Lovirea sau alte violențe (art. 180 cod penal). Decizia 43/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 43
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Membri Sorina Petria Mitran
- - - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva deținut în C, împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător ales, lipsind părțile vătămate, C, și partea civilă Spitalul Clinic de Urgență
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, nemaifiind cereri de formulat, s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul.
Av. pentru inculpat a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei, întrucât instanța de apel nu a respectat dispozițiile conform cărora aceasta era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel; a solicitat trimiterea cauzei la tribunal pentru a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, a arătat că este de acord cu apărătorul său.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința penală nr.106/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr-, s-au dispus următoarele:
În baza art. 11 pct.2 lit.b, raportat la art. 10 lit. h Cod proc.penală, s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, asistată de reprezentantul legal, domiciliate în com. sat, jud.D, împotriva inculpatului G, fiul lui G și, născut la data de 27.07.1988 în orasul, jud. D, domiciliat în com. nr.441, jud.D, CNP - -, pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin.2 Cod Penal, ca urmare a împăcării părților.
In baza art. 11 pct.2 lit.b, raportat la art. 10 lit. h Cod proc.penală, s-a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate C, domiciliată în com. nr.206, jud.D, împotriva inculpatului G, pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.2 Cod Penal, ca urmare a împăcării părților.
In baza art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.c Cod Proc. Penala, a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea faptei de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal, presupusă a fi fost săvârșită în noaptea de 04/05.12.2008, la domiciliul părții vătămate
In baza art. 11 pct.2 lit.b, raportat la art. 10 lit. h Cod Proc.Penala, a încetat procesul penal pornit la plângerea prealabilă a părții vătămate, domiciliat în com. nr.844, jud.D împotriva inculpatului G, pentru infracțiunile prevăzute de art. 180 alin.1 Cod Penal si 193 alin.1 Cod Penal, ca urmare a împăcării părților.
In temeiul art. 192 alin.2 Cod penal, a fost condamnat inculpatul G, la o pedeapsa de 3 (trei) luni si 15 (cincisprezece) zile închisoare, pentru infracțiunea de violare de domiciliu, săvârșită în data de 05.12.2008, la domiciliul părții vătămate, domiciliată în com. sat, jud..
In temeiul art. 71 alin.1 Cod Penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin.1 lit. a teza a doua și lit. Cod pen. pe durata executării pedepsei mai sus aplicate.
S-a constatat că pedeapsa aplicată este egală cu durata arestării preventive, dispusă prin mandatul de arestare preventiva nr. 10/10.12.2008 și revocată la data de 07.04.2009, prin decizia penală nr. 29/07.04.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul -.
In baza art. 192 pct.2 lit.b Cod Procedura Penala, a obligat atât inculpatul, cât și părțile vătămate, prin reprezentantul legal, Constanta și la cate 72 lei fiecare, cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
In temeiul art. 193 Cod Procedura Penala, a obligat inculpatul la plata sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare (onorariu avocat ales) efectuate de partea vătămată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a constatat că prin rechizitoriul nr. 1249/P/2008 din 14.12.2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Segarcea, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr-, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului G, fiul lui G și, născut la data de 27.07.1988 în orașul, jud. D, CNP - -, pentru săvârșirea unei infracțiuni de lovire, prevăzută de art. 180 alin.1 Cod Penal, a 2 infracțiuni prevăzute de art. 180 alin.2 Cod penal, a unei infracțiuni prevăzute de art. 192 alin.2 Cod Penal, a unei infracțiuni prev. de art. 192 alin.2 Cod Penal cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, toate cu aplicarea art. 33 lit.a Cod Penal.,
S-a reținut, în esență, că la data de 28/29.10.2008, inculpatul a agresat-o pe partea vătămată, provocându-i acesteia leziuni ce au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatului medico-legal nr. 3070/A2/08.12.2008 (f 22 dosar urmărire penală).
Totodată, s-a reținut că, în noaptea de 04/05.12.2008, în jurul orelor 21, inculpatul, aflat in stare de ebrietate, ar fi pătruns fără drept, de doua ori, în locuința familiei părții vătămate. S-a precizat că prima fapta de violare de domiciliu ar fi fost săvârșită în jurul orelor 21, iar cea de-a doua fapta - în aceeași noapte, în jurul orei 0,30.
Cu privire la cea de-a treia fapta reținută s-a menționat că ar fi fost săvârșită de către același inculpat, în aceeași noapte (04/05.12.2008), in jurul orelor 22,30, când inculpatul ar fi pătruns fără drept în locuința părții vătămate Constanta și ar fi lovit-o pe aceasta, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 16-18 zile de îngrijiri medicale, astfel cum reiese din certificatul medico-legal nr. 3069/A2/08.12.2008, eliberat de IML
Cea de-a patra fapta pentru care inculpatul a fost trimis in judecată a constat în lovirea și amenințarea părții vătămate de către inculpat la data de 06.12.2008.
Prin încheierea de ședința din data de 10.12.2008 a Judecătoriei Segarcea, pronunțată în dosarul -, a fost luată față de inculpat măsura arestării preventive, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 10/10.12.2008 pe o perioadă de 29 zile.
Prin decizia penală nr. 29/07.04.2009, a Tribunalului Dolja fost admis recursul inculpatului împotriva încheierii de ședință din data de 02.04.2009, prin care s-a menținut măsura arestării preventive și, ca urmare, a fost revocată măsura arestării preventive a inculpatului, dispunându-se punerea de îndată în libertate a acestuia.
Părțile vătămate, Constanta și au declarat în fața instanței că s-au împăcat cu inculpatul G și că nu mai au nici o pretenție asupra acestuia nici pe latură civilă.
Inculpatul Gad eclarat, de asemenea că s-a împăcat cu părțile vătămate.
Instanța de fond, din oficiu, a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice pentru fapta săvârșită de inculpat la data de 05.12.2008, din infracțiunea de violare de domiciliu in forma continuată, prev de art. 192 alin.2, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal, admisă prin încheierea din aceeași dată.
Având în vedere că, în cazul infracțiunilor de lovire, prevăzute de art. 180 alin.1 si 2 Cod Penal, precum și în cazul infracțiunii de amenințare, prev. de art. 193 alin.1 Cod Penel, împăcarea părților înlătură răspunderea penală (astfel cum se prevede la alin. 4 al art. 180 penal si alin.4 din art. 193 Cod penal), instanța de fond în baza dispozițiilor art. 11 pct.2 lit."b" Cpp raportat la art.10 lit."h" Cpp, a dispus încetarea procesului penal împotriva inculpatului G pentru:
- infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod Penal, săvârșită la data de 28/29.10.2008 față de partea vătămată;
- pentru infracțiunea de lovire, prevăzută de art. 180 alin.2 Cod penal, presupusă a fi fost săvârșită la data de 04/05.12.2008 față de partea vătămată Constanta;
-pentru infracțiunile de lovire și amenințare, prevăzută de art. 180 alin.1 si art. 193 alin.1 Cod penal, presupuse a fi fost săvârșite la data de 06.12.2008 față de partea vătămată.
Din ansamblul probelor adminJ. în cauză, instanța de fond a reținut că între inculpat și partea vătămată a existat o relație de prietenie. Pe fondul unui conflict, inculpatul a lovit-o pe partea vătămată.
Ulterior acestui incident, în încercarea sa de a se împăca cu partea vătămată și de a relua relația cu aceasta (în scopul încheierii unei căsătorii), în seara zilei de 04.12.2008, inculpatul a mers la domiciliul părții vătămate și al familiei acesteia.
Cu toate că bunica părții vătămate, martora, i-a solicitat inculpatului să părăsească domiciliul, acesta a mai rămas o perioadă de aproximativ 10-15 minute, după care a plecat.
Din probele adminJ. nemijlocit în fata instanței de fond, nu a rezultat săvârșirea celei de-a doua fapte de violare de domiciliu, presupusă a fi fost săvârșită de către inculpat în cursul aceleiași seri, la domiciliul părții vătămate, acesta fiind motivul pentru care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice data faptei de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, din infracțiunea de violare de domiciliu în forma continuată, prev de art. 192 alin.2, cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod Penal, în infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal.
Astfel, analizând declarațiile inculpatului, ale părții vătămate și ale părții vătămate, instanța de fond reținut că inculpatul nu a pătruns în curtea imobilului, ci a strigat la poarta, unde a și rămas și a discutat cu partea vătămată, mama și bunica acesteia.
Declarația martorei a fost evazivă, contradictorie, aceasta neputând fi apreciată de instanță drept o probă suficientă pentru condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu în formă continuată. Astfel, aceasta a declarat că "în jurul orelor 24, inculpatul a revenit, însă de această dată nu a mai intrat în domiciliu". Aceeași martora a susținut că, după ce partea vătămată și mama sa au intrat în casă, ea a rămas la poartă împreună cu inculpatul, precizând totodată și faptul că "nu știe ce anume l-a determinat pe inculpat să rămână la poartă".
Toate aceste susțineri ale martorei s-au constatat în contradicție totală cu susținerea sa, din cadrul aceleiași declarații, în sensul că inculpatul ar fi pătruns în curtea imobilului, trecând de poartă, astfel încât nu va fi avută în vedere de instanța.
Ca atare, instanța de fond a apreciat că încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpat este aceea de violare de domiciliu, faptă prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal.
Legea penală definește această infracțiune ca reprezentând "pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuință, încăpere, dependință sau loc împrejmuit ținând de aceasta, fără consimțământul persoanei care le folosește, sau refuzul de a le părăsi, la cererea acestora". 2 al art. 192 Cod Penal prevede formele agravate ale infracțiunii, printre acestea regăsindu-se și situația în care fapta a fost săvârșită în timpul nopții, de o persoană înarmată.
Fapta inculpatului, de a pătrunde, pe timp de noapte, purtând asupra sa un cuțit, fără voie, în domiciliul părții vătămate (mama părții vătămate ) și de a refuza să părăsească acest domiciliu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu, prev. și ped. de art. 192 alin.2 Cod Penal.
Instanța de fond reținut că inculpatul, la data săvârșirii faptei, avea 20 de ani, de aproximativ 2 ani întreținând o relație cu partea vătămată, față de care avea sentimente puternice. Ruptura acestei relații a contribuit în mare măsură la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de violare de domiciliu, însă nu este în măsură să înlăture caracterul penal al faptei săvârșite sau răspunderea penală a făptuitorului.
În plus, s-a reținut ca, în prezent, partea vătămată s-a împăcat cu inculpatul.
Totodată, s- reținut că inculpatul a fost privat de libertate în perioada 10.12.2008 - 07.04.2009, motivul arestării preventive constituindu-l săvârșirea faptelor de violare de domiciliu (știut fiind ca, pentru faptele la care legea prevede, alternativ, pedeapsa închisorii sau amenda, nu se poate dispune arestarea preventivă).
În ceea ce privește infracțiunea de lovire asupra părții vătămate C, instanța de fond a încetat procesul penal, ca urmare a împăcării părților.
Referitor la infracțiunea de violare de domiciliu, presupusă a fi fost săvârșită de către inculpat la domiciliul acestei părți vătămate, instanța de fond a reținut că, în speță sunt incidente dispozițiile art. 10 lit. c Cod Procedura Penală.
Astfel, din declarațiile martorilor audiați, nu a reieșit fără urmă de îndoială faptul că persoana ce a pătruns în domiciliul părții vătămate este inculpatul.
Martorul Gad eclarat că nu l-a recunoscut pe inculpat după, întrucât persoana care a ieșit din domiciliul părții vătămate purta o gluga pe cap, dar că l-a recunoscut după voce, acesta fiind singurul element care l-a determinat pe martor sa-l identifice pe inculpat. Martorul a declarat ca respectiva persoana i-a adresat doar doua cuvinte ("fă pași").
Așadar, martorul nu a văzut figura persoanei care a ieșit din domiciliul părții vătămate, întrucât era semiîntuneric și acea persoană purta o gluga pe cap.
Partea vătămată a declarat de asemenea că persoana care a pătruns în domiciliul său purta și ochelari de: la fel, fratele acesteia, martorul a declarat că nu a putut vedea fața persoanei, ci l-a recunoscut pe inculpat după voce, cu toate că nu mai vorbise cu acesta de multă vreme (din școala generală).
Instanța de fond a considerat improbabil ca martorul G să poată stabili identitatea unei persoane după doar două cuvinte spuse de aceasta, In plus, declarația acestui martor (care a declarat că a văzut persoana respectivă ieșind singură din domiciliul părții vătămate) a venit în contradicție cu declarațiile părții vătămate și ale martorului, ambii declarând că partea vătămată a fost târâtă afară din casă, după ce a fost lovită.
Martorul a precizat că agresorul a afirmat că este un văr de la H al soțului părții vătămate.
Față de toate aceste aspecte, instanța de fond a reținut că, prin probatoriul administrat, nu s-a dovedit fără urmă de îndoială faptul că persoana care a intrat fără drept în domiciliul părții vătămate Constanta este inculpatul G, motiv pentru care s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 11 pct.2 lit. a raportat la art. 10 lit.c Cod proc. penala, dispunând achitarea inculpatului pentru săvârșirea faptei de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal, presupusă a fi fost săvârșită de către acesta în noaptea de 04/05.12.2008, la domiciliul părții vătămate
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând că hotărârea instanței de fond este nelegală în ceea ce privește achitarea inculpatului pentru infracțiunea de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.2 Cod Penal, a stabilit o pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege, prima instanță a omis să se pronunțe asupra cererii părții civile de a- acorda daune morale și asupra cheltuielilor de judecată solicitate.
În mod greșit, a luat act de împăcarea părții vătămate cu inculpatul în condițiile în care reprezentantul legal nu a fost de acord cu această împăcare, nesemnând alături de minoră declarația de împăcare; în mod greșit a fost obligată, în calitate de reprezentant legal al fiicei sale minore, la plata sumei de 140 lei cheltuieli judiciare, în condițiile în care aceasta nu și-a dat încuviințarea la împăcarea fiicei sale minore cu inculpatul, nu s-a pronunțat asupra cererii prin care Spitalul Clinic de Urgență C s-a constituit parte civilă cu suma de 920,40 lei reprezentând cheltuieli cu spitalizare a părții vătămate și cu suma de 236,58 lei reprezentând cheltuieli efectuate cu spitalizarea părții vătămate C, iar pedeapsa aplicată este prea blândă față de activitatea infracțională dedusă judecății.
Prin decizia penală nr. 76 din 27 octombrie 2009, Tribunalul a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea, a desființat sentința penală nr.106/29.05.2009, pronunțată de Judecătoria Segarcea în dosarul nr- și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a constatat că partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 500 milioane lei vechi, reprezentând daune morale așa cum rezultă din declarația acesteia ( fila 47-48 dosar fond ) iar instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la această cerere, cât și asupra cererii prin care Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 C s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma totală de 1.157,04 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare privind pe partea vătămată și C ( fila 10 dosar fond ).
Potrivit art. 346 alin.1 p Cod Penal, instanța trebuia să se pronunțe prin aceeași sentință și asupra acțiunii civile, situație în care prima instanță nu a făcut acest lucru, urmând ca, potrivit art. 379 pct.2 lit.b să C.P.P. admită apelul, să desființeze sentința și să trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță, întrucât dacă instanța de apel soluționa aceste pretenții putea lipsi pe părți de exercitarea unui grad de jurisdicție.
Odată cu soluționarea în fond a acțiunilor civile, prima instanță va analiza și se va pronunța și cu privire la celelalte motive de apel formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs inculpatul G, solicitând casarea deciziei, întrucât instanța de apel nu a respectat dispozițiile legale conform cărora aceasta era obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, respectiv asupra acțiunii civile formulate de partea civilă și asupra celei formulate de partea civilă Spitalul Clinic Județean de Urgență nr. 1 C; a solicitat trimiterea cauzei la tribunal pentru a se pronunța asupra tuturor motivelor invocate.
Recursul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că potrivit art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. instanța de apel desființează hotărârea primei instanțe și dispune rejudecarea de către instanța a cărei hotărâre a fost desființată, pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanță a avut loc în lipsa unei părți nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se pronunța și de a înștiința instanța despre această imposibilitate, precum și atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate prev. de art. 197 alin. 2.
C.P.P.Or, în cauză, trimiterea cauzei spre rejudecare s-a dispus pentru faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra acțiunilor civile formulate de părțile civile și Spitalul Clinic Județean de Urgență C, acest motiv neaflându-se printre cele limitativ prevăzute de art. 379 pct. 2 lit. b C.P.P. instanța de apel având obligația ca, în situația în care ar aprecia apelul ca fondat, să procedeze potrivit art. 379 pct. 2 lit. a
C.P.P.Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 38515pct. 2 lit. c C.P.P. va fi admis recursul, va fi casată decizia și se va trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel, pentru continuarea judecății conform celor arătate anterior, cu analizarea tuturor motivelor de apel invocate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul G împotriva deciziei penale nr. 76 din 27 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecare la instanța de apel.
Decizie definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 ianuarie 2010.
- - - - - - -
Grefier,
Red.jud.
IB/25.01.2010.
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Membri Sorina Petria Mitran
