Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 636/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECTIA PENALA
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR.636/2009
Sedința publică din 20 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Oana Maria Călian JUDECĂTOR 2: Ștefan Făt
- - -JUDECĂTOR 3: Monica
- - - judecător
-grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIA reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales, inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat apărător desemnat din oficiu și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocat, apărătorul ales al inculpaților și depune la dosar motive de recurs.
Apărătorii inculpaților recurenți și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, apărătorul ales al inculpaților recurenți și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
În susținerea recursurilor învederează că în derularea activității procesuale respectiv în faza de urmărire penală și a cercetării judecătorești inculpaților le-au fost încălcate drepturile fundamentale privind libertatea și apărarea, precum și dreptul la un proces echitabil.
Precizează că regula este cercetarea inculpaților în stare de libertate, măsura arestării preventive, constituind excepția.
Învederează că în prezent s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților întrucât la dosar s-au depus certificatele medico-legale care atestă că inculpatul a suferit leziuni ce necesită 55 de zile îngrijiri medicale, având 4-5 fisuri la mâna iar inculpatul 4-5 zile îngrijiri medicale.
Sub aspectul stării de fapt precizează că între inculpați a avut loc o încăierare, sens în care inculpații și au depus plângeri la parchet, însă urmare depunerii acestora s-a primit doar un răspuns printr-o adresă administrativă.
Mai arată de asemenea că nu inculpații au fost cei care au lovit primii, aceștia apărându-se, eventual depășind puțin limitele datorită stării de temere. Având în vedere că inculpații se află în arest preventiv de 6 luni, învederează că pericolul concret pentru ordinea publică s-a estompat. Referitor la termenul rezonabil al arestării preventive instanța de fond nu l-a motivat în concret, iar la dosar nu s-au administrat probe.
Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații, și solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se revoca măsura arestării preventive și a se dispune cercetarea acestora în stare de libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Învederează în susținere că în cauză nu se mai administrează probațiune, iar încadrarea juridică a faptelor nu este corectă.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică încheierea penală atacată întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate, învederând că regretă fapta.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită admiterea recursului.
Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt învederează că lasă la aprecierea instanței.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea penală pronunțată la data de 15.10.2009 în dosarul nr- Tribunalul Sibiu - Secția penală a dispus, în temeiul art. 300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b al. 3.pr.pen. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. menținerea stării de arest a inculpaților, și trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art.20 rap. la art.174 alin.1,2 combinat cu art.175 alin.1 lit.i și art.176 alin.1, lit.b Cod penal
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul, investit cu soluționarea cauzei, a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și impun în continuare privarea de libertate a acestora.
S-a constatat că inculpații, și au fost arestați preventiv prin încheierea penală nr. 18/28.04.2009 a Tribunalului Sibiu și respectiv inculpatul prin încheierea penală nr.21/15.05.2009, apreciindu-se că sunt întrunite cerințele art. 148 lit. f pr.pen. potrivit cărora arestarea preventivă poate fi dispusă când există indicii temeinice că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale aplicabile și nu a intervenit nici un element de fapt sau de drept care să atragă nelegalitatea sau netemeinicia arestării preventive a inculpaților.
Astfel, s-a apreciat că indiciile săvârșirii de către inculpați a faptelor pentru care sunt cercetați subzistă, neintervenind elemente noi, astfel că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă neprivativă de libertate.
De asemenea, față de natura faptelor pentru care sunt cercetați inculpații față de gravitatea acestora, de modalitatea de comitere a presupuselor fapte, de persoana inculpaților și de percepția inculpaților relativ la aceste fapte, nu se poate concluziona că lăsarea în libertate a acestora nu prezintă pericol social concret.
Față de cele expuse, în temeiul art. 160 și 300 ind. 2.pr.pen. a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs, în termenul legal, inculpații, și, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea lor în libertate, deoarece nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ori înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, în conformitate cu prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursurile inculpaților sunt nefondate.
În mod corect Tribunalul a constatat că temeiurile care au fundamentat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați subzistă și justifică în continuarea privarea de libertate a acestora.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetați inculpații este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică, prezentat de lăsarea în libertate a inculpaților, decurge din modalitatea comiterii faptelor, gravitatea deosebită a acestora, numărul persoanelor vătămate, agresivitatea excesivă a inculpaților.
Aceste elemente justifică presupunerea că ordinea publică ar fi realmente amenințată dacă s-ar proceda la lăsarea în libertate a inculpaților, existând pericolul repetării unor astfel de activități infracționale, fiind îndeplinite astfel condițiile stipulate de art. 148 lit. f pr.pen.
Curtea constată că măsura luată corespunde scopului reglementat de art. 136.pr.pen. fiind necesară pentru buna desfășurare a procesului penal și este conformă dispozițiilor art. 5 CEDO, durata acesteia încadrându-se în termenul rezonabil al arestării preventive, măsura fiind luată la data de 28.04.2009 și respectiv la 15.05.2009.
Față de considerentele expuse, apreciind că Tribunalul a adoptat o soluție legală și temeinică, criticile aduse de inculpați fiind nefondate, unele constituind apărări de fond, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b pr.pen. Curtea va respinge recursurile declarate în cauză, iar în baza art. 192 al. 2.pr.pen. va obliga inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva încheierii din data de 15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr-.
Obligă pe inculpații și să plătească statului fiecare suma de câte 80 lei, cheltuieli judiciare.
Obligă pe inculpații, și să plătească statului fiecare suma de câte 180 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezintă onorariul avocatului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 20.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. 2 ex
Președinte:Oana Maria CălianJudecători:Oana Maria Călian, Ștefan Făt, Monica
