Talharia Spete Art 211 cod penal. Decizia 45/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 211 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ Nr. 45
Ședința publică de la 20 Ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Liana Balaci JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - - - - -
Judecător - - -
Grefier -
Ministerul Public reprezentat de procuror, de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL CRAIOVA.
.
Pe rol, soluționarea recursului penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 204 de la data de 14 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat asistat de avocat ales, intimatul - parte responsabilă civilmente, lipsind intimata - parte responsabilă civilmente și intimat Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, inculpatul depune la dosar motive de recurs și o caracterizare întocmită de Primăria orașului C, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate noi cereri, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea deciziei, întrucât în mod greșit s-au înlăturat dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care era minor la data săvârșirii faptei, nu are antecedente penale, împrejurări care pot apreciate ca circumstanțe atenuante, în condițiile prev de art. 74 lit. a Cod penal, iar aplicarea dispozițiilor art. 81 și următoarele Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei ar fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ stabilit de legiuitor în art. 52 Cod penal; se învederează că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a susținut că la data respectivă s-a aflat la domiciliu, iar telefonul mobil fusese pierdut, acesta nu poate constitui un impediment pentru neaplicarea dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată a declarat la instanța de fond că inculpatul nu este persoana care i-a sustras bunurile, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței penale, arătând că nu poate critica sentința, deoarece nu a declarat apel împotriva ei.
Intimatul - parte responsabilă civilmente, având cuvântul, arată că inculpatul se află sub supravegherea acestuia și nu a avut un comportament neadecvat, până în prezent.
Având cuvântul, reprezentantul Parchetului pune concluzii de respingere a recursului inculpatului, ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli judiciare către stat, întrucât, pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată de instanța de apel, este corect individualizată, în raport de gravitatea faptei pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile formulate de apărătorul ales.
Dezbaterile fiind încheiate;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin sentința penală nr.87/18 mai 2009, Judecătoria Corabia în dosarul nr-, în baza disp. art.11 pct.2 lit.b Cpp rap. la art.10 al.1, lit.h Cpp a dispus încetarea procesului penal pornit la plângerea părții vătămate -, pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.180 al.1 Cp, ca urmare a retragerii plângerii, împotriva inculpatului.
A fost condamnat inculpatul la OG pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.321al.1Cp, cu aplicarea art.75 lit.c Cp.
În baza art.71 al.1 Cp, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. teza II și b Cp.
Potrivit art.81 Cp s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani, conform art.82 Cp și în temeiul art.71al.5Cp s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale
Potrivit art.359 Cpp s-a atras atenția inculpatului asupra disp. art.83 Cp.
Prin aceeași sentință s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.321 al.1 Cp, cu aplic. art.99 și 109 Cp.
În baza disp. art.110 Cp a fost fixat termen de încercare de 1 an.
A fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. și ped. de art.211 al.1 Cp rap. la art.211 al.2 lit. c Cp, cu aplic. art.74 lit. b și și art.76 lit. b Cp.
În baza art.71 al.1 Cp s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit. a teza II și b Cp.
Conform art.33 lit.a, 34 lit.b Cp s-a dispus că acest inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 6 luni închisoare.
Potrivit art.81C.p s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni conform art.82 Cp și în temeiul art.71 al.5 Cp, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii,pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Potrivit art.359 Cpp, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cp.
În baza art.88 al.1 Cp s-a dedus durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 27.01.2009 până la 2.03.2009.
S-a dedus timpul acestor măsuri preventive în intervalul arătat și din durata termenului de încercare stabilit conform art.81,82,83 și 84 Cp.
S-a luat act că partea vătămată - nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza disp.art.118 lit. e Cp s-a dispus confiscarea sumei de 82 lei,aflați la Judecătoria Corabia, în registrul de valori.
S-a dispus restituirea unui telefon mobil,marca NOKIA 6288, către inculpatul.
În baza art.192 al.1Cp a fost obligată partea vătămată - la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.191 al.1Cp a fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei onorariu avocat oficiu și inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului, în solidar cu părțile responsabile civilmente.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Corabia nr.69/P/2009,înregistrat pe rolul Judecătoriei Corabia la data de 26 februarie 2009 sub nr- s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art.321 al.1Cp cu aplic.art.99 și următoarele Cp și art.211 al.1 rap.la art.211 al.2 lit.c Cp, cu aplic. art.33 lit a Cp și OG pentru comiterea infracțiunilor prev. și ped. de prev. și ped. de art.180 al.1 Cp, art.321 al.1 Cp, cu aplic. art.75 lit. c și art.33 lit. a Cp.
În cursul urmăririi penale, recurentul - inculpat a fost reținut la 27 ianuarie 2009, iar prin Încheierea Judecătoriei Corabia din 28 ianuarie 2009, s-a admis propunerea Parchetului și s-a dispus arestarea preventivă a acestuia pe o durată de 20 de zile, care ulterior a fost prelungită, iar la 02 martie 2009, prima instanță a dispus în baza art. 139 alin. 1 Cod Procedură penală rap la art. 145 alin. 1 Cod Procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea
Prima instanța a reținut în fapt că, în noaptea de 20/21.12.2008 cei doi inculpați aflându-se în barul din orașul, fiind sub influența băuturilor alcoolice au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele numitului, cauzându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-6 zile îngrijiri medicale, că în aceeași noapte, datorită stării de ebrietate în care se aflau, inculpații au provocat scandal și au distrus mai multe bunuri în discoteca din orașului C, iar inculpatul a lovit peste față pe partea vătămată -, care nu s-a prezentat la medicul legist și nu a obținut certificat medico-legal.
S-a mai reținut că în ziua de 27.01.2009, inculpatul a deposedat prin violență pe partea vătămată - de o sacoșă care avea mai multe medicamente și suma de 350 lei.
S-a precizat că pe parcursul cercetărilor, partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu inculpații și pentru infracțiunea de lovire sau alte acte de violență, prev. și ped. de art.180 al.2 Cp, partea vătămată a declarat că a recuperat prejudiciul creat prin fapta de distrugere comisă în dauna sa de către cei doi inculpați și își retrage plângerea formulată, iar la data de 18.03.2009, partea vătămată - a depus cerere prin care își retrage plângerea penală formulată împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte de violență prev. și pe ped. de art. 180al.1 Cp și nu mai are nici o pretenție de la acesta
Instanța de fond a reținut că, deși pe parcursul cercetării judecătorești, partea vătămată - a declarat că nu inculpatul este persoana care i-a luat sacoșa în care avea banii și medicamentele, nici nu este persoana care se afla în același timp cu ea în farmacie, sacoșa cu bani și medicamente nu i-a fost luată prin folosirea violenței, i-a căzut din mână după care i-a fost luată de către o persoană care nu este aceeași cu inculpatul, această declarație ar fi infirmată de celelalte probe administrate. S-a precizat, în acest sens, că această declarație a fost contrazisă de procesul verbal de ridicare și examinare a telefonului mobil, în care s-a menționat că acest telefon mobil l-a găsit pe scara blocului, în locul în care a fost deposedată de plasa cu bani, imediat ce autorul a părăsit locul faptei, iar din procesul verbal încheiat la data de 27.01.2009 de organele de cercetare penală, a rezultat că pe telefonul mobil ridicat de către partea vătămată s-a primit un apel telefonic de la o tânără care s-a recomandat ca fiind "" și dorește să vorbească cu.
La individualizarea pedepselor, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art. 52 și 72C.p. privind criteriile generale de individualizare, reținând în acest sens gradul de pericol social al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere și contribuția acestora, faptul că nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, apreciind că se impune reținerea dispozițiilor art.74 lit. b și c și 76 lit. b Cod penal pentru fapta de tâlhărie săvârșită de inculpatul și a dispus aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de tâlhărie și a pedepsei de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunurilor moravuri.
Instanța de fond a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile legale pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepselor respectiv cuantumul pedepselor aplicate, lipsa antecedentelor penale ale inculpaților și aprecierea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepselor în regim de detenție și în temeiul art. 81Cod penal a dispus suspendarea condiționată a executării pedepselor de câte 1 an și 6 luni închisoare, pe o durată de 3 ani și 6 luni și 1 an închisoare, pe o perioadă de 3 ani, termen de încercare stabilit în condițiile art.82cod penal. Prima instanță a apreciat că acest termen este de natură să asigure îndreptarea inculpatului - recurent și a menționat că dacă acesta va persista în activitatea infracțională, va executa, alături de pedeapsa pentru noua infracțiune, și pedeapsa aplicată prin prezenta hotărâre.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, prima instanță a reținut că natura faptelor săvârșite și circumstanțele personale ale inculpatului conduc la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 lit. a teza II și b Cod penal, aplicându-i-se acestuia dispozițiile art.71 al.1 Cod penal privind pedeapsa accesorie prevăzută la art. 64 lit. a teza II și b Cp și în temeiul art. 71 al. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea acesteia pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Corabia, cu privire la inculpatul, susținând că motivul vizează netemeinicia numai a soluției pronunțată de instanța de fond referitor la infracțiunea prev. de art. 211 alin. 2 lit. c și Cod Penal arătând că în mod greșit au fost reținute în favoarea inculpatului dispozițiile art. 74 lit. b și c p și art.76 lit. b Cod Penal, întrucât acesta nu a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată și nu a depus vreo stăruință pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau să repare paguba pricinuită.
Pe de altă parte, s-a arătat că în raport de gradul de pericol social ridicat al infracțiunii de "tâlhărie" pentru care a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere a faptei și atitudinea nesinceră a inculpatului, pedeapsa sub minimul special aplicată acestuia prevăzută de lege este mică, iar aplicarea art.81C.p. nu este de natură să ducă la îndreptarea inculpatului, având în vedere atitudinea acestuia pe tot parcursul procesului penal.
Prin decizia penală nr. 204 din 14 octombrie 2009, Tribunalul Olta admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte sentința - sub aspect penal - și în consecință; s-a descontopit pedeapsa rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare aplicată intimatului inculpat, în pedepsele componente stabilite pentru infracțiunile concurente și s-au repus aceste pedepse în individualitatea lor, înlăturând aplicarea dispoz. art.74 lit.b și c și Cod Penal art.76 lit. Cod Penal, iar în baza art.211 alin.1 rap. la art.211alin.2 lit.c Cod Penal, a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la data de 27.01.2009, în dauna părții vătămate - și s-a menținut pedeapsa principală de 6 luni închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală apelată pentru infracțiunea prev. de art.321 alin.1 cu Cod Penal aplic. art.99 și 109.Cod Penal, faptă din data de 20/21.12.2008 și pedeapsa accesorie prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod Penal
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod Penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare, cu executare în regim de detenție conform art.57
Cod PenalS-au înlăturat aplicarea dispozițiilor art.81, 82.Cod Penal, art.110 Cod Penal, art.359 privind C.P.P. suspendarea condiționată a executării pedepsei principale rezultante, stabilirea termenului de încercare și deducerea timpului măsurilor preventive din durata termenului de încercare; s-a înlăturat și aplicarea dispozițiilor art.71 alin.5 privind Cod Penal suspendarea condiționată a executării pedepsei accesorii prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b Cod Penal, această pedeapsă accesorie urmând a fi executată conform art.71 alin.2
Cod PenalS-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
În baza art.381 s C.P.P.-a menținut și aplicarea dispoz. art.88 alin.1C.p. privind deducerea timpului reținerii și arestării inculpatului din data de 27.01.2009 până la data de 02.03.2009, acesta scăzându-se din durata pedepsei închisorii pronunțate astfel cum a fost modificată prin prezenta decizie - pedeapsa principală rezultantă de 5 ani închisoare.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel arătat că în mod netemeinic și nemotivat, prima instanță, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante judiciare prev. de art.74 lit.b și cC.p., nefiind dovedită existența niciuna dintre situațiile reglementate expres de aceste dispoziții legale ca fiind astfel de circumstanțe, deoarece, din probele administrate nu a rezultat că s-ar putea reține niciuna dintre aceste situații la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat.
S-a constatat că nu există nici o probă din care să rezulte stăruința inculpatului de a înlătura rezultatul acestei infracțiuni, sau a repara paguba pricinuită părții vătămate și nici comportarea sinceră a acestuia în cursul procesului penal, ci, dimpotrivă, s-a reținut că acesta nu a recunoscut comiterea acestei infracțiunii. probele administrate au demonstrat vinovăția acestuia.
Tribunalul a apreciat că și motivul de apel referitor la greșita aplicare de către prima instanță a dispoz. art. 81.Cod Penal, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului, este întemeiat, întrucât, în mod nelegal prima instanță a aplicat și dispoz. art. 110.Cod Penal și a stabilit astfel două termene de încercare pentru inculpat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs - în termen legal - inculpatul, criticând-o ca nelegală și netemeinică și solicitând, conform motivelor scrise de recurs, susținute oral cu ocazia dezbaterilor, admiterea recursului, casarea deciziei și menținerea sentinței instanței de fond, întrucât în mod greșit s-au înlăturat dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, care era minor la data săvârșirii faptei, nu are antecedente penale, împrejurări care pot apreciate ca circumstanțe atenuante, în condițiile prev de art. 74 lit. a Cod penal, iar aplicarea dispozițiilor art. 81 și următoarele Cod penal privind suspendarea condiționată a executării pedepsei ar fi de natură să-și atingă scopul preventiv educativ stabilit de legiuitor în art. 52 Cod penal; se învederează că deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și a susținut că la data respectivă s-a aflat la domiciliu, iar telefonul mobil fusese pierdut, acesta nu poate constitui un impediment pentru neaplicarea dispozițiilor referitoare la circumstanțele atenuante, cu atât mai mult cu cât, partea vătămată a declarat la instanța de fond că inculpatul nu este persoana care i-a sustras bunurile.
Recursul este fondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prev de art. 3856Cod Procedură penală, se constată că recursul inculpatului este fondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, infracțiuni săvârșite în concurs real, la data de 20 decembrie 2008 și respectiv 27 ianuarie 2009, dată la care inculpatul - conform probelor existente la dosar - a deposedat prin violență pe partea vătămată - de o sacoșă în care avea mai multe medicamente și o sumă de bani.
Starea de fapt și vinovăția inculpatului, așa cum au fost descrise prin hotărârile recurate, au fost dovedite cu probele administrate în cauză, susținerea inculpatului - recurent în sensul că nu s-ar fi aflat la data de 27 ianuarie 2009 la locul indicat de partea vătămată și nu ar fi săvârșit infracțiunea, fiind înlăturată în mod justificat, întrucât nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. De altfel, inculpatul nu a declarat apel împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond, care a reținut vinovăția acestuia cu privire la infracțiunea de tâlhărie, apreciind-o ca legală și temeinică, ceea ce echivalează cu o recunoaștere a săvârșirii acestei infracțiuni.
Motivul de recurs invocat de către inculpat referitor la modalitatea de executare a pedepsei la care a fost condamnat de instanța de apel, respectiv în regim de detenție, este nefondat, întrucât s-au avut în vedere la stabilirea acestei modalități, în totalitate, criteriile prevăzute de lege care se referă atât la pericolul social concret al faptei săvârșite - dat de împrejurările și modalitatea de săvârșire a infracțiunii, în special infracțiunea de tâlhărie - cât și la circumstanțele personale ale inculpatului, care era minor la data săvârșirii infracțiunilor, însă abandonase studiile, conform referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul O l t, avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, astfel încât, executarea pedepsei în regim de detenție este de natură să asigure scopul educativ al pedepsei, prev de art. 52 Cod penal.
Este fondat însă motivul de recurs invocat de recurentul - inculpat, referitor la cuantumul pedepsei la care a fost condamnat de instanța de apel pentru infracțiunea de tâlhărie, întrucât, aceasta nu s-a orientat la un cuantum care să aibă drept consecință recuperarea inculpatului, în condițiile în care este necesar ca pedeapsa aplicată să aibă acea forță care să-i arate inculpatului că a greșit, să stimuleze la el dorința ca pe viitor să aibă o conduită corectă. În aceste condiții, pedeapsa de 5 ani închisoare la care a fost condamnat de instanța de apel, este apreciată ca fiind prea mare în raport de criteriile prevăzute de lege pentru individualizarea pedepsei, deoarece, o pedeapsă nu trebuie percepută de inculpat ca o răzbunare din partea societății că a greșit, ci trebuie să țină seama de capacitatea sa de a-și analiza faptele și de a se hotărî la o conduită compatibilă cu interesele societății, ceea ce se poate realiza și prin condamnarea la o pedeapsă într-un cuantum mai redus (se are în vedere și faptul că inculpatul era minor la data săvârșirii infracțiunii, iar anterior nu a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor fapte de natură antisocială).
Ca urmare, constatându-se incidența cazului de casare prev de art. 3859pct. 14 Cod Procedură penală, se va dispune admiterea recursului declarat de inculpat conform art. 38515pct. 2 lit. d Cod Procedură penală; se va casa în parte decizia; se vor descontopi pedepsele aplicate inculpatului și se va reduce pedeapsa aplicată acestui inculpat pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal rap la art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, de la 5 ani închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare.
Se va contopi pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea - 2 ani și 6 luni închisoare.
Se vor menține celelalte dispoziții din decizia recurată.
În baza art. 192 alin. 3 Cod Procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul penal formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr. 204 de la data de 14 octombrie 2009, pronunțată în dosarul cu nr- al Tribunalului Olt - Secția Penală.
Casează în parte decizia.
Descontopește pedepsele aplicate inculpatului - recurent.
Reduce pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea prev. de art. 211 alin. 1 Cod penal rap la art. 211 alin. 2 lit. c Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, de la 5 ani închisoare la 2 ani și 6 luni închisoare.
Contopește pedeapsa de mai sus, cu pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată în baza art. 321 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, astfel încât, inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea - 2 ani și 6 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții din decizia recurată.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. apel:.
dact. 3 ex./ - 01 februarie 2010
Președinte:Liana BalaciJudecători:Liana Balaci, Sorina Lucia Petria Mitran
