Ultrajul (art. 239 cod penal). Decizia 72/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - art. 321 Cod penal -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR. 72
Ședința publică din 06 februarie 2008
PREȘEDINTE: Ilieș Titiana
JUDECĂTOR 2: Biciușcă Ovidiu
JUDECĂTOR 3: Motan Traian
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și de inculpatul-,domiciliat în mun. V D,-, jud.,împotriva deciziei penale nr. 363 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales, consilier juridic pentru partea civilă intimată Inspectoratul de Poliție Județean S și consilier juridic pentru partea civilă intimată -
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în baza dispozițiilor art. 323 Cod procedură penală coroborat cu art. 38514alin. 11Cod procedură penală, s-a procedat la audierea inculpatului recurent, depoziția acestuia fiind consemnată în proces - verbal separat atașat la dosar ( 39).
Nemaifiind cereri prealabile și constatând recursurile în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentanta Parchetului pune concluzii de admitere a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, casarea deciziei penale atacate și, în rejudecare, aplicarea inculpatului a unei pedepse fără reținerea circumstanțelor atenuante judiciare, precizând că au fost aplicate pedepse prea mici în raport de gravitatea faptelor săvârșite și antecedentele inculpatului. Mai arată că inculpatul nu a dorit să dea nicio declarație în instanță ( 95 dosar), după care a revenit și și-a menținut declarațiile date anterior, iar cauza a fost amânată aproximativ 6 luni de zile din vina acestuia, întrucât a solicitat efectuarea unei expertize psihiatrice, fără să se prezinte și să o plătească, tergiversând astfel întregul proces penal, motiv pentru care apreciază că nu se puteau aplica dispozițiile art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal. Față de recursul declarat de inculpat, pune concluzii de respingere a acestuia, ca nefondat.
Avocat solicită admiterea recursului formulat de inculpat și casarea deciziei penale atacate, precizând că nu sunt date condițiile laturii obiective pentru reținerea infracțiunilor prev. de art. 321 alin. 2 Cod penal și art. 236 alin. 2 Cod penal, întrucât lipsește intenția de a săvârși infracțiunea de ultraj și de a face scandal public. Referitor la expertiza psihiatrică ce s-a dispus a fi efectuată în cauză, arată că inculpatul a fost internat la Spitalul Socola și nu este vina acestuia pentru neefectuarea acesteia. Mai arată că în speță se poate reține vinovăția inculpatului doar pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1, pentru care pedeapsa poate fi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. Având în vedere că dispozițiile art. 81 Cod penal nu sunt aplicabile în cauză, nefiind întrunite condițiile cerute de lege, solicită aplicarea dispozițiilor privind suspendarea condiționată sub supraveghere cu stabilirea obligațiilor ce urmează a fi respectate de către inculpat, ceea ce ar fi suficient pentru atingerea scopului pedepsei, respectiv prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.
Referitor la recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia, ca nefondat.
Consilier juridic pentru partea civilă intimată Inspectoratul de Poliție Județean S solicită admiterea recursului formulat de parchet, întrucât instanța de apel nu a avut în vedere că nu a fost recuperat prejudiciul cauzat, nefiind întrunite condițiile pentru reținerea circumstanțelor atenuante. De asemenea, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
Consilier juridic pentru partea civilă intimată - S solicită admiterea recursului formulat de parchet și respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite și vrea să plătească prejudiciul produs, fiind de acord cu concluziile apărătorului său. În plus, precizează că după săvârșirea faptelor s-a căsătorit, iar soția sa este însărcinată.
Desfășurarea ședinței a fost înregistrată în sistem audio, potrivit disp. art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față, constată:
Prin sentința penală nr. 146/26.04.2007 Judecătoria Vatra Dorneil -a condamnat pe inculpatul - la pedeapsa de 250 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 74, 76 lit.1și art. 37 lit. a Cod penal, la pedeapsa de 1 lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74, 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 300 lei amendă pentru săvârșirea infracțiunii de ofensă adusă unor însemne, prev. de art. 236 al. 2 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 74, 76 lit.1Cod penal.
În temeiul art. 33 lit. a, raportat la art. 34 lit. d Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 lună închisoare.
În temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare care a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1163/10.05.2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, definitivă la 21.05.2004 și s-a dispus executarea acestei pedepse pe lângă cea aplicată în cauză.
În temeiul art.71 Cod penal s-a dispus interzicerea drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a teza a II- și lit. b Cod penal.
Inculpatul a fost obligat să plătească părților vătămate despăgubiri civile iar statului, cheltuieli judiciare care includ și onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, din probele administrate în cauză, prima instanță a reținut că în noaptea de 24/25.04.2006, în jurul orelor 24,00, inculpatul s-a deplasat în parcarea sediului poliției mun. V D, de unde cu oad istrus parbrizele a două autoturisme aparținând poliției municipale, precum și parbrizele a două autoturisme particulare aparținând agenților de poliție și.
Împotriva acestei sentințe, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepselor și a reținerii circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului, având în vedere gravitatea deosebită a infracțiunilor, antecedentele penale, mobilul avut în vedere de inculpat, respectiv răzbunarea pe organele de ordine, cât și prejudiciul real cauzat.
Prin decizia penală nr. 363/01.10.2007 Tribunalul Suceava admis apelul declarat de Parchet, a desființat în parte sentința penală, sub aspectul laturii penale, în sensul că l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 20 de zile închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 217 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c, art. 76 lit. e Cod penal, la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art. 321 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c Cod penal, art. 76 lit. d Cod penal, la pedeapsa de 2 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 236 al. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 al. 1 lit. c, art. 76 lit. e Cod penal.
În baza art. 33 lit. a, 34 lit. d Cod penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.
În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 163/2004 a Judecătoriei Vatra Dornei, inculpatul urmând să execute pedeapsa totală de 11 luni închisoare.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a considerat că motivele indicate de Parchet sunt întemeiate sub aspectul individualizării pedepsei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Parchetul a invocat că pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal s-au reținut circumstanțele atenuante prev. de art. 74 al. 1 lit. c Cod penal însă s-a aplicat o pedeapsă în alte limite decât cele legale, neobservându-se că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 76 lit. e teza a II-a și nu teza Aceasta pentru că pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal, minimul special prevăzut de lege este de o lună închisoare, caz în care conform disp. art. 76 lit. e teza a Ii-a reținerea circumstanțelor atenuante obligă instanța să aplice inculpatului doar pedeapsa amenzii, ce nu poate fi mai mică de 200 lei.
În al doilea rând instanța a greșit în momentul individualizării pedepselor aplicate inculpatului - pentru infracțiunile deduse judecății, aplicând pedepse prea mici în raport cu gravitatea deosebită a faptelor cu prezența antecedentelor penale și mobilul avut în vedere de inculpat, respectiv răzbunarea pe organele de ordine cât și prejudiciul real cauzat. Pe această linie, practica judiciară a arătat că pentru caracterul grav al tulburării ca element constitutiv al infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și ordinii publice, trebuie să se țină cont de mediul social, în care s-a produs aceasta și intensitatea ei. Ori manifestările de violență îndreptate asupra unei instituții publice ca aceea a poliției și determinate de exercitarea atribuțiilor de serviciu ale unui angajat al acesteia sunt de natură a reliefa pe de o parte consecințele deosebit de grave ale infracțiunii de ultraj, iar pe de altă parte comportamentul nociv și antisocial al inculpatului.
Față de prejudiciile cauzate prin săvârșirea infracțiunii de distrugere în dauna părților civile menționate în actul de sesizare al instanței, aplicarea unei pedepse de 20 zile închisoare este total nejustificată. De asemenea, față de infracțiunea prev. de art. 236 alin. 2 Cp. care implică respectul pentru instituțiile statului și autoritatea acestuia, având în vedere modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consideră că instanța a fost excesiv de îngăduitoare aplicând inculpatului doar pedeapsa de 2 luni închisoare. Printr-o astfel de individualizare a pedepselor se apreciază că nu poate fi atins scopul prevăzut și urmărit de legiuitor.
În al treilea rând, instanțele au reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cp. respectiv "atitudinea infractorului după săvârșirea infracțiunii.".
Parchetul consideră că atitudinea inculpatului în cursul judecății nu este de natură a reține în favoarea lui această circumstanță atenuantă pentru următoarele motive:
Fiind audiat în fața instanței de fond la data de 01.06.2006 (fila 95 dosar), inculpatul arată că nu dorește să dea nici o declarație. Ulterior, la data de 07.09.2006 revine și menține declarațiile date anterior. La termenul din 5.10.2006, inculpatul prin apărător, solicită expertiză psihiatrică, motivat de faptul că se află internat într-un spital de psihiatrie, depunând la dosar și o adeverință medicală (fila 146 dosar cercet. jud), din care însă nu rezultă decât că suferă de etilism cronic cu tulburări psihice. Instanța de fond a solicitat acte medicale de la cabinetul medicului, iar ulterior în lipsa acestora, la termenul din 09.11.2006 a admis proba cu expertiză medicală psihiatrică. Ulterior, au fost acordate 7 termene, care s-au derulat pe parcursul a 6 luni, fie pentru ca inculpatul să se prezinte pentru a se efectua expertiza, fie pentru neplata contravalorii ei (deși proba a fost admisă la cerea inculpatului, acesta obligându-se că se va prezenta și că o va plăti).
Toate acestea nu justifică reținerea circumstanțelor atenuante întrucât chiar dacă acesta nu a zădărnicit aflarea adevărului, așa cum motivează instanța, a tergiversat în mod nejustificat cauza și avut chiar o poziție procesuală oscilantă.
Un ultim motiv de apel, vizează faptul că inculpatul, fiind recidivist, instanța reținând în favoarea lui circumstanțe atenuante nu era obligată să coboare pedeapsa sub minimul special prevăzut de fiecare infracțiune, putând face aplicarea art. 80 Cp.
Așa fiind chiar în condițiile în care instanța a înțeles să retină în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante, față de gravitatea deosebită a faptelor, starea de recidivă a inculpatului și mobilul avut în vedere de inculpat, respectiv răzbunarea pe organele de ordine ar fi trebuit să aplice pedepse mai mari pentru ca scopul pedepsei prevăzut și urmărit de legiuitor să poată fi atins.
Inculpatul a motivat că în cauză nu este dată intenția sa de a săvârși scandal public și nici de a manifesta dispreț față de semnele folosite de organele de poliție, astfel încât solicită achitarea sa.
În ce privește infracțiunea de distrugere, solicită suspendarea executării pedepsei aplicate sub supraveghere.
Analizând motivele de recurs, care pot fi încadrate în dispozițiile art. 3859pct. 14, 18 Cod procedură penală Curtea reține că numai recursul Parchetului este întemeiat în ce privește pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere.
Astfel, infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 al. 1 Cod penal se pedepsește cu închisoare de la o lună la 3 ani sau cu amendă.
În condițiile în care în favoarea inculpatului s-au reținut circumstanțe atenuante, pedeapsa care trebuia aplicată inculpatului conform art. 76 lit. e teza a II-a Cod penal era amenda ce nu poate fi mai mică de 200 lei.
Față de această dispoziție legală, pedeapsa de 20 de zile închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal este nelegală.
În mod corect au reținut instanțele circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât din declarația acestuia (fila 39 dosar recurs) rezultă că recunoaște și regretă fapta, împrejurare care se circumscrie disp. art. 74 lit. c Cod penal.
Neefectuarea expertizei psihiatrice nu se datorează culpei acestuia, ci unei cauze de natură obiectivă, inculpatul fiind internat la Spitalul Socola.
Motivele invocate de inculpat privind lipsa intenției sunt nefondate.
Astfel, infracțiunea de ofensă adusă unor însemne și infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice se săvârșesc numai cu intenție.
În speță, inculpatul a folosit un lemn pentru a sparge parbrizul a 2 autoturisme aparținând Poliției municipiului VDi nscripționate cu însemnele Ministerului d e Interne, în acest fel prevăzând atingerea adusă bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice precum și respectului datorat autorităților.
Motivul sau scopul săvârșirii faptei nu prezintă interes în ceea ce privește existența infracțiunii.
Pentru aceste motive, Curtea reține că inculpatul a avut reprezentarea faptelor sale, acceptând posibilitatea producerii urmărilor periculoase, respectiv starea de pericol pentru autoritatea de stat și producerea unui scandal public.
În ce privește individualizarea pedepsei, Curtea reține că inculpatul a săvârșit faptele în termenul de încercare de 2 ani și 8 luni stabilit prin sentința penală nr. 163 din 10.05.2004 a Judecătoriei Suceava, definitivă la 21.05.2004 și în mod corect s-a dispus în baza art. 83 Cod penal revocarea suspendării condiționate și executarea pedepsei de 8 luni închisoare alături de pedeapsa aplicată prin hotărârea criticată.
suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare, instanța nu poate să nesocotească autoritatea de lucru judecat și să reindividualizeze pedeapsa în sensul suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
Cum la individualizarea pedepselor instanțele au avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal, respectiv urmarea produsă, împrejurările în care s-au săvârșit infracțiunile, persoana inculpatului, Curtea reține că pedepsele aplicate sunt în măsură să-și atingă scopul preventiv - reeducativ prevăzut de legea penală și nu se impune majorarea acestora.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală va admite recursul Parchetului și în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b va respinge recursul inculpatului ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava împotriva deciziei penale nr. 363 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-.
Casează în parte decizia penală și sentința penală doar cu privire la pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal și reținând cauza spre rejudecare:
Înlătură dispoziția de contopire prev. de art. 33 lit. a și 34 lit. d Cod penal și repune pedepsele în individualitatea lor.
Condamnă pe inculpatul -, fiul lui G și, născut la 15.06.1980 în V D, jud. S, domiciliat în municipiul V D,-, județul S, CNP -, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, art. 74 lit. c Cod penal și art. 76 lit. e Cod penal la pedeapsa de 250 lei amendă penală.
În baza art. 33 lit. a Cod penal și art. 34 lit. d Cod penal contopește pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea, de 3 luni închisoare.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei și sentinței penale care nu sunt contrare prezentei decizii.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - împotriva deciziei penale nr. 363 din 01 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava.
Obligă inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.02.2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Pt. grefier aflat în,
Semnează prim-grefier,
Președinte:Ilieș TitianaJudecători:Ilieș Titiana, Biciușcă Ovidiu, Motan Traian
