Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 635/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.635/2009
Ședința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian
JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
Procuror:
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr.114/01.06.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Se prezintă avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Reprezentantul parchetului și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul intimat solicită respingerea recursului parchetului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată, întrucât nu sunt întrunite elementele infracțiunii de mărturie mincinoasă. Mai arată că el se afla sub influența băuturilor alcoolice, nu a știut exact ce se întâmplă, iar la urmărire penală, declarația sa de martor a fost scrisă de polițist și semnată de el.
Precizează că mărturia sa nu a dus la achitarea inculpatului.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față
Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 693 din 03.12.2008 a Judecătoriei Sibiu, a fost achitat inculpatul, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat C.P.P. la art. 10 lit. d C.P.P. pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, faptă prevăzută de art. 260 alin. 1 Cod penal.
În baza art. 192 alin. 3.C.P.P. s-a stabilit că toate cheltuielile judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că, prin sentința penală nr. 712/2007 a Judecătoriei Sibiu, a fost achitat inculpatul, în baza a art. 11 pct. 2 lit. a, art. 10 lit. d pentru C.P.P. săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. 2 lit. b și c Cod penal, la baza acestei soluții de achitare fiind și declarațiile date de inculpatul din prezenta cauză -.
În ceea ce privește declarațiile date în cauză de, în calitate de martor, instanța de fond a constat că, între declarațiile date în cursul urmăririi penale și cele din cursul judecății există o serie de contradicții, însă, a avut în vedere faptul că, singura declarație în care a recunoscut comiterea infracțiunii de tâlhărie a fost cea consemnată de lucrătorii de poliție în chiar noaptea incidentului (fila 12 dosar de urmărire penală 1281/P/2007), când, potrivit tuturor persoanelor audiate în acea cauză, acesta era într-o stare atât de avansată de ebrietate, încât nici nu putea vorbi și nu se putea nimeni înțelege cu el. În toate celelalte declarații, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, a declarat că nu își amintește ce a făcut în acea noapte.
De asemenea, instanța de fond a constat, din probele administrate în cauză că, declarațiile date de părțile și martorii din dosarul 1281/P/2007 au fost consemnate de lucrătorii de poliție, iar declarațiile date de inculpatul nu i-au fost citite înainte de a le semna. Se poate observa că în declarațiile de pe formularul tipizat din cursul urmăririi penale apare expresia, cu intenție", ori inculpatul a declarat în fața instanței că nu este sigur ce înseamnă expresia menționată (inculpatul are 8 clase și este angajat ca muncitor).
Mai mult, atât inculpatul, cât și martorul au relatat că declarațiile consemnate de către polițiști în dosarul 1281/P/2007 le-au fost aduse acasă de către aceștia pentru a le semna, la două săptămâni după incident, fără a le fi citit sau a le fi date spre citire.
S-a mai arătat că în toate declarațiile date de în cursul urmăririi penale, starea de fapt apare altfel decât în toate declarațiile date în fața instanței (în calitate de martor sau de inculpat).
Astfel, în declarația dată de inculpatul în fața procurorului (declarație tehnoredactată-fila 12 dosar de urmărire penală) apare menționat că, deși nu a văzut ca numitul să fi introdus în buzunar lanțul, a văzut cum un polițist l-a scos de acolo, acest ultim aspect l-a negat în fața instanței. Examinând această declarație se poate constata că nu are înscrisă data la care a fost dată (de la data de 11.06.2008 inculpatul a avut avocat ales, astfel că era obligatorie prezența acestuia sau ca inculpatul să declare că este de acord să o dea în lipsa sa), nu sunt menționate orele de începere și de terminare a audierii (conform art. 73 alin. 1.C.P.P.), nu există procesul-verbal de ascultare, a cărui întocmire este obligatorie conform art. 6 alin. 5.C.P.P. text în baza căruia organele judiciare au obligația să încunoștințeze pe învinuit sau inculpat, înainte de a i se lua prima declarație, despre dreptul de a fi asistat de un apărător. Apoi, nu există dovada că, înainte de a i se lua prima declarație inculpatul a fost încunoștințat despre fapta pentru care este cercetat, încadrarea juridică a acesteia și că i s-a asigurat posibilitatea pregătirii și exercitării apărării (cum prevede în mod imperativ art. 6 alin. 3.C.P.P.), apoi, deși inculpatul știa să scrie, declarația este tehnoredactată, iar nu scrisă personal, în condițiile în care art. 70 alin. 3 prevede că prima declarație a inculpatului trebuie să fie olografă (iar numai în cazul când acesta nu știe să scrie se poate consemna de către organele de urmărire penală, cu obligația de a încheia un proces-verbal în acest sens).
Pentru aceste considerente, instanța de fond a constat că proba a fost nelegal administrată și că există o nulitate relativă a declarației date de inculpat astfel că, față de dispozițiile art. 197 alin. 4 teza a II Cod penal, anularea declarației este necesară pentru aflarea adevărului și pentru justa soluționare a cauzei, actul nemaiputând fi refăcut.
Față de întregul context în care a fost săvârșită fapta pentru care inculpatul a fost audiat ca martor, instanța de fond a constat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă, lipsind atât latura obiectivă cât și intenția de a denatura adevărul.
Împotriva sentinței de achitare a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu, criticând sentința pentru nelegalitate, cu motivarea că, declarațiile date de inculpat în cele două faze ale procesului penal sunt contradictorii și privesc aspecte esențiale ale cauzei, neavând relevanță pentru existența infracțiunii de mărturie mincinoasă, în care dintre ele nu a spus adevărul. Astfel, martorul trebuia să aibă reprezentarea consecințelor pe care urma să le aibă declarațiile sale pe care, chiar dacă nu le-a scris personal, le-a semnat, neputând fi acceptată afirmația că acestea nu corespund adevărului pentru că nu le-a scris martorul și nici nu le-a citit. Întrucât martorul a declarat, în dosarul nr. 7129 la fila 14, în fața instanței, că, declarația de la poliție a fost scrisă de polițist după dictarea sa, parchetul apreciază că nu se poate trage concluzia că inculpatul nu a avut intenția de a denatura adevărul în fața instanței, când nu a mai menținut declarațiile de la poliție.
Prin decizia penală nr.114/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr- s-a respins ca nefondat apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală și în fața instanței (fila 3 dosar urmărire penală fila 4 dosar urmărire penală, fila 5 dosar urmărire penală, fila 12 dosar urmărire penală, fila 43 dosar fond) prezintă o serie de inadvertențe sub aspectul intenție cu care a acționat numitul la momentul la care a sustras lanțul lui. Astfel, într-o primă fază, inculpatul a declarat că, cu intenție, i-a smuls lanțul de la gât lui.
În faza de judecată, inculpatul nu a mai putut preciza intenția cu care a acționat inculpatul și împrejurările concrete ale săvârșirii faptei. Declarațiile date de inculpat în faza de urmărire penală, fie au fost scrise de agentul de poliție dar nu au fost citite de inculpat, fie au fost aduse spre a fi citite la un interval mare de timp de la momentul redactării lor. Declarația dată în fața procurorului s-a reținut că nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru a fi apreciată drept un act procedural valid, astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Ținând seama de contextul în care a fost săvârșită fapta de tâlhărie (într-un loc aglomerat, la o oră târzie din noapte, părțile aflându-se sub influența alcoolului) de percepția inculpatului despre fapta de tâlhărie,de condițiile în care a dat declarațiile de martor în cauză, și de convingerea pe care acesta a avut-o la momentul formulării acestor declarații, nu s-a putut aprecia că inculpatul a acționat cu intenție de a denatura adevărul, astfel că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că, în speță, lipsește latura subiectivă a infracțiunii de mărturie mincinoasă.
De asemenea,s-a apreciat că latura obiectivă a acestei infracțiuni nu subzistă, atâta timp cât afirmațiile făcute de inculpat trebuie să fie mincinoase, ori, sub acest aspect, aprecierea unei afirmații ca fiind adevărată sau falsă ține tot de aprecierea subiectivă a martorului. Este adevărat că declarațiile inculpatului din cele două faze procesuale nu sunt concordante, însă această împrejurare nu duce, în mod automat, la concluzia existenței intenției inculpatului de a face afirmații mincinoase, tocmai datorită condițiilor în care au fost luate aceste declarații în faza de urmărire penală.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că, în mod corect, instanța de fond a procedat la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rabotat la art. 10 lit. d C.P.P. motiv pentru care, în baza art. 379 pct. 1 lit. b a C.P.P. respins apelul formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu împotriva sentinței penale nr. 693/3.12.2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a menținut-
Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiua declarat recurs solicitând casarea ei și a sentinței penale nr.693/3-10.2008 Judecătoriei Sibiu și în urma rejudecării condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art.260 alin.1 Cod penal.
În expunerea motivelor de recurs se arată că în mod greșit a fost achitat inculpatul în baza art,11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d Cod procedură penală, deși între declarația dată de acesta în faza de urmărire penală și cea dată în fața instanței există serie de contradicții, starea de ebrietate în care acesta se găsea nefiind de natură a-l exonera de răspundere pentru pentru declarațiile date și care au avut efecte juridice la pronunțarea sentinței penale nr.712/2007 a Judecătoriei Sibiu, prin care a fost achitat inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, această soluție având la bază declarația mincinoasă a inculpatului.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat, pentru următoarele considerente:
Din analiza materialului probator administrat în cauză, Curtea constată că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt iar soluția de achitare este legală și temeinică.
constituie proba a cărei valoare este influențată de multitudinea de factori implicați în oricare mecanismele ce alcătuiesc complexul proces al percepției, stocarea memorială informaților, reproducerea acestora în fața organelor judiciare implică în sine tot atâtea posibilități de distorsionare la oricare din aceste nivele, ceea ce face ca valoarea mărturiei să se înscrie în parametrii extremi de largi, de la deplina încredere până la cea mai severă suspiciune.
De asemenea regulile procedurale în lumea declarațiilor martorilor sunt obligatorii pentru organele judiciare.
Ori inculpatul atât la evenimentul din noaptea de 8/9.04.2007 cât și la scrierea de către polițist a primei declarații în legătură cu fapta de tâlhărie pentru care a fost trimis în judecată inculpatul era în stare de ebrietate, declarația a fost scrisă de polițist și semnată de inculpatul la aproximativ săptămână.
Normele procedurale prevăd că declarația de martor se scrie personal și numai dacă martorul nu poate scrie, poate fi scrisă de o altă persoană (în acest sens se încheie un proces verbal), respectându-se fazele de ascultare a acestuia, respectiv relatarea liberă a ceea ce cunoaște, faza dirijată întâmplărilor și răspunsurilor.
Modalitatea în care au fost luate declarațiile inculpatului în calitate de martor, nu pot duce la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunea de tâlhărie.
Organul judiciar nu a condus declarația martorului pentru a stabili elemente concrete ce caracterizează latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii de tâlhărie ci a conduce la aflarea adevărului cu privire la evenimentele din noaptea de 9.04.2007 în care a fost implicat inculpatul.
Față de considerentele expuse și având în vedere că instanțele de fond și apel au pronunțat o hotărâre temeinică și legală în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul parchetului.
În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Suma de 200 lei ce reprezintă onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va înainta din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva deciziei penale nr. 114/01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Cheltuielile judiciare avansate în recurs rămân în sarcina statului.
Suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se înaintează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului de Avocați
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex
a
-;
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
