Mărturia mincinoasă (art. 260 cod penal). Decizia 77/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Art. 260 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 77
Ședința publică din 6 februarie 2008
PREȘEDINTE: Motan Traian
JUDECĂTOR 2: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 3: Biciușcă Ovidiu
Grefier - -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA - reprezentat prin procuror
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 436 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc în ședința publică din 30 ianuarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 6 februarie 2008.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 213/18.06.2007 Judecătoria Câmpulung Moldovenesci -a achitat pe inculpații, pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal, în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală. De asemenea, inculpatul a fost achitat pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă, prev. de art. 25 raportat la art. 260 Cod penal în baza art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că inculpații, și au dat în fața organelor de cercetare penală declarații, în calitate de martori, în care au relatat cu lux de amănunte cele întâmplate, declarații care s-au coroborat cu întreg probatoriul administrat, pentru ca apoi, în faza de judecată, să revină asupra celor declarate. În declarațiile ulterioare există numeroase inadvertențe și contradicții, atât între susținerile făcute personal în diferitele declarații, cât și între acestea și relatările celorlalți.
În realitate, familia, și - tată, mamă și fiu, și-au schimbat declarațiile în fața instanței de judecată la începutul anului 2004, aceasta după ce relațiile dintre ei și familia, care a locuit o perioadă în gospodăria acestora, s-au deteriorat în septembrie 2003 când primii au provocat scandal și i-au alungat pe aceștia din urmă din domiciliul lor, situație care rezultă și din ordonanța președințială promovată cu acea ocazie (decizia nr. 323/2004 a Tribunalului Suceava - filele 20-22 din dosarul - al Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ), fiind infirmate astfel susținerile numitei cum că numitul ar fi plecat din proprie inițiativă din locuința sa, fără să fie alungat de nimeni (fila 72 din dosarul judecătoriei).
Astfel, în ce-l privește pe numitul, în declarația dată la Tribunalul Suceava în iulie 2004 (fila 68 dosar judecătorie), susține că a plecat împreună cu partea vătămată cu mașina la însă s-au întors separat, situație care este infirmată atât de declarația soției sale, care confirmă faptul că de la s-au întors toți până în curtea familiei, unde era parcat autoturismul lui, aspect care este confirmat și de declarația numitei (filele 69, 160 din dosarul judecătoriei).
De asemenea, în declarația luată ulterior, în luna august 2005, precizează că numitul nu i-a promis bani sau alte valori pentru a da declarația în favoarea sa și nici nu a fost instigat de către acesta să declare la Postul de Poliție în mod mincinos unele lucruri, altfel decât s-au petrecut în realitate, afirmând că acesta i-a spus că îl va duce în Germania după ce a dat declarație la sediul Postului de Poliție V. La fel a susținut că nu avea cunoștință de amenințarea făcută de aceasta cum că dorea că îl dea afară din casă, care de altfel este proprietatea sa, deși în declarația dată la Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în februarie 2004, a susținut că a semnat acele declarații la Poliție fiind amenințat de către partea vătămată că-l va scoate afară din casa proprietatea sa, lucru pe care l-a crezut (filele 55, 56, 63 din dosarul judecătoriei).
Numita în declarația dată în calitate de martor a susținut că numitul i-a povestit în prezența lui cum că în luna mai 2003 numitul ar fi montat cuie pe drum, motiv pentru care i-au fost sparte roțile, cu acea ocazie aceasta din urmă arătându-și nemulțumirea că organele de poliție nu au luat măsuri față de și chiar a fost în audiență la comandantul Inspectoratului de Poliție al Județului S, iar ulterior, prin iulie 2003, având un nou incident cu s-a deplasat chiar împreună cu la Inspectoratul Județean de Poliție unde acesta a fost din nou în audiență, motivat de faptul că acesta i-ar fi tăiat cauciucurile în timp ce avea parcată mașina la familia.
De asemenea, această martoră a relatat că în toamna lui 2003, care îi este cumătră, i-a relatat faptul că din cauza lui și-a făcut foarte mulți dușmani în sat, nemaifiindu-i primit faptele la lăptărie, fiind amenințată că va fi reclamată la organele de poliție că fură lemne din pădure, ocazie cu care i-a spus că își va retrage declarațiile date la Poliție în legătură cu spargerea roților, afirmând că va susține că a fost forțată să declare în favoarea sa pentru că nu vrea ca "un om bun din sat să facă închisoare pentru neamț" (fila 129 din dosarul judecătoriei).
Situația relatată de numiții, și în declarațiile date cu ocazia cercetărilor penale a fost confirmată și de restul probatoriului administrat în cauză, ducând la concluzia că acele declarații corespund realității.
În acest sens, și în OG declarațiile lor arată faptul că în luna iulie 2003, când se întorceau de la și au ajuns în dreptul locuinței lui au observat trei persoane care săreau gardul, dintre care doi s-au îndreptat către ei, aceștia fiind și, iar cel de-al treilea cetățean s-a urcat într-un autoturism și a plecat fără a-l putea identifica, prezența celor doi soți pe acest traseu fiind confirmată și de martorul
Declarația lor se coroborează și cu declarația numitului care a confirmat că atunci când se întorceau de la botezul lui s-a întâlnit cu inculpatul care mergea la locuința inculpatului.
De asemenea, în declarațiile date de, în curtea căreia a fost parcat autoturismul lui, în acea seară, aceasta inițial a susținut că a observat din partea spate a autoturismului că prezenta o tăietură și și-a dat seama să că persoanele care au tăiat cauciucul mașinii au venit prin livadă și tot prin acel loc au fugit, chiar având intenția să trimită pe cineva să-l anunțe pe despre cele întâmplate, însă aceasta a venit la aproximativ 15 minute însoțit de soția sa, de, și alte persoane (fila 160 din dosarul judecătoriei). La fel ulterior, în declarația dată la Tribunalul Suceava, a menționat că a văzut pe precizând că poarta de la drum era deschisă, însă se poate intra în curte și prin livadă.
Din probatoriul administrat în cauză, cât și din dosarele atașate rezultă că inculpații, și au făcut declarațiile neconforme cu realitatea în fața instanței de judecată, faptă pentru care însă au fost sancționați cu amendă administrativă prin Ordonanța din 17 iunie 2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, atacată cu plângere la instanță și respinsă în mod irevocabil prin decizia nr. 392/2005 a Tribunalului Suceava.
În consecință, în raport de plângerea penală formulată de cu care instanța este investită și care reprezintă actul de sesizare potrivit art. 2781alin. 9 Cod procedură penală, prin care acesta solicită condamnarea celor trei inculpați pentru declarațiile date la urmărirea penală, despre care au susținut că nu reflectă realitatea, instanța a dispus achitarea inculpaților.
Referitor la inculpatul, acesta pe tot parcursul judecății dosarului în care a fost condamnat inculpatul, atât în faza de urmărire penală, cât și în cea de judecată, și-a menținut declarațiile care potrivit probatoriului administrat au fost conforme cu aspectele sesizate de acesta, întrucât din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat că inculpatul i-ar fi determinat prin promisiuni sau amenințări pe cei din familia sau pe să relateze o situație neconformă cu realitatea.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel, și.
Prin decizia penală nr. 436/5.11.2007, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul și a admis apelul declarat de petentul.
S-a desființat în parte sentința penală și, în rejudecare, s-a dispus achitarea inculpaților, și, în temeiul art. 10 lit.1Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă - prev. de art. 260 Cod penal.
În temeiul art. 181Cod penal s-a aplicat fiecăruia dintre inculpați câte o amendă administrativă în cuantum de 300 lei.
Instanța nu s-a pronunțat cu privire la apelul declarat de.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că din declarația inculpatei rezultă că declarațiile pe care le-a făcut în cursul urmăririi penale atât ea, cât și au avut în vedere promisiunea lui că îi va duce în Germania, cât și amenințările acestuia că-i va da afară din casă. În consecință, cei doi inculpați au făcut declarații neconforme cu realitatea în faza de urmărire penală la instigarea lui.
În ceea ce-l privește pe inculpatul s-a reținut că acesta nu a făcut declarații neconforme cu realitatea.
Inculpatul și-a menținut declarațiile care au fost conforme cu aspecte sesizate de acesta.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței penale. Recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 118 și pct. 9 Cod procedură penală.
În motivare, inculpatul a precizat că instanța nu a indicat probele referitoare la activitatea lui de instigare, la dosar neexistând nicio declarație de martor sau altă probă care să-l incrimineze.
și nu puteau fi constrânși în legătură cu faptul că vor rămâne fără casă, întrucât imobilul era proprietatea lor, iar în perioada respectivă relațiile dintre părți erau bune.
Instanța a pus temei numai pe declarațiile celor doi inculpați, ignorând declarațiile martorilor, OG, care demonstrează nevinovăția sa.
În al doilea rând, hotărârea instanței de apel este nemotivată, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, solicitând casarea deciziei penale și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Suceava.
În cuprinsul deciziei menționate, instanța "a motivat" soluția achitării inculpatului printr-o sintagmă - "egalitate de tratament". Instanța nu a constatat existența faptei reținute în sarcina inculpatului pe baza probatoriului și, în consecință, nu se poate aplica nici măcar o sancțiune administrativă.
Analizând cauza, Curtea reține că recursul este întemeiat.
Astfel, potrivit art. 356 lit. c Cod procedură penală, expunerea hotărârii trebuie să cuprindă analiza probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate.
Soluția instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază hotărârea de achitare a inculpaților, și, care sunt probele care au determinat o asemenea hotărâre și cauza pentru care au fost înlăturate declarațiile unor martori care susțin nevinovăția inculpaților.
Mai mult, inculpatul a fost cercetat pentru instigare la infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 25 Cod penal raportat la art. 260 Cod penal, iar instanța de apel, fără a pune în discuția părților schimbarea încadrării juridice și fără să motiveze, dispune achitarea în temeiul art. 181Cod penal, reținând în sarcina inculpatului infracțiunea de mărturie mincinoasă prev. de art. 260 Cod penal.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. c Cod procedură penală, va admite recursul inculpatului, va casa în parte decizia penală și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Suceava.
În temeiul art. 3857Cod procedură penală, instanța de recurs va extinde efectele recursului declarat de inculpatul și cu privire la inculpații și, având în vedere că nici pentru aceste părți nu a fost motivată hotărârea conform art. 356 Cod procedură penală și va trimite cauza spre rejudecare cu privire la soluționarea laturii penale în ceea ce-i privește pe inculpați, și.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul, împotriva deciziei penale nr. 436 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - în dosarul nr- (sentința penală nr.213 din 18.06.2007 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc ), cu extinderea efectelor și asupra inculpaților și și casează în parte decizia, cu trimitere spre rejudecare, la tribunal.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red:
Dact:
Jud. fond:
Jud. apel:
2 ex./18.02.2008
Președinte:Motan TraianJudecători:Motan Traian, Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu
