Luare de mită (art. 254 cod penal). Decizia 92/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 578/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIENr. 92 /A/
Ședința publică de la 09 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Băjan
JUDECĂTOR 2: Elena Ursulescu
GREFIER - - -
______
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - este reprezentat legal prin procuror.
Pe rol, pronunțarea asupra cauzei penale de față, având ca obiect apelurile declarate de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI și de inculpatul, împotriva sentinței penale nr. 123 din 03 februarie 2009. pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond, au avut loc, în ședința publică din data de 02 aprilie 2009, fiind consemnate separat în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09 aprilie 2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului penal de față.
Prin sentința penală nr.123/ 3.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr- s-au dispus următoarele:
În baza art.254 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.74 alin.1 lir.a Cod penal raportat la art.76 alin.1 lit.c Cod penal a condamnat pe inculpatul (fiul lui și, ns. 16.05.1972 în B, domiciliat în com. sat,-, jud.I, studii-12 clase, ocupația - agent de poliție, stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale CNP--) la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.
În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului, pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II a b și c Cod penal.
În baza art.81 Cod penal s-a suspendat condiționat executarea pedepsei aplicate pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art.82 Cod penal.
În baza art.71 alin.ultim Cod penal s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a teza a II a, b și c Cod penal pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate inculpatului.
În temeiul art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni.
În temeiul art.88 Cod penal s-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 01.11.2007 la 09.11.2007.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 22.10.2007, numitul a fost prins sustrăgând produse din Militari de către agenții de pază ai acestei societăți motiv pentru care au fost chemați polițiștii de la IPJ I Postul de Poliție pentru a face constatările necesare, respectiv la fața locului s-a deplasat ag.. Numitul a fost condus la Postul de Poliție de către inc., iar în birou a mai apărut un alt polițist (ce inițial a fost recunoscut din planșa foto ca fiind, pentru ca ulterior, să revină și să precizeze ca acel polițist era martorul ), toți trei discutând cu privire la această situație și au hotărât "să cadă la înțelegere" pentru a nu-1 trimite în judecată. Astfel, inculpatul i-a pretins numitului suma de 700 euro, dar pentru că acesta le-a spus că nu are această sumă au acceptat să primească doar suma de 400 euro (denunț și declarații martor denunțător coroborate cu fișa de interpelare și cu declarațiile inculpatului ).
Urmare acestei situații, la data de 24.10.2007 numitul a formulat un denunț împotriva celor doi polițiști, efectuându-se demersuri pentru constatarea infracțiunii în flagrant.
In acest sens au fost puse la dispoziția denunțătorului 3 (trei) bancnote a 100 euro având seriile UI-, S-, S-, aspect consemnat în procesul verbal încheiat la data de 01.11.2007 și s-a dispus prin autorizația nr.724/1/2007 emisă de Tribunalul București interceptarea și înregistrarea convorbirilor purtate în mediul ambiental de pentru o perioadă de 30 zile de la 26.10.2007 la 24.11.2007.
Astfel, în data de 01. 11.2007 orele 14,00, s-a deplasat la sediul Postului de Poliție unde s-a întâlnit cu inculpatul, discuția purtându-se în fața sediului postului de poliție (declarații martor denunțător coroborate cu declarațiile inculpatului și cu procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 01.11.2007).
După ce inculpatul și-a amintit că este cel care sustrăsese bunuri din, l-a asigurat pe acesta că nu mai are probleme cu dosarul pe care l-a rupt, spunându-i să lase "ceea ce are de lăsat" la magazinul de lângă postul de poliție unde are o prietenă și de unde va lua el mai târziu. Totuși, i-a atras atenția lui să aibă grijă "să nu facă vreo prostie pentru că "eu sunt om fin.dacă ne apucăm de prostii, știu eu să fac prostii. Eu știu să-mi fac " (proces verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 01.11.2007), după care cei doi s-au despărțit. Cu toate acestea, denunțătorul a plecat, tară a mai trece pe la magazin după cum îi sugerase inculpatul.
După mai multe minute în care denunțătorul s-a deplasat, îndepărtându-se de postul de poliție și de magazinul indicat de inculpatul, a fost ajuns de un autoturism cu nr. B 98 care după ce a claxonat, a oprit în apropierea lui. In autoturism se aflau doar două persoane, respectiv șoferul ce a fost identificat ca fiind inculpatul și ocupantul din dreapta față ce a fost identificat ca fiind martorul. Acesta din urmă a deschis ușa din dreapta spate și i-a cerut lui sa urce în mașină. Deoarece a refuzat să urce în mașină, inculpatul 1-a întrebat pe acesta de ce nu a mai trecut pe la magazin și i-a cerut să-i lase la el și să plece acasă. In timp ce punea banii pe bancheta din dreapta spate, denunțătorul a mai întrebat încă odată dacă "a scăpat", fiind asigurat în acest sens (declarații martor denunțător coroborate cu procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 01.11.2007 și, în parte, cu declarațiile inculpatului ).
După ce denunțătorul a lăsat banii (200 euro - deoarece pierduse o bancnotă de 100 euro din cei 300 euro) pe bancheta din spate a autoturismului, autoturismul s-a mai deplasat câteva minute, după care din el au coborât cei doi, respectiv inculpatul și martorul, moment în care au intervenit lucrătorii de poliție. Sub preșul din spate dreapta a fost găsită suma de 200 euro compusă din 2 bancnote a 100 euro având seriile S-, S-, seriile acestor bancnote fiind comparate cu cele din procesul verbal întocmit în cauză pentru realizarea flagrantului, constatându-se identitatea acestora (proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante și declarațiile inculpatului ).
In declarațiile sale date pe parcursul procesului penal, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, negând faptul că a pretins și primit vreo sumă de bani de la denunțător. Acest aspect a rezultat însă din declarațiile martorului denunțător coroborate cu procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental la data de 01.11.2007 și cu proces verbal de constatare a infracțiunii flagrante, astfel cum s-a reținut anterior la situația de fapt. Faptul invocat de inculpat în apărare că nu se observă pe camera video momentul în care denunțătorul lasă banii în mașină nu poate duce la concluzia că acești bani nu au fost lăsați în acel moment, întrucât din discuțiile purtate de către denunțător cu inculpatul a rezultat fără putință de tăgadă ca la acel moment au fost lăsați banii ca urmare a îndemnului inculpatului.
În apărarea sa, inculpatul a încercat să acrediteze și ideea că nu s-a săvârșit nicio infracțiune la supermarketul, astfel că nu avea cum să-i întocmească un dosar penal martorului deoarece nu ieșise cu produsele din magazin, iar când s-a prezentat să constate așa zisa infracțiune martorul era într-o cameră de control, fiindu-i aduse într-un acele produse de la casă pe care ar fi încercat să le sustragă.
Instanța nu a putut reține această apărare a inculpatului, întrucât, în calitate de agent de poliție, avea obligația de serviciu ca, în situația în care fusese sesizat să constate că s-a săvârșit o infracțiune, să înregistreze această sesizare sau să se sesizeze din oficiu prin încheierea unui proces verbal în acest sens, lucru pe care acesta nu l-a făcut (copie registru sesizări - file 124-125 ).
Nici faptul că învinuitul a fost scos de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26 Cod penal rap. la art. 254 Cod penal nu este de natură a influența răspunderea penală a inculpatului, întrucât soluția dispusă de procuror s-a bazat pe insuficiența materialului probator, cu privire la acest învinuit, care să conducă fără dubiu la certitudinea săvârșirii faptei pentru care a fost cercetat și nu pe o cauză care să se răsfrângă și asupra inculpatului.
Astfel fiind, instanța nu a putut primi solicitarea inculpatului în sensul achitării în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.
Totodată, instanța nu a putut reține că în cauză sunt incidente disp. art. 181Cod penal astfel cum a solicitat inculpatul prin apărătorul său, întrucât fapta reținută în sarcina inculpatului, prin modul și mijloacele de săvârșire, împrejurările acesteia, urmarea produsă, respectiv atingerea importantă adusă valorilor sociale ocrotite de lege și mai ales calitatea inculpatului de agent de poliție care este chemat să vegheze la respectarea legii, nu poate fi considerată ca fiind lipsită în mod vădit de importanță.
În drept, fapta inculpatului, care la data de 22.10.2007 i-a pretins lui suma de 400 euro pentru a nu dispune măsurile legale față acesta în ceea ce privește comiterea unui furt săvârșit la data de 22.10.2007 la Militari din care a primit în data de 01.11.2007 suma de 200 euro întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin.l Cod penal, instanța condamnându-l în baza acestui temei legal.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 Cod penal și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator pentru infracțiunea comisă (pedeapsa cu închisoare de la 3 la 15 ani), dispozițiile generale ale Codului penal relative la participația penală a inculpatului (calitate de autor), Ia forma consumată a infracțiunii și la forma de vinovăție cu care a comis fapta, respectiv intenție directă, gradul concret de pericol social al faptei relevat de natura infracțiunii comise, de împrejurările în care s-a desfășurat activitatea infracțională și de calitatea pe care o avea inculpatul, precum și de urmarea socialmente periculoasă produsă - înfrângerea relațiilor sociale care privesc corecta și legala îndeplinire de către funcționari a îndatoririlor de serviciu, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care este necunoscut cu antecedente penale, și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile de serviciu până la momentul comiterii faptei, primind calificativele de "bun" și "foarte bun", a avut o bună conduită atât la serviciu în relația cu colegii și cu cetățenii, cât și în societate și familie, are o familie organizată și doi copii minori în întreținere, astfel cum a rezultat din înscrisurile depuse la dosar.
Instanța a reținut aceste împrejurări ca circumstanțe atenuante iar la individualizarea pedepsei, ținând cont de ele, a coborât limita sub minimul special prevăzut de lege apreciind că scopul ce trebuie îndeplinit, educativ, preventiv și de coerciție va fi astfel atins.
Ca modalitate de executare, instanța a dispus suspendarea ei condiționată pe durata termenului de încercare, la fel ca și a pedepsei accesorii prevăzută de art.64 lit.a teza a Ii a, b și c Cod penal.
S-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 Cod penal și s-a luat act că a fost reținut și arestat în perioada 1.11.2007 - 9.11.2007.
A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare statului.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul București pe aspecte de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, Parchetul a criticat hotărârea fondului privitor la greșita încadrare juridică a faptei considerând că se impunea și reținerea art.7 alin.1 din Legea 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, întrucât inculpatul, conform fișei postului aflată la dosar, avea atribuții de constatare sau sancționare contravențiilor sau urmărire, judecare a infracțiunilor și, consecutiv, acestei noi încadrări pedeapsa ce i se va aplica să fie mai fermă, orientată spre 3 ani închisoare, cu executare în regim de suspendare sub supraveghere.
Inculpatul a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul greșitei sale condamnări la o pedeapsă de 2 ani închisoare atâta timp cât nu se face vinovat de săvârșirea vreunei infracțiuni ci a fost victima unei înscenări a denunțătorului, persoană certată cu legea.
Nici probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat implicarea sa în comiterea faptei de luare de mită fiind o contradicție vădită între suma de bani ce se pretinde a fi fost cerută de el 300 euro și cea găsită în mașină, doar 200 euro, după cum și susținerile diferite ale martorului denunțător și persoana cu care se afla în autoturism.
În fața instanței de control judiciar, inculpatul nu a înțeles să facă alte declarații.
Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu, Curtea constată că apelul promovat de Parchet este fondat și va fi admis în timp ce al inculpatului se vădește nefondat și va fi respins.
Situația de fapt reținută de judecătorul fondului în urma analizării materialului probator administrat în cauză, nu comportă discuții decât pe aspectul încadrării juridice a faptei de luare de mită săvârșită de inculpat care, potrivit fișei postului, avea atribuții de cercetare a infracțiunilor ceea de circumscrie fapta și dispozițiilor art.7 alin.1 din Legea78/2000.
suma de 400 euro și primind 200 euro de la denunțătorul pentru a nu-i întocmi dosar penal cu ocazia unui furt pe care acesta îl comisese la data de 22.10.2007 în supermarketul din Militari, inculpatul a fost surprins în flagrant cu suma de bani în autoturismul sau cu număr de înmatriculare B-98-, în comuna, sub forma unor bancnote ce fuseseră anterior capcanate având inscripționate seriile U1-, S-, S-.
S-a reținut că anterior la data de 23.10.2007 denunțătorul a înmânat inculpatului 100 euro.
Deși inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, vinovăția sa a reieșit cu prisosință din flagrantul organizat de organele de urmărire penală ale Direcției Naționale Anticorupție care au descoperit la percheziția autoturismului, proprietatea acestuia, suma de 200 euro, în două bancnote de câte 100, ascunse sub preșul din spate dreapta al mașinii, coroborat cu denunțul martorului ca și ale declarațiilor inculpatului față de care cauza a fost disjunsă în favoarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea.
Nu în ultimul rând înregistrarea convorbirii purtată în mediul ambiental în data de 1.11.2007 de către inculpat și denunțător face dovada săvârșirii infracțiunii de luare de mită.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată de prima instanță, Curtea constată că ea a fost individualizată corespunzător criteriilor instituite de art.72 Cod penal iar cei 2 ani de închisoare, în chiar condițiile referirii la dispozițiile art.7 alin.1 din Legea 78/2000 pe care instanța le va reține, prin schimbarea încadrării juridice, vor putea asigura scopul educativ al pedepsei cu circumstanțele atenuante ale comportamentului în societate și la serviciu anterior comiterii faptei cum le-a reținut și judecătorul fondului pentru o reducere sub minimul special.
Va păstra modalitatea de executare a pedepsei cu suspendarea condiționată pe durata termenului de încercare după cum și pedeapsa accesorie a interzicerii unor drepturi ( cea mai drastică a interzicerii dreptului de a ocupa funcția de care inculpatul s-a folosi la săvârșirea infracțiunii), întrucât timpul îndelungat până la o reabilitare a sa și un alt loc de muncă vor asigura la rândul lor reeducarea și coerciția pedepsei aplicate.
Motivele invocate de inculpat ale nevinovăției sale și achitarea ce s-ar impune au fost infirmate în cauză de probele aduse în acuzare împotriva cărora nu s-a făcut dovada contrarie.
Inculpatul l-a cunoscut pe martorul denunțător în împrejurarea în care urma să demareze cercetări pentru constatarea unui furt comis de acesta la supramarketul din cartierul Militar însă i-a pretins o sumă de 700 de euro, ulterior redusă la 400 de Euro pentru a mușamaliza cazul, în final, primind 300 de Euro (100 în data de 23.10.2007 și 200 euro la 1.11.2007 când a fost surprins în flagrant), astfel că susținerile sale în apărare nu sunt fondate și nici în apelul de față nu au fost combătute cu probe concludente.
Care ar fi fost motivele unei persoane certată cu legea, cum susține inculpatul despre denunțător, de a-l învinovăți pentru o faptă, în condițiile în care cei doi nu se cunoșteau și nu se văzuseră anterior, sunt afirmații pe care inculpatul nu le-a consolidat prin probe astfel că ele rămân la acest stadiu și nu-i profită pentru o achitare.
Fața de cele ce preced, Curtea în temeiul dispozițiilor art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală va admite apelul declarat de Parchet, va desființa, în limite arătate, hotărârea primei instanțe și va menține celelalte dispoziții.
În baza art.379 pct.1 lit.b Cod procedură penală va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat și conform art.192 alin.2 Cod procedură penală îl va obliga la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București împotriva sentinței penale nr.123/ 03.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
Desființează în parte sentința penală a primei instanțe și rejudecând, în fond:
În baza art.334 Cod procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei de luare de mită prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal în infracțiunea prevăzută de art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000.
În baza art.254 alin.1 Cod penal raportat la art.7 alin.1 din Legea 78/2000 cu aplicarea art.74 lit.a și 76 lit.c Cod penal condamnă pe inculpatul la 2 ani închisoare.
În baza art.81-82 Cod penal dispune suspendarea executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 4 ani.
Pune în vedere dispozițiile art.83 Cod penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul.
Obligă inculpatul la 200 lei cheltuieli judiciare statului.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 09 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.EU - 21.04.2009
Dact.EA-23-04.2009/3ex
-Sect.I Pen. - Jud.
Președinte:Adriana Elena BăjanJudecători:Adriana Elena Băjan, Elena Ursulescu
