Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 7/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 260 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 7
Ședința publică din data de 9 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 2: Andrieș Maria
JUDECĂTOR 3: Andronic Tatiana Luisa
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror -
Pe rol, judecarea recursului declarat departea vătămată, domiciliată în mun. S,-, județul S, împotriva deciziei penale nr.675 din data de 22.12.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - în dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns: partea vătămată recurentă G asistat de avocat și inculpat intimat asistat de avocat ales
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat G, pentru inculpatul intimat, având în vedere dispozițiile imperative impuse de art. 38514Cod procedură penală teza ultimă, a solicitat a se lua declarație inculpatului intimat.
Instanța a adus la cunoștința inculpatului intimat faptul că potrivit dispozițiilor legale în vigoare, urmează a fi audiat și în fața instanței de recurs numai dacă dorește să dea o nouă declarație. În caz afirmativ, tot ceea ce declară poate fi folosit atât în favoarea cât și împotriva sa.
Inculpatul intimat a arătat că dorește să dea o nouă declarație în cauză.
S-a luat declarație inculpatului intimat, susținerile acestuia fiind consemnate în proces-verbal separat atașat la dosar.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru partea vătămată recurentă, a solicitat admiterea recursului, casarea în parte atât a deciziei cât și a sentinței, și în rejudecare să se dispună achitarea inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă în baza art. 10 lit.1Cod procedură penală rap. la art. 181Cod penal, urmând să i se aplice acestuia o sancțiune administrativă de maxim 300 lei amendă. A apreciat că în mod greșit atât instanța de fond cât și cea de apel au reținut că s-ar justifica achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. d Cod procedură penală, respectiv lipsa intenției, întrucât expertiza întocmită are un vădit caracter mincinos, împrejurare confirmată de tot probatoriul administrat în cauză. Această expertiză întocmită în cauză a influențat în mod negativ activitatea de înfăptuire a justiției. Pentru a aprecia că există această intenție indirectă, a solicitat a se avea în vedere următoarele 3 împrejurări: în primul rând expertiza întocmită de expert a avut un caracter esențial, determinat în acel dosar prin care a fost reclamat de către și G, cu privire la existența unui prejudiciu. Pe baza expertizei s-a pronunțat o sentință care a reținut că lui G i se poate imputa suma de 500 milioane lei. Această sentință a fost desființată prin aprecieri legate de calitatea expertizei, solicitând instanței să aibă în vedere considerente deciziei nr. 118/2005 a Tribunalului Suceava, care a înlăturat motivat concluziile expertizei întocmite de inculpat. Că expertul a întocmit o lucrare cu caracter mincinos, făcând afirmații total neadevărate, o demonstrează sentința pronunțată în fond în sensul că s-a constatat nu există prejudiciu care să-i fie imputat lui În al doilea rând, a arătat că activitatea de expertiză contabilă presupune respectarea principiului calității de către expertul contabil, adică expertul în momentul în care-și fundamentează concluziile trebuie să aibă în vedere documente care să ateste tranzacții, evenimente și operațiuni reale, ceea ce inculpatul din speță nu a făcut. A solicitat a se avea în vedere raportul de expertiză efectuat de expert, pentru că pentru aceeași faptă pentru care a fost reclamat expertul s-a formulat o plângere în antrenarea răspunderii disciplinare a expertului și urmare a acestei plângeri, s-a constatat că se face vinovat de încălcarea normelor deontologice profesionale. Printr-o hotărâre a Comisiei de Disciplină Saf ost sancționat expertul cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pe o perioadă de 9 luni, sancțiune severă care dovedește că cele susținute sunt reale. După epuizarea căilor jurisdicționale împotriva acestei hotărâri, printr-o hotărâre a B, expertul a fost sancționat cu mustrare, ceea ce demonstrează că s-a recunoscut și pe cale administrativă că acesta se face vinovat de faptele reclamate. A treia împrejurare este legată de fondul propriu-zis al nemulțumirilor părții vătămate. Expertul trebuia să aibă în vedere, la stabilirea prejudiciului, dacă s-au calculat de în mod corect perisabilitățile și dacă un număr de 831 de plăci de azbociment pentru care se emit chitanțe și facturi fiscale în septembrie 1995, contravaloarea lor trebuia scăzută din gestiunea lui sau din cea a lui G. Expertul a apreciat că s-a calculat în mod corect perisabilitățile de către, însă expertiza întocmită de expert se arată că s-au calculat eronat aceste perisabilități, raportat la dispozițiile legale în materie. Atâta timp cât pentru plăcile de azbociment s-au emis chitanțe în septembrie 1995, perioadă în care G exercita gestiunea asupra depozitului, contravaloarea plăcilor de azbiociment trebuia scăzută din gestiunea acestuia.
Avocat G, pentru inculpatul intimat, în principal, în conformitate cu prev. art. 38515alin. 1 lit. a Cod procedură penală, a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, motivând că față de dispozițiile art. 1851alin. 1 Cod procedură penală, persoana care nu a exercitat un drept procesual în termenul prevăzut de lege este decăzută din acest drept. În speță, Gaa vut posibilitatea conform art. 278 Cod procedură penală, ca după primirea ordonanței emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava, prin care fusese amendat conform art. 181Cod penal, pentru art. 260 Cod penal, să facă plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava în termen de 20 zile, însă acest drept nu a fost exercitat. Acesta nici potrivit art. 2781Cod procedură penală, nu a formulat la instanță plângere în termen de 20 zile împotriva ordonanței procurorului. A considerat că o plângere formulată de către o persoană vătămată sau o persoană lezată în drepturile sale la instanța de judecată potrivit art. 2781Cod procedură penală, împotriva actelor procurorului este o cale de atac sui generis. Astfel, persoana care nu a folosit calea apelului împotriva unei hotărâri nu poate exercita calea recursului. Prin urmare, atâta timp cât G nu a folosit calea plângerii împotriva ordonanței procurorului nu are nici o calitate procesuală în exercitarea altei căi de atac.
În subsidiar, pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În motivare, a arătat că expertul prin expertiza efectuată a răspuns la obiectivele stabilite de către instanță. Expertiza judiciară se întocmește după niște reguli metodologice strict stabilite, nu are valoare probantă dinainte stabilită, iar concluziile acesteia sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei numai în măsura în care aceasta se coroborează cu celelalte mijloace de probă.
În speță, la expertiza întocmită de inculpat nu s-au formulat obiecțiuni. Expertul asistent desemnat de partea adversă avea obligația să asiste la efectuarea expertizei de către expertul oficial. Acesta a fost înștiințat dar nu a participat la expertizarea tuturor documentelor contabile. Pe de altă parte, expertizele invocate efectuate în alte procese nu-i sunt opozabile inculpatului. Faptul că un expert ajunge la o altă concluzie față de un alt expert, aceasta nu înseamnă că lucrarea primului expert are un caracter mincinos. A apreciat că expertiza întocmită de inculpat nu are un conținut nereal, astfel că nu se poate reține comiterea infracțiunii de mărturie mincinoasă. Pe același considerent, a apreciat că și ordonanța procurorului prin care i s-a aplicat inculpatului disp. art. 181Cod penal, pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă, este netemeinică și în consecință plângerea trebuia admisă, desființată ordonanța, iar inculpatul să fie exonerat de fapta prev. de art. 260 Cod penal. A apreciat că nu sunt date elementele constitutive ale infracțiunii, lipsind intenția inculpatului în a consemna în conținutul raportului de expertiză fapte neconforme cu realitatea. A mai arătat că, Curtea Constituțională prin decizia nr. 985/06.11.2007 prin care a soluționat excepția de neconstituționalitate ridicată, apreciază că actul de sesizare al instanței este plângerea persoanei vătămate. Această decizie, care este obligatorie, este în totală contrazicere cu decizia nr. 25/22.05.2006 a ÎCCJ prin care s-a admis recursul procurorului general în interesul legii, s-a reținut că "încheierea de reținere a cauzei spre rejudecare în urma admiterii plângerii îndreptate împotriva actelor procurorului de netrimitere în judecată, devine actul de sesizare al instanței și de punere în mișcare a acțiunii penale. Potrivit art. 414 alin. 2 Cod procedură penală, și această decizie este obligatorie.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea hotărârilor ca fiind legale și temeinice, apreciind că din probele administrate în cauză nu se poate reține vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Inculpatul intimat, având ultimul cuvânt, a arătat că își însușește concluziile puse de avocatul său.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio, potrivit art. 304 Cod procedură penală,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
La data de 10.11.2005, petentul a depus la udecătoria Suceava plângere împotriva Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Suceava nr. 481/P/2005, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmărire penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. rap. la art. 10 lit.1Cod procedură penală, solicitând schimbarea temeiului în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală.
Prin sentința penală nr. 68/20.01.2006, Judecătoria Suceavaa respins plângerea ca nefondată.
Petentul a declarat recurs, iar Tribunalul Suceava prin decizia penală nr. 271/07.04.2006 a admis recursul, a casat în totalitate sentința și, admițând plângerea a desființat ordonanța și a trimis cauza instanței de fond pentru a se pronunța sub aspectul săvârșirii de către inculpatul a infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal.
După rejudecare, prin sentința penală nr. 801 din 29.09.2006, Judecătoria Suceaval -a achitat pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 260 Cod penal în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod penal, reținând în esență că sub aspectul laturii subiective nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii, neexistând intenția inculpatului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel partea vătămată G, susținând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă și solicitând achitarea acestuia pe temeiul prev. de art. 10 lit.1Cod procedură penală și aplicarea amenzii administrative în cuantumul stabilit de Parchet, avându-se în vedere că nu i se poate agrava situația în propria plângere.
De asemenea, a arătat că pentru abaterile de la normele de conduită profesională, prin Hotărârea nr. 4/22.11.2004 a Comisiei de disciplină de pe lângă Consiliul Filialei S, inculpatul a fost sancționat disciplinar cu suspendarea dreptului de exercitare a profesiei de expert contabil pentru o perioadă de 9 luni, iar după epuizarea căilor de atac prin Hotărârea nr. 66/25.11.2005 a Comisiei Superioare de disciplină în cadrul, inculpatul a fost sancționat cu "mustrare".
Prin decizia penală nr. 675 din 22 decembrie 2006, Tribunalul Suceavaa respins apelul ca nefondat reținând că sancționarea inculpatului de către Comisia Superioară de Disciplină a avut în vedere doar faptul că acesta nu a prezentat raportul de expertiză contabilă pentru obținerea vizei de la auditorul de calitate local, acuzațiile pe fond reținute de Filiala S nefiind reale.
De asemenea, s-a reținut că în cauza în care inculpatul a întocmit raportul de expertiză dispus de instanță, care a și fixat obiectivele, partea vătămată nu a formulat obiecțiuni și nu a solicitat efectuarea unei noi expertize sau audierea inculpatului pentru a da eventuale explicații, precizând doar că dorește doar să se ia în considerare lucrarea efectuată în cauză de expertul G, desemnat să participe ca asistent la întocmirea expertizei.
A arătat tribunalul că, chiar dacă expertiza întocmită de inculpat ar cuprinde unele date evazive sau chiar eronate, acest lucru nu s-a datorat intenției sale de a prejudicia pe partea vătămată, fiind rezultatul interpretării proprii a documentelor prezentate de părți, unele incomplete și greu lizibile, nefiind astfel întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de mărturie mincinoasă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs partea vătămată pe care nu l-a motivat, reiterând oral susținerile din apel referitoare la achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală, urmând să i se aplice o sancțiune cu caracter administrativ fiind dovedită săvârșirea infracțiunii de către inculpat, în mod greșit reținând instanțele lipsa intenției, întrucât expertiza are un vădit caracter mincinos.
Potrivit art. 38510Cod procedură penală, recursul se motivează printr-un memoriu separat ce trebuie depus la instanță cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată, în caz contrar instanța de recurs putând lua în considerare numai cazurile de casare care, potrivit art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, se iau în considerare din oficiu.
Motivele de nelegalitate invocate de partea vătămată recurentă prin apărător nu se încadrează în nici unul din cazurile de casare prev. de art. 3859Cod procedură penală, care pot fi luate în considerare din oficiu.
Aceste susțineri ar putea fi încadrate în prev. art. 3859pct. 18 Cod procedură penală, însă potrivit dispozițiilor art. 3859alin. 3 Cod procedură penală, acest caz de casare se ia în considerare din oficiu numai când a influențat asupra hotărârii în defavoarea inculpatului, ceea ce nu este cazul în speță.
Ca urmare, în temeiul dispozițiilor art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată G împotriva deciziei penale nr.675 din data de 22.12.2006 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Obligă partea vătămată recurentă să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.01.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red. AM
Tehnored. TD
Ex. 2
19.02.2008
Președinte:Samoilă VioricaJudecători:Samoilă Viorica, Andrieș Maria, Andronic Tatiana Luisa
