori de câte ori activitatea infracțională a fost oprită înainte de consumarea acestui raport.
Mai mult, partea vătămată nu l-a avertizat pe inculpat că va sări din mașină, pentru a-l determina să oprească mașina și să coboare.
În acest context a apărut mai verosimilă susținerea inculpatului că nimic din comportamentul părții vătămate nu prevestea că aceasta se va arunca din. Doar aprinderea becului interior ce semnala faptul că partea vătămată a deschis ușa l-a făcut pe inculpat să strige "ce ", însă aceasta nu i-a răspuns și s-a aruncat.
În acest moment inculpatul frânat reducând viteza simțitor. Totodată, intuind pericolul la care s-a expus partea vătămată, inculpatul a efectuat o manevră de virare la stânga până a trecut de axul drumului, inițiind o buclă în încercarea de a nu o lovi cu roțile autocisternei. Este o minune că victima nu a murit.
Martorii audiați pe latura civilă au afirmat că victima era o persoană activă (deși nu era angajată), sociabilă, fidelă soțului, serioasă, căreia nu i-au ieșit vorbe printre consăteni. Cu toate acestea, ea era obișnuită să apeleze la transportul cu mașini de ocazie, deși poseda un autovehicul, pentru cumpărarea de alimente. Lucru pe care l-a confirmat chiar ea, astfel că apare inutilă declarația martorului care a susținut că o recunoaște fără ezitare pe partea vătămată și că ar fi luat-o la ocazie, aspect pe care legea penală însă nu îl pedepsește.
"Precizez că vânzătoarele de la chioșc (este vorba despre un magazin tip situat în spatele pieței) mă cunosc întrucât vin des să fac de aici. pe care le-am făcut au constat în lapte, ouă". Din spusele părții vătămate s-a dedus că aceasta avea dificultăți materiale din moment ce se deplasa până în județul H pentru alimente în cantități reduse: lapte, un kg. de virșli, 4 rude de mini.
Ținând cont că partea vătămată este o persoană cu pregătire medie, a fost greu de crezut că dialogul cu inculpatul care i-a cerut să se descalțe și să treacă în patul din spatele scaunelor aflate în cabină pentru a-i face masaj la ceafă i-a provocat o asemenea temere determinând-o să sară din cabina - ului aflat în mișcare.
Victima a susținut că inculpatul, până la sosirea organelor de poliție, îi repeta întruna că a glumit și îi cerea să nu spună poliției ce i s-a întâmplat, fapt neconfirmat de nici unul dintre martorii sosiți la fața locului, care la solicitarea acesteia nu au mai lăsat-o singură. Numai după ce inculpatul s-a depărtat, victima a povestit martorilor că șoferul a încercat să o violeze. A motivat gestul său prin aceea că ăi era frică de el, deși întreaga atitudine a inculpatului și după ce victima s-a accidentat denotă că acesta nu a vrut să părăsească locul faptei, a dialogat cu martorii, s-a interesat de soarta ei, a scos-o din șanț. I-a cerut voie să o ia în brațe pentru aot ransporta la spital, dar a fost refuzat.
Din declarația martorului - a rezultat că inculpatul era un angajat model, fapt ce a determinat conducerea firmei la care era angajat să îl mențină pe post, chiar dacă nu mai putea efectua curse internaționale.
Instanța de fond a apreciat că în speță nu există raport de cauzalitate între acțiunea inculpatului (cel mult o propunere indecentă) și vătămarea gravă suferită de victimă, atâta timp cât hotărârea ei nu a fost luată sub imperiul necesității de a-și apăra libertatea sexuală.
Pronunțându-se o soluție de achitare a inculpatului conform disp. art. 11 pct. 2 lit. b combinat cu art. 10 lit. d Cod proc. penală, instanța de fond a revocat măsura preventivă a obligării inculpatului de a nu părăsi țara.
În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 999 Cod civil:" omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijență sau prin imprudența sa", motiv pentru care se apreciază că inculpatul a comis o greșeală.
A avut în vedere și culpa victimei, care a acceptat cu ușurință să urce într-un vehicul condus de o persoană necunoscută, în acel fel asumându-și un risc. Mai mult, gestul ei conduce la concluzia unei persoane labile psihic.
Pentru că făptuitorului nu i s-a reținut o culpă penală, instanța de fond a constatat că inculpatul are totuși o vină, pornind de la ideea că dacă a acceptat să o transporte pe partea vătămată de la D la Săvârșin, cu un vehicul care nu era destinat transportului de persoane, ar fi trebuit să îi asigure siguranța și securitate în toată această perioadă de timp cât s-a aflat în cabina vehiculului ( eventual prin blocarea ușilor) motiv pentru care în baza art. 346 al. 2 teza finală și art. 998 și urm. Cod civil, I-a obligat pe inculpat să plătească victimei suma de 2500 euro sau contravaloarea în lei la data plății efective și a respins în rest cererea acesteia ca fiind nedovedită.
L-a mai obligat pe inculpat la plata cheltuielilor de spitalizare către cele două unități sanitare constituite părți civile.
Împotriva acestei sentințe, Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara, partea vătămată și civilă și inculpatul loan au formulat apel în termen, motivat.
În apelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Devas -a susținut că hotărârea primei instanțe este nelegală, în cauză impunându-se condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 al. 1 Cod penal și tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 197 al. 1 și 2 Cod penal, din probele administrate în cauză rezultând cu certitudine existența acestor două infracțiuni.
S-a mai susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la măsura preventivă luată față de inculpat pe parcursul cercetării judecătorești, sub acest aspect încheierea din camera de consiliu din data de 06 iunie 2007 fiind nelegală.
Partea vătămată și civilă a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunile sus menționate și obligarea acestuia la despăgubiri civile în cuantum de 30.000 euro, din care 5000 euro daune materiale și 25.000 euro daune morale susținând că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată în condițiile în care inculpatul a încercat să întrețină cu ea un raport sexual, amenințând-o cu folosirea unui și a refuzat să oprească -ul pentru a coborî iar în ceea ce privește latura civilă, din probele administrate rezultă prejudiciul material încercat de ea și daunele morale se justifică în raport de suferințele fizice și psihice provocate.
Inculpatul a solicitat respingerea în totalitate pretențiilor civile formulate în cauză de către cele trei părți civile susținând că prin atitudinea pe care el a avut-o nu a comis nici o greșeală care să conducă la conturarea vreunei obligații pecuniare, incidentul datorându-se exclusiv atitudinii imprevizibile a părții vătămate de a sări din, fără a-l anunța, a- atrage atenția sau a-i da de bănuit că intenționează să recurgă la acest gest.
Prin decizia penală nr. 389/9 noiembrie 2007 Tribunalului Hunedoaras -a admis apelul părții vătămate și civile, s-a desființat în parte sentința atacată și rejudecând s-au stabilit cuantumul despăgubirilor civile la 11.580 lei și 1000 Euro (1580 lei și 1000 Euro sau echivalentul în lei la data efectuării plății, la cursul oficial al BNR, cu titlu de despăgubiri materiale și 10.000 lei cu titlu de daune morale), menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate; s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Deva și inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că este dovedit că inculpatul i-a făcut avansuri în sensul de a întreține relații sexuale, iar partea vătămată nu a fost de acord, însă nu a comis infracțiunile imputate pentru că nu a lipsit de libertate pe victimă și nici nu a exercitat constrângeri pentru a întreține raporturi sexuale. În ce privește latura civilă a cauzei, despăgubirile civile și daunele morale se impun a fi majorate la sumele dovedite ca și cheltuieli pentru tratare și îngrijire, iar daunele morale vor fi reapreciate la suma de 10.000 lei. În ce privesc apelurile Parchetului și inculpatului acestea nu sunt fondate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul, partea civilă și inculpatul. Parchetul a solicitat, prin reaprecierea motivelor de recurs inițiale, condamnarea inculpatului pentru tentativa la infracțiunea de viol. Partea civilă a solicitat condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal și tentativă la infracțiunea de viol și majorarea despăgubirilor civile și a daunelor morale. Inculpatul a solicitat înlăturarea obligării sale la despăgubiri civile, daune morale și cheltuieli judiciare întrucât nu are nicio culpă în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și din oficiu, sub toate aspectele temeiniciei și legalității, Curtea constată că în cauză atât instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut o corectă stare de fapt în baza probelor administrate, care în esență este următoarea:
Inculpatul efectua în data de 31 ianuarie 2006 un transport de marfă cu autocisterna și ajungând în D, în dreptul restaurantului Mc a luat la ocazie pe partea civilă pentru aod uce până în localitatea Săvârșin din județul
Pe drum părțile au discutat diverse, în urma cărora inculpatul a aflat că partea vătămată este căsătorită, are un copil de 14 ani și soțul este tot șofer de.
Când a ajuns pe raza localității, partea vătămată a susținut că inculpatul a început să îi facă avansuri sexuale, propunându-i să întrețină raport sexual cu el în schimbul sumei de 20 euro, dar l-a refuzat, după care i-a solicitat să oprească mașina pentru a coborî. Inculpatul ar fi refuzat-o și pentru a o intimida, partea vătămată a afirmat că acesta ar fi amenințat-o cu folosirea unei arme, despre care a susținut că o are sub scaun și că nu va ezita să o folosească.
Cu intenția de a scăpa, partea vătămată i-ar fi propus inculpatului să oprească pentru a bea o cafea, însă acesta intuind că vrea să îl păcălească, a refuzat-o și a continuat să o amenințe, după care i-a cerut să de dezbrace de geaca pe care o avea pe ea și să se descalțe pentru a trece pe patul din cabină și să-i facă masaj la ceafă.
Partea vătămată a refuzat și a început să se uite tot mai des pe fereastra mașinii, căutând un loc unde ar putea sări. Șoferul a observat agitația ei, aprinzând la intervale de timp lumina din cabină și spunându-i că știe ce vrea să facă, acuzând-o că este șmecheră și că vrea să scape de el.
A continuat să ruleze, timp în care inculpatul a reiterat cererea de a întreține relații intime cu ea, utilizând un ton amenințător, moment în care partea vătămată a sărit din autovehiculul aflat în mișcare la ieșirea din localitatea.
Partea vătămată a căzut pe carosabil și s-a târât până la șanțul de pe marginea drumului, având ambele picioare fracturate și neputându-se.
În zonă au apărut doi paznici de la cariera de piatră și partea vătămată le-a relatat că a sărit dintr-un deoarece inculpatul a încercat să o violeze și le-a solicitat să nu o lase singură.
Inculpatul a oprit autovehiculul la scurt timp după ce partea vătămată a sărit și a coborât pentru a vedea în ce stare se găsește victima.
Personal, inculpatul a telefonat la salvare și martorii Lase și loan au anunțat organele de poliție locale.
Inculpatul a întrebat-o pe tânăra de 36 de ani "tu ce voiai să, să mă la pușcărie", iar victima ar fi răspuns "că nu mi-am dat seama ce fac".
Martorul loan a declarat că în seara zilei de 31 ianuarie 2006, în jurul orei 20.00, a sosit la Cariera de Piatră pentru a-l înlocui pe colegul său, Lase, moment în care a observat pe DN 7, mergând cu viteză mică spre A, un cu remorcă - cisternă, având ușa din dreapta deschisă, oprindu-se în apropiere într-o parcare. Atunci nu a știut ce se întâmplase. La scurt timp ieșind din clădirea postului de pază pentru a-și conduce colegul și pentru a închide bariera, cei doi paznici au observat pe marginea DN 7 o persoană cu o lanternă. Au pornit spre șanțul din partea dreaptă a sensului de mers D-A și acolo au dat peste inculpat și peste partea vătămată, întrebând ce s-a întâmplat, inculpatul --a spus că pe femeia din șanț a luat-o la ocazie, iar aceasta s-a aruncat din.
Martorii l-au ajutat pe inculpat să scoată victima din șanț, care acuza dureri la piciorul drept și cap și care a precizat că îi este frig. Inculpatul s-a oferit să îi aducă părții vătămate o haină pentru aoa șeza pe ea.
Cât timp a lipsit inculpatul, partea vătămată a spus martorilor că șoferul de i-a propus să întrețină relații sexuale cu ea, iar dacă îl refuză, o să o împuște cu ul iar ea de frică a deschis ușa de la cabina -ului și a sărit.
Cu această ocazie, victima le-a solicitat să nu o lase singură.
Aprecierile instanțelor, potrivit cărora, săvârșind aceste fapte, inculpatul nu a comis nicio infracțiune, sunt greșite.
Propunerile repetate ale inculpatului ca victima să întrețină raporturi sexuale cu el, amenințările proferate, refuzul de a opri mașina la cererea părții civile, solicitarea de a se dezbrăca, au creat victimei o puternică stare de teamă care a condus la luarea hotărârii de a sări din autocisterna aflată în mers în ideea că se va salva și nu va fi violată.
Inculpatul a înțeles intenția părții civile și, fiind noapte, din când în când aprindea luminile în cabină, afirmând că știe intenția părții civile, respectiv ce vrea să facă, însă cu toate acestea nu a oprit mașina și nici nu a redus viteza.
Prin urmare, propunerile repetate făcute victimei de a întreține raporturi sexuale, refuzul de a opri mașina la cererea acesteia, acceptarea faptului că victima, pentru a nu fi violată, este capabilă să sară din mașină, sunt acțiuni care caracterizează latura obiectivă a tentativei la infracțiunea de viol calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin. 1 și alin. 2 lit. c Cod penal.
În cauză nu se poate reține o infracțiune distinctă de lipsire de libertate în mod ilegal pentru că, din momentul în care a fost solicitat de victimă să oprească mașina pentru a coborî, iar inculpatul a refuzat, îngrădirea libertății victimei s-a făcut în scopul de aop ăstra în autovehicul pentru a întreține relații sexuale, scopul atitudinii inculpatului fiind acesta. Toate propunerile, amenințările, neoprirea mașinii și continuarea rulării cu o viteză cuprinsă între 60 și 80 km/, sunt acțiuni ale inculpatului care au avut ca scop înfrângerea rezistenței victimei pentru a se realiza actul sexual.
Pentru realizarea tentativei la infracțiunea de viol nu este necesar doar o imobilizare fizică a victimei, ci este suficientă și o constrângere morală rezultată din acțiunile mai sus arătate desfășurate de către inculpat. Pe acest fond de presiune psihică victima a ales să sară din mașina în mers sperând că astfel se va salva de la un rău pe care nu îl putea accepta, chiar cu riscul suportării de eventuale vătămări corporale.
Aprecierile primei instanțe, menținute și de instanța de apel, potrivit cărora actul sexual nu se putea comite de inculpat în timp ce acesta conducea autovehiculul, că inculpatul, deși putea, nu a blocat ușile cabinei autovehiculului, nu a atins sau pipăit victima, că victima avea telefon mobil de pe care putea cere ajutor, nu sunt de natură a exclude reținerea acestei infracțiuni. Este logic că pentru a se comite actul sexual inculpatul ar fi trebuit, la un moment dat să oprească autovehiculul, lucru pe care și victima îl realiza și îi producea o stare de teamă cu privire la acest aspect. Apoi, blocarea ușilor cabinei nu era necesară pentru că inculpatul putea face acest lucru doar în momentul în care considera necesar și nu în timp ce mașina rula cu o viteză de 60- 80 km/. Inculpatul nu putea să acționeze fizic (atingând, pipăind sau lovind victima) datorită poziției în care cei doi se aflau în cabină și faptului că acesta trebuia să se ocupe de conducerea autovehiculului.
Trebuie reținut așadar că, în vederea realizării acțiunii scop (actul sexual), inculpatul a desfășurat activitatea mijloc (înlăturarea opoziției victimei prin acțiuni de constrângere morală, săvârșind o tentativă la infracțiunea de viol în forma prevăzută de art. 197 al. 1 și al. 2 lit. c Cod penal, fapta având ca urmare vătămarea corporală gravă a victimei, urmare care s-a cauzat datorită praeterintenției).
Față de cele de mai sus și de dispozițiile art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se vor admite recursurile Parchetului și părții civile, se va casa decizia penală, sub aspectul laturii penale, precum și sentința penală nr. 722/29 mai 2007 Judecătoriei Deva și rejudecând, în temeiul art. 334 Cod procedură penală se va schimba încadrarea juridică din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin. 1 Cod penal și din tentativă la infracțiunea de viol, prev. de art. 20 rap. la art. 197 al. 1 și 2 Cod penal, în tentativă la infracțiunea de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 al. 1 și 2 lit. c Cod penal.
În considerarea tuturor împrejurărilor în care s-a comis fapta, reținând că inculpatul a comis fapta în niște condiții mai speciale, că anterior nu a mai fost condamnat, că după ce victima a sărit din autovehicul, a oprit, a încercat să-i dea primul ajutor, a rămas la locul faptei, în cauză se vor reține în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art. 74 Cod penal și prin aplicarea art. 76 Cod penal, pentru tentativa la infracțiunea de viol, inculpatului i se va aplica o pedeapsă de 1 an închisoare, cu aplicarea și a art. 71 și 64 lit. a, b Cod penal.
Apreciind că scopul pedepsei poate fi atins și fără privare de libertate, în temeiul art. 81 și 82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 71 al. 5 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată și a pedepselor accesorii.
În temeiul art. 359 Cod procedură penală se va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării.
În temeiul art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive cuprins între 1.02.2006 - 15.03.2006.
Restul dispozițiilor deciziei penale nr. 389/2007 cu privire la rezolvarea laturii civile și cheltuieli judiciare, precum și ale sentinței penale nr. 722/2007 cu privire la cheltuieli judiciare, revocarea măsurii arestării preventive și despăgubiri civile se vor menține.
În temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală recursul declarat de inculpat va fi respins în considerarea motivelor arătate mai sus.
În baza art. 192 al. 2 Cod procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, iar în baza art. 193 Cod procedură penală va plăti părții civile suma de 1000 lei cu același titlu.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Hunedoara și de partea civilă împotriva deciziei penale nr. 389/09 noiembrie 2007 Tribunalului Hunedoara și în consecință:
Casează această decizie penală, sub aspectul laturii penale, precum și sentința penală nr. 722/29 mai 2007 Judecătoriei Deva și rejudecând:
În baza art. 334.pr.penală schimbă încadrarea juridică din infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 189 alin.1 cod penal și tentativă la infracțiunea de viol prev. de art. 20 rap. la art. 197 alin.1 și 2 cod penal în tentativă la infracțiunea de viol prev. de art. 20 cod penal raportat la art. 197 alin.1 și alin.2 lit.c cod penal.
În baza art. 20 raportat la art. 197 alin.1 și alin.2 lit.c cod penal cu aplicarea art. 74, 76, cod penal condamnă pe inculpatul fiul lui G și, la 01.06.1972 în oraș, jud. B, cetățean român, studii medii, necăsătorit, fără copii, stagiul militar satisfăcut, conducător auto la SC TRANSPORT SRL P, fără antecedente penale, domiciliat în com., sat. de jos, nr. 213 jud. B, CNP -, la
- 1 (un) an închisoare pentru comiterea tentativei la infracțiunea de viol.
În baza art. 71 cod penal interzice inculpatului drepturile civile prev. de art. 64 lit.a, b cod penal ca pedeapsă accesorie.
În baza art. 81, 82 cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin.5 cod penal dispune suspendarea condiționată a pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei principale.
În baza art. 359.pr.penală atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive cuprins între 01.02.2006 - 15.03.2006.
Menține dispozițiile deciziei penale nr. 389/2007 cu privire la rezolvarea laturii civile și cheltuieli judiciare, iar ale sentinței penale nr. 722/2007 cu privire la cheltuieli judiciare, revocarea măsurii arestării preventive și despăgubiri către Spitalul județean D și Spitalul Clinic Județean
Obligă pe inculpat să plătească părții civile suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Concediu odihnă - Concediu odihnă -
Semnează vicepreședintele Curții Semnează vicepreședintele Curții
Judecător Judecător
Grefier,
- -
Red.
Dact.
2 ex./ 30.07.2008
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Mircea Bădilă, Maria Covaciu
