Infracțiuni la legea societăților comerciale (legea nr. 31/1990). Decizia 76/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 31/1990 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 76
Ședința publică din 06 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de revizuientele,domiciliată în comuna R, jud. B, și, domiciliată în mun. B, str. - nr. 6, - 2,. B,. 10, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 216 A din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat ales, pentru revizuiente, lipsă fiind acestea și intimata SC SA
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cereri prealabile și constatând recursul în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru revizuiente, arată că recursul formulat se întemeiază pe dispozițiile art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală, decizia din apel fiind nelegală și netemeinică, întrucât revizuientele au făcut dovada că au apărut împrejurări noi. Astfel, s-a depus la dosar decizia nr. 306/2001 a Tribunalului Brașov și decizia nr. 1030/05.07.2007 a Curții de APEL SUCEAVA. Revizuientele au fost condamnate pe motiv că ar fi dispus plata unor dividente și virarea unor bani către pentru plata unor credite bancare, însă societatea pe care o reprezentau nu a fost prejudiciată. Mai mult decât atât, numitul Gaf olosit același mod de plată și, în urma cercetărilor efectuate, față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale. În aceste condiții privatizarea societății s-a făcut în mod legal. Față de acestea, apreciază că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care solicită admiterea recursurilor formulate, admiterea cererii de revizuire și, în consecință, anularea sentinței penale prin care revizuientele au fost condamnate.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea deciziei penale atacate, cu precizarea că hotărârile judecătorești de natură comercială nu au nicio influență sub aspectul laturii penale din dosarul în care revizuientele au fost condamnate.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată:
Prin cererea adresată Judecătoriei Botoșani, revizuientele și () au solicitat revizuirea sentinței penale nr.2065 din 24.06.1999 a Judecătoriei Botoșani, cu motivarea că au fost trimise în judecată la sesizarea tăcută de G în calitatea sa de reprezentant al SC SA B, sesizare făcută de acesta în baza Hotărârii AGA din 25 martie 1996, fiind condamnate prin sentința penală nr.2065 din 24.06.1999 a Judecătoriei Botoșani, la câte o pedeapsă de 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev.și ped. de art.195 pct.2 și art.195 pct.5 din Legea nr.31/1990, modificată prin OG nr.32/1997, cu aplicarea dispozițiilor art.13 Cod penal, pedepse pentru care s-a constatat grațierea condiționată, în temeiul art. l din Legea nr. 13 7/1997. Au mai arătat revizuientele că în termen legal au atașat Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor din 25 septembrie 1996, hotărâre care prin sentința civilă nr.306C/13.03.2001 a Tribunalului Botoșani, definitivă prin decizia Curții de Apel Timișoara și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1353/04.04.2006 aaf ost constatată nulă. Urmare acestei sentințe, acțiunea în răspundere împotriva administratorului s-a făcut cu încălcarea fragrantă a disp.art.150 din Legea nr.31/1990.
Revizuientele au mai susținut în motivarea cererii, că au fost cercetate și judecate pentru fapte imaginare, care nu sunt infracțiuni și au fost încadrate în prevederile art.195 pct.2 din Legea nr.31/1990, modificată prin OG nr.32/1997, fapte care au fost comise și de numitul G, față de care însă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție au dat soluția de neîncepere a urmăririi penale.
La termenul din 16.02.2007 s-a prezentat în instanță numitul G care a depus la dosar o cerere de intervenție în interes propriu privind latura civilă a cauzei, formulată de G, și, în calitate de acționari și administratori ai SC SA B, intervenienții neindicând obiectul cererii de intervenție și nemotivând cererea.
Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Botoșani prin sentința penală nr.427 din 1 martie 2007, a respins cererea de revizuire formulată de inculpatele, fiica lui și, născută la data de 30 iulie 1949 în comuna Mihăileni, jud.B, domiciliată în R, județul B și (fosta ), fiica lui și, născută la data de 12 noiembrie 1964 în B, cu același domiciliu,-, -.B,.2,. 10.
S-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție formulată de numiții G, și .
În temeiul art.l92 alin.2 Cod procedură penală, revizuientele au fost obligate să plătească statului câte 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 2065 din 24.06.1999 pronunțată de Judecătoria Botoșani, modificată prin decizia penală nr. 281 A din 9.04.2002 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 630 din 18.09.2002 a Curții de APEL SUCEAVA, prin care s-au respins recursurile declarate de inculpate și partea civilă SC "" SA B, inculpatele și (actualmente ) - au fost condamnate la câte două pedepse de câte 3 (trei) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 195 pct. 2 din Legea 31/1990 modificată prin OG nr. 32/1997, cu aplicarea art. 41 alin. 2, 42 Cod penal și art. 13 Cod penal și art. 195 pct. 5 din Legea nr. 31/1990, modificată prin OG nr. 32/1997, cu aplicarea art. 13 Cod penal, pedepse a căror grațiere condiționată a fost constatată, în temeiul art. 1 din Legea 137/1997, respingându-se acțiunea civilă.
Prin sentința de mai sus s-a reținut că, în perioada iulie-august 1995 inculpatele, în calitate de director al SC " " SA B, și apoi președinte al Consiliului de Administrație din cadrul Asociației "" ( ), contabil șef și membru în consiliul de Administrație din cadrul Asociației ""( - fostă ), au virat în contul Asociației avans dividente de 766.500.000, ce se puteau acorda numai pe baza profitului înregistrat, cu toate că la sfârșitul lunii iulie 1995 nu se evidențiase nici un profit, iar la finele lunii august 1995 acesta era de doar 56.650.161 lei, Din suma totală încasându-se justificat suma de 162.639.266 lei, pe baza bilanțului din primul semestru și a profitului real, inculpatele având obligația, potrivit funcțiilor deținute, de a urmări respectarea strictă a prevederilor legale (fapta încadrându-se în disp. art. 194 pct. 2 din Legea 31/1990).
S-a mai reținut în sarcina inculpatelor că prin rambursarea imediată a creditului contractat de Asociația, din disponibilitățile bănești ale SC " " SA B, printre alți acționari, au profitat din plin și inculpatele, proporțional cu numărul mare al acțiunilor subscrise, făcându-se vinovate și de infracțiunea prev. de art. 194 pct. 5 din Legea 31/1995.
In ce privește acțiunea civilă, instanța a respins-o cu motivarea că întreaga sumă fiind virată din contul SC "" SA B în cel al Asociației și apoi al, fiind destinată plății avansului pentru acțiunile subscrise, putând fi recuperată de partea civilă în cadrul unui litigiu comercial.
S-a apreciat că împrejurarea nouă invocată de revizuiente, respectiv sentința civilă nr. 306/C/13.03.2001 a Tribunalului Botoșani, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 24 din 17.02.2004 a Curții de Apel Timișoara și irevocabilă prin decizia nr. 1353 din 4.04.2006 a - Secția Comercială, prin care s-a constatat nulitatea hotărârilor adoptate în AGA SC " SA (fosta SA") din data de 25.03.1996, precum și nulitatea actului adițional autentificat sub nr. 4448/4.12.1996, nu este de natură să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare.
De asemenea, susținerea revizuientelor, că sunt nevinovate, nu constituie o împrejurare nouă, întrucât acestea au avut această atitudine pe tot parcursul procesului penal, astfel că instanța de judecată a cunoscut acest aspect la soluționarea fondului cauzei.
Cu privire la celălalt motiv invocat de revizuiente, s-a constatat că cele 2 infracțiuni pentru care au fost judecate inculpatele nu se judecă la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, sesizarea putând fi formulată prin denunț, prin plângere penală precum și din oficiu. Chiar dacă, la momentul formulării plângerii penale, numitul G, care a formulat sesizarea, nu îndeplinea legal
funcția de director general și președinte al Consiliului de Administrație al, prin sentința civilă amintită constatându-se nulitatea actului prin care susnumitul a fost ales în această funcție de conducere, plângerea semnată de acesta poate fi calificată ca o plângere penală dacă, prin fapta revizuientelor au fost lezate și interesele sale legitime, iar în caz contrar ca un denunț, astfel că organele de politie au fost legal sesizate.
In ce privește dispozițiile art. 150 din Legea 31/1990, invocate de revizuiente pentru a dovedi nulitatea actului de sesizare, instanța a reținut că aceste dispoziții au în vedere antrenarea răspunderii civile a administratorului care încalcă legea și nu a răspunderii penale, această din urmă răspundere putând fi antrenată în condițiile prevăzute de legea penală.
Având în vedere și faptul că actele invocate de revizuiente în motivarea cererii, respectiv existența unor rezoluții ale procurorului, date într-o cauză penală în care a fost cercetat numitul G, nu pot constitui motiv de revizuire, prima instanță, în temeiul art. 403 alin. 3 teza a Ii-a Cod procedură penală, a respins cererea formulată.
In ce privește cererea de intervenție, formulată de numiții G, și, instanța a constat că admisibilitatea ei depinde de cererea de revizuire, astfel încât a respins-o ca inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel revizuientele, () și intimata SC SA B (în prezent SC SA).
Apelantele și au criticat sentința pentru netemeinicie, cu motivarea că au invocat cazul de revizuire prev. de art.394 alin. l lit. a Cod procedură penală, fiind descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ulterior pronunțării sentinței penale nr.2065/1999 pronunțându-se mai multe hotărâri judecătorești care au stabilit în mod irevocabil că privatizarea societății s-a realizat legal, legală fiind și deținerea de către ele a pachetului de acțiuni, respectiv decizia nr.306/C/2001 a Tribunalului Brașov, încheierea nr.2812/2006 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, decizia nr.753/2006 a Curții de APEL SUCEAVA, încheierea nr. 515/2007 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului, deciziile nr. l0/COM și nr. l 1/COM ale Curții de Apel Iași.
In dovedirea motivelor invocate, revizuientele au depus la dosar copii după decizia comercială nr.l58 din 15.04.2004 a Curții de Apel Iași, sentința civilă nr.306/C/13 martie 2001 a Tribunalului Brașov, decizia nr. l0/COM/06 iulie 2006, decizia nr. 136/COM/26.01.2007, decizia nr. 137/COM/26.01.2007, decizia nr. 11/COM/6.07.2006, toate ale Curții de Apel Iași, încheierea pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani, certificatul de înregistrare nr.2473/3.10.2006 și decizia nr. l030/5.07.2007 a Curții de APEL SUCEAVA.
La termenul din 27 septembrie 2007, apelanta a depus la dosar copia rezoluției din 14 septembrie 2007 dată în dosarul nr.8/P/2007 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție - - Serviciul Teritorial Suceava.
Apelanta SC "" SA B nu a depus la dosar motivele de apel, iar la termenul când pricina s-a judecat nu a trimis reprezentant în instanță.
Tribunalul Botoșani - secția penală - prin decizia nr. 216 din 25 octombrie 2007, a respins ca nefondate apelurile declarate de revizuiente.
Împotriva deciziei tribunalului revizuientele și au formulat recursuri, reiterând motivele din apel și susținând că în cauză sunt îndeplinite condițiile art. 394 alin. 1 lit. a Cod procedură penală, motiv pentru care se impune casarea hotărârilor atacate, admiterea cererilor de revizuire și pe fond anularea sentinței penale prin care recurentele au fost condamnate, motive de casare prev. de art. 3859pct. 9 și 10 Cod procedură penală.
Criticile nu sunt întemeiate.
Astfel, revizuientele au invocat în cererea lor, ca fapte și împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanță la momentul judecării cauzei a cărei revizuire se solicită, rezultatele cercetărilor efectuate în dosarul nr- al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și sentința civilă nr.306/C/2001 pronunțată de Tribunalul Brașov, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1353/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție
Prin sentința civilă nr.306/13 martie 2001 a Tribunalului Brașov, definitivă prin decizia penală nr.24/2004 a Curții de Apel Timișoara și devenită irevocabilă prin decizia nr. 1353/2006 a înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat nulitatea hotărârii adoptate în Adunarea Generală a Acționarilor din 25 martie 1996 a SC "" SA, precum și nulitatea actului adițional nr.4448/1996, prin care noua conducere, nelegală, reprezentată de G le-a deposedat de acțiunile pe care le-au cumpărat și subscris.
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță și instanța de apel, soluția dată în această cauză nu este de natură să atragă netemeinicia hotărârii de condamnare.
Împrejurarea că plângerea penală prin care organele de urmărire penală au fost sesizate la data de 10 iunie 1996 în legătură cu faptele săvârșite de revizuiente a fost semnată de G, în calitate de director general și președinte al Consiliului de Administrație al SA B, nu prezintă relevanță sub aspectul angajării răspunderii penale, întrucât pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina revizuientelor acțiunea penală se pune în mișcare și din oficiu, iar dispozițiile art.150 din Legea nr.31/1990 nu se referă la antrenarea răspunderii penale.
Prin adresa nr- a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție s-a comunicat revizuientei că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de G, pentru infracțiunile prev. și ped. de art.227, 228, 233, 271 Cod penal și art.194 pct.2, 195 pct.5^ 203 și 206 din legea nr.31/90, modificată, este legală și temeinică.
Revizuientele au susținut că Gaf ost scos de sub urmărire penală pentru aceleași fapte pentru care ele au fost condamnate, astfel încât aceste soluții nu se pot concilia, fiind dat cazul de revizuire prev. de art.394 alin. l lit. d Cod procedură penală.
Și aceste susțineri sunt nefondate.
Soluțiile invocate de revizuiente nu sunt hotărâri judecătorești, nu conțin o rezolvare a fondului și privesc o altă persoană, nerezultând neconciabilitatea.
Prin urmare, se apreciară că motivele de țevizuire invocate nu sunt întemeiate, hotărârea primei instanțe și a instanței de apel, fiind legale și temeinice.
Revizuientele au depus în apel acte noi, respectiv decizia comercială nr.158 din 15.04.2004 a Curții de Apel Iași, decizia nr. 10/COM/06 iulie 2006, decizia nr. 136/COM/26.01.2007, decizia nr. 137/COM/26.01.2007, decizia nr. 11/COM/6.07.2006, toate ale Curții de Apel Iași, încheierea pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani, certificatul de înregistrare nr.2473/3.10.2006 și decizia nr.1030/5.07.2007 a Curții de APEL SUCEAVA, care nu au format obiectul cererii de revizuire inițiale, astfel încât se apreciază că nu pot fi analizate în acest cadru procesual, aceste hotărâri judecătorești putând forma obiectul unei alte cereri de revizuire.
În consecință, pentru considerentele arătate în precedent și cum nici din oficiu nu sunt date motive de casare, în temeiul art. 38515alin. 2 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursurile declarate de revizuiente se vor respinge, ca nefondate, decizia atacată fiind legală și temeinică.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de revizuientele,domiciliată în comuna R, jud. B, și, domiciliată în mun. B, str. - nr. 6, - 2,. B,. 10, jud. B, împotriva deciziei penale nr. 216 A din 25 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală.
Obligă recurentele să plătească statului suma de câte 80 lei fiecare cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 06.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2 ex./20.02.2008
Jud. apel -
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
