Menținere măsură de arestare preventivă . Decizia 874/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 874/ DOSAR NR-
Ședința publică din 23 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean președinte secție penală
- - - JUDECĂTOR 2: Laura Popa
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Țînț
- - - grefier
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile asupra cauzei s-au efectuat în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură penală, respectiv prin înregistrarea pe suport audio-video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenții inculpați și, ambii în stare de arest preventiv, asistați de apărătorii aleși A și.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, apărătorii aleși ai inculpaților și reprezentantul parchetului, declară că nu au cereri de formulat.
Nefiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat ales A pentru ambii recurenți inculpați susține că recursul declarat vizează încheierea pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov care a statuat că există probe și indicii temeinice că inculpații au săvârșit fapte prevăzute de legea penală și care nu fac posibilă înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul ales face referire la fila 123 dosar unde se află cererile formulate și pe larg motivate și argumentate.
În opinia sa, temeiurile arestării preventive reținute celor doi inculpați nici la luarea măsurii nu puteau fi avute în vedere.
În esență, inculpații sunt cercetați pentru 3 episoade posibil infracționale, lipsire de libertate urmată de viol pentru ambii inculpați, tentativă la lipsire de libertate pentru inculpatul - ultraj contra unor polițiști și tulburare a liniștii publice din octombrie 2008.
Pentru faptele din 14 august 2008 s-a început urmărirea penală, Judecătoria Vișeua dispus arestarea lor, apoi s-a abandonat acest dosar și s-au scos din sertar faptele din 2003 și s-a dispus arestarea inculpaților de către Tribunalul Maramureș în luna martie 2009 pentru faptele din august 2003, reținându-se teza că inculpații săvârșind o nouă infracțiune se impune arestarea preventivă.
La instanța de fond au fost tratați expeditiv și înțelege să facă referiri la jurisprudența CEDO - hotărârea Tarău/României, care arată că instanțele trebuie să-și motiveze consistent hotărârile.
Relativ la temeiul că inculpatul ar fi încercat să influențeze părțile vătămate, se fac referiri la declarațiile mamelor celor două minore și la o convorbire telefonică surprinsă pentru care nu există la dosar nicio autorizație. Nu înțelege ce legătură are această convorbire care nu este purtată de inculpați.
Se cunoaște foarte bine că răspunderea penală este personală și prin urmare, temeiul arestării relativ la o influențare a părților vătămate nu există nicio minimă dovadă că inculpații au luat legătura cu părțile vătămate. Discuțiile purtate de mama inculpatului și martore nu au nicio relevanță, câtă vreme la Vișeul de este o comunitate restrânsă și unde există relații personale între cele două familii. Acest demers, în opinia sa, nu are nicio legătură cu inculpatul.
Relativ la temeiul arestării preventive - cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, după apariția Legii nr. 281/2003 trebuie să se analizeze palpabil că lăsarea în stare de libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică.
În opinia sa, după 6 ani de la așa-zisele fapte și după 11 luni de arest preventiv, trebuie analizat care este pericolul pe care-l prezintă inculpații pentru comunitatea din Vișeul de.
Analizarea acestui temei de arestare trebuie privit sub două aspecte: dacă inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și dacă există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În opinia sa, acest criteriu a fost abandonat. În concret, măsura arestării preventive se ia pentru a se preveni o tulburare în rândul comunității de unde provine inculpatul.
Solicită a se remarca că după 6 ani și 11 luni este o exagerare că opinia publică ar fi intrigată față de starea de libertate a inculpaților.
Trebuie analizat faptul dacă există probe că faptele penale din 2003, respectiv că au privat de libertate și că le-au violat pe părțile vătămate minore și.
Partea vătămată minoră a dat declarația de față cu mama ei, dar declarația acesteia trebuie privită cu rezervă. Cealaltă parte vătămată nu a formulat plângere penală. Partea vătămată prin declarația dată reiterează ce a spus în plângere.
Cei trei martori importanți prin declarațiile lor sunt martorul care prezintă derularea faptelor și cele două chelnerițe. Declarațiile celor două chelnerițe au fost folosite într-o cauză în care s-a dat o soluție de neîncepere a urmăririi penale.
Cele două chelnerițe au declarat că inculpații s-au așezat la masă, au comandat de băut, părțile vătămate s-au împotrivit datorită unor amenințări verbale, după care inculpatul dispare din peisaj și rămâne doar inculpatul, care se îndreaptă cu părțile vătămate spre parcul orașului. În tot acest timp chelnerițele nu au remarcat vreo agresiune, lovituri pe sub masă, sau alte chestiuni care să le atragă atenția. Barul se află la 100m de poliția orașului Vișeu și la mai puțini metri de parchet.
Apoi are loc drumul cu mașina la 5 km de bar într-o pensiune de pe " Vinului"și martorul în declarația sa a arătat că în vara anului 2003 inculpații și au luat loc în salonul de primire, unde i-a servit cu suc, votcă și vin, au stat aproximativ 40 de minute, timp în care nimic nu i-a atras atenția martorului. Nu a sesizat nimic în neregulă.
Martorul a arătat că ulterior a văzut deranj în camere, dar nu i-a fost atrasă atenția de strigăte sau altceva. Părțile vătămate erau minore și chiar a povestit de un raport sexual. Există probe despre petrecerea acesteia la ore înaintate prin locuri ciudate pentru vârsta ei. Cu această ocazie s-a dat pe față o purtare a ei și debutul său sexual.
Actele de constrângere trebuiau să fie observate de cineva.
Consideră că întreg dosarul este creat pe un sentiment de răzbunare de la M și pe o stare emoțională. Cauza a fost strămutată la B, iar cu privire la evenimentele derulate, există dubiu vizavi de constrângeri.
Concluzionează solicitând admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii atacate și pe fond admiterea cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat ales pentru ambii inculpați, susține că nu dorește a mai reitera întreaga stare de fapt și de drept pe care colegul său a expus-o pe larg, dar dorește a face două aprecieri.
Solicită a se observa că la instanța de fond de 4 termene se menține o descriere inversă a lucrurilor, sunt chestiuni mecanice iar orice efort din partea apărării este trecut sub tăcere. Probele ce confirmă susținerile inculpaților sunt refuzate. Martorii care au fost de față - martori ce vin din Italia pe cheltuiala lor, - au fost refuzați la audiere. Însuși judecătorul manifestă rezistență de a audia acești martori.
Pe starea de arest preventiv a inculpaților apar continuu elemente noi, iar în opinia sa, hotărârea Tarău/România zdruncină toate aceste aspecte.
Consideră că în acest dosar nu s-a făcut nici un efort. Au fost respinși de la audiere martori oculari care confirmă susținerile inculpaților.
Se întreabă cum timp de 6 ani acești inculpați nu au prezentat nici un pericol. Există 6 martori care i-au văzut pe inculpați împreună cu cele două părți vătămate.
După aceste eforturi nu se poate susține că nu există elemente noi și că inculpații prezintă pericol pentru ordinea publică.
Apărătorul ales avocat A, în replică, susține că apărătorul trebuie să asiste la urmărirea penală, motiv pentru care consideră că inculpaților le-a fost încălcat dreptul la apărare.
Totodată, solicită ca măsura arestării preventive să nu fie globalizată pentru inculpații și. Nu se vorbește despre constrângeri aplicate de inculpatul.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursurilor declarate. Punctual, pe fiecare motiv, menționează că nu există motive de casare a încheierii atacate, există atât probe procesuale cât și procedurale, instanța concluzionând asupra probatoriului administrat. Există indicii și probe care realizează condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Raportat la dispozițiile art. 63 alin. 2 Cod procedură penală, instanța poate să cenzureze, să coroboreze, sau să înlăture probe, acesta fiind un drept suprem al judecătorului de a respinge unele probe pe care le consideră nepertinente sau neconcludente cauzei.
Temeiul prevăzut de art. 148 lit. d Cod procedură penală nu impune o cronologie. Relativ la temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, teza a II este realizată existând jurisprudența internă cât și CEDO. Față de dispozițiile art. 136 alin. 8 Cod procedură penală, raportat la circumstanțele personale ale inculpaților, gradul de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, consideră că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților. Infracțiunile reținute prezintă un grad de pericol social ridicat raportat și la dispozițiile art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Faptul că numai o parte vătămată a formulat plângere, acest gen de infracțiuni nu se judecă numai la plângerea prealabilă, ci și din oficiu.
Dată fiind vârsta părților vătămate la momentul săvârșirii afirmatelor infracțiuni, precum și circumstanțele personale ale inculpaților, pune concluzii de respingere a recursurilor formulate și menținerea încheierii pronunțate ca fiind legală și temeinică.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
Recurentul inculpat, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate întrucât are părinți în vârstă, nu mai are pe nimeni și nu este recidivist.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor penale de față,
Constată că, prin încheierea de ședință din data de 16 decembrie 2009, Tribunalul pentru Minori și Familie Brașova menținut, în baza art. 3002raportat la art. 160 alin. 1 și 3 Cod procedură penală, măsura arestării preventive a inculpaților și, apreciind că în cauză, raportat la probele administrate, subzistă în continuare temeiurile arestării preventive și a respins cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. S-a reținut că din analiza actelor dosarului de urmărire penală și a actelor de cercetare judecătorească efectuate în cursul judecății, respectiv declarațiile inculpaților și a părții vătămate, instanța constată că există probe și indicii temeinice, rezultând din declarațiile părților vătămate - și a, declarațiile martorilor G, -, că inculpații ar fi săvârșit fapte prevăzute de legea penală, condiție prevăzută de art.143 Cod procedură penală, raportat la infracțiunile pentru care s-a dispus arestarea preventivă a acestora.
Date privind exercitarea presiunilor asupra părților vătămate și a încercării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, în ceea ce îl privește pe inculpatul rezultă din analiza declarațiilor părților vătămate - și a și a martorilor și .
Ulterior faptelor pentru care s-a dispus arestarea preventivă, inculpatul a fost cercetat pentru săvârșirea altor infracțiuni în anul 2008, pentru care s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 1/13 februarie 2009 de către Judecătoria Vișeu de, ceea ce a condus la reținerea întemeiată a dispozițiilor art. 148 lit. d Cod procedură penală.
În prezent, instanța a apreciat că faptele pentru care sunt cercetați inculpații și: lipsire de libertate a două părți vătămate minore și viol, sunt de o gravitate deosebită, de natură să justifice arestarea preventivă a acestora, lăsarea inculpaților în libertate prezentând un pericol concret pentru ordinea publică în contextul temerii generate în rândul societății față de astfel de fapte. De asemenea, infracțiunile pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților și care au fost reținute la momentul arestării preventive sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpații, solicitând casarea încheierii și judecarea lor în stare de libertate deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu sunt vinovați de comiterea infracțiunilor ce li se impută.
Examinând hotărârea atacată pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, instanța de recurs constată că recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din data de 10.03.2009 și respectiv 11.03.2009 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 3 teza I și art. 189 alin. 2 Cod penal și respectiv împotriva inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 197 alin. 2 și art. 189 alin. 2 Cod penal.
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 10 martie 2009, prin încheierea nr. 130 Tribunalului Maramureș, reținându-se ca temei al arestării preventive prevederile art. 148 al. 1 lit. d, e și f Cod procedură penală. Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 11.03.2009, prin încheierea nr. 132 Tribunalului Maramureș, reținându-se ca temei al arestării preventive prevederile art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală. Prin încheierea din data de 3 aprilie 2009, Tribunalul Maramureșa dispus prelungirea cu 30 de zile a duratei arestării preventive a celor doi inculpați și. Arestarea celor doi inculpați a fost luată raportat la săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și viol, reținându-se că în luna august 2003, pe baza unei înțelegeri infracționale anterioare, cei doi au lipsit de libertate, prin răpire, pe părțile vătămate minore - și a, inculpatul întreținând prin amenințare și violență raport sexual cu partea vătămată - în vârstă de 14 ani și inculpatul întreținând prin amenințare și violență raport sexual cu partea vătămată a, iar ulterior inculpații au amenințat părțile vătămate minore și familiile lor spre nu a denunța faptele autorităților judiciare
Ca urmare a trimiterii în judecată prin rechizitoriu a inculpaților și pentru săvârșirea mai multor infracțiuni, printre care și infracțiunile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, prin încheierile din datele de 06.05.2009, 30.06.3009 și 21 iulie 2009, Tribunalul Maramureșa constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Ulterior încheierii de admitere a cererii de strămutare a judecării cauzei dată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 29 iulie 2009 prin care s-au menținut actele îndeplinite în fața instanței de la care s-a strămutat judecarea cauzei, Tribunalul Maramureșa trimis dosarul Tribunalului Brașov la data de 08.09.2009. Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 478/2009, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, constatând că parte dintre infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt săvârșite împotriva unor părți vătămate minore.
La termenele de judecată din 17 septembrie 2009 și 21 octombrie 2009, instanța specializată a constatat legală și temeinică arestarea preventivă a inculpaților și și a menținut arestarea preventivă a acestora.
Temeiurile arestării preventive l-au constituit prevederile art. 148 lit. d, e, f Cod procedură penală pentru inculpatul, respectiv inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, există date că inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta și inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică și prevederile art. 148 lit. f Cod procedură penală pentru inculpatul.
Analizând materialul probatoriu administrat în cauză, curtea de apel constată că, în mod eronat, prima instanța de judecată a respins cererile formulate de inculpați pentru înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea deoarece temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu subzistă și în prezent.
Astfel, în ce privește temeiul prevăzut de art. 148 lit. d Cod procedură penală, se constată că infracțiunea de viol pentru care au fost arestați inculpații a fost comisă în august 2003, iar prin ordonanța procurorului din data de 16 septembrie 2004 s-a confirmat propunerea organelor de cercetare penală de neîncepere a urmăririi penale față de inculpații recurenți. Ulterior, în august 2008, inculpații au fost cercetați pentru comiterea infracțiunilor de ultraj și tulburarea liniștii publice, iar la data de 23 februarie 2009, s-a infirmat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale din 2004, s-au redeschis cercetările și s-a formulat propunere de arestare preventivă pentru infracțiunile ce au făcut obiectul dosarului (viol). Prin urmare, la data la care se presupune că s-ar fi comis infracțiunile de ultraj și tulburarea liniștii publice, inculpații nu mai erau cercetați pentru nici o altă faptă, la acea dată existând o ordonanță legală de neîncepere a urmăririi penale pentru celelalte fapte. În consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art. lit. d Cod procedură penală.
Referitor la temeiul prevăzută de art. 148 lit. d Cod procedură penală, din actele dosarului nu rezultă cu certitudine că inculpatul a exercitat presiuni asupra persoanei vătămate sau că încearcă o înțelegere frauduloasă cu aceasta, neexistând dovezi directe, certe cu privire la acest aspect.
În ce privește temeiul prevăzută de art. 148 lit. furt calificat Cod procedură penală, reținut pentru ambii inculpați, curtea de apel constată că, până la acest moment procesual, au intervenit noi împrejurări care să schimbe acest temei, astfel că nu se mai impune menținerea arestare preventivă a inculpaților. Infracțiunile de viol reținute în sarcina inculpaților au fost comise în anul 2003, iar de la acea dată inculpații nu au mai comis alte infracțiuni (în privința cărora să se fi stabilit printr-o hotărâre judecătorească definitivă vinovăția lor). Ținând seama și de circumstanțele personale ale recurenților, de faptul că cercetarea judecătorească se află la început și că procesul urmează a se desfășura la mai multe termene de judecată, de datele concrete ale speței, de faptul că, potrivit principiilor generale de drept și jurisprudenței CEDO, măsura arestării preventive nu trebuie sa se transforme într-o pedeapsă sau să oblige instanța la aplicarea unei pedepse egale cu cea a duratei arestării, instanța de recurs constată că temeiurile arestării preventive sau schimbat, fiind incidente dispozițiile art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării nemaifiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, astfel cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală. În consecință, se impune înlocuirea măsurii arestării cu altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Față de considerentele expuse, în baza art. 38515pct. 2 lit. d Cod procedură penală, Curtea de Apel Brașov, va admite recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o va casa în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea. În cadrul rejudecării, în baza art. 139 alin 1 raportat la art. 145 Cod procedură penală, va înlocui măsura arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi orașul Vișeu de fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția situațiilor în care sunt chemați de aceasta la judecată. În baza art. 145 alin. 11Cod procedură penală, va obliga inculpații ca pe durata acestei măsuri să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați, să se prezinte la Poliția Vișeu de desemnată cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat, să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței și să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme. În baza art. 145 alin. 12Cod procedură penală, va impune inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele condiții: să nu frecventeze localuri publice cu destinație exclusiv recreative și de divertisment (baruri, localuri de noapte, cluburi), să nu ia legătura și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate, a, -, G, cu martorii, G, Hojda, A, G, G, a, T, G, G și, precum și inculpații între ei, să nu se afle în locuința părților vătămate. Va atrage atenția inculpaților asupra împrejurării că, în situația încălcării cu rea credință măsurii sau obligațiilor care le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Va dispune comunicarea prezentei decizii inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Va menține restul dispozițiilor instanței.
În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile formulate de inculpații și împotriva încheierii de ședință din data de 16 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie Brașov în dosarul penal nr- pe care o casează în ceea ce privește soluția de respingere a cererilor de înlocuire a măsurii arestării preventive a inculpaților și cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Rejudecând în aceste limite:
În baza art.139 alin.1 raportat la art.145 Cod procedură penală, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpaților, fiul lui și, născut la data de 15.06.1977 în Vișeu de, jud. M, CNP -, cu domiciliul în Vișeu de,-, jud. M și, fiul lui și, născut la 11.02.1964 în Vișeu de, județul M, CNP - cu domiciliul în Vișeu de,-, județul M, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi orașul Vișeul de fără încuviințarea instanței de judecată, cu excepția situațiilor în care sunt chemați de aceasta la judecată.
În baza art.145 alin.11Cod procedură penală, obligă inculpații ca pe durata acestei măsuri:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați;
- să se prezinte la Poliția Vișeu de desemnată cu supravegherea lor, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
- să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art. 145 alin.12Cod procedură penală, impune inculpaților ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele condiții:
- să nu frecventeze localuri publice cu destinație exclusiv recreative și de divertisment ( baruri, localuri de noapte, cluburi);
- să nu ia legătura și să nu comunice direct sau indirect cu părțile vătămate, a, -, G, cu martorii, G, Hojda, A, G, G, a, T, G, G și, precum și inculpații între ei;
- să nu se afle în locuința părților vătămate.
Atrage atenția inculpaților asupra împrejurării că, în situația încălcării cu rea credință a măsurii sau obligațiilor care le revin, se va lua față de ei măsura arestării preventive.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză.
Dispune comunicarea prezentei decizii inculpaților, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiesc aceștia, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor de poliție competente să elibereze pașaportul, organelor de frontieră.
Menține restul dispozițiilor instanței.
În baza art. 192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red,/11.01.2010
/14.01.2010/2 ex
Jud. fond
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B
Secția penală și pentru cauze cu minori
DOSAR NR-
din 8 ianuarie 2010
CĂTRE
INSPECTORATUL GENERAL AL POLITIEI DE FRONTIERĂ
BUCURESTI
: 021. 312.11.89
Răspuns la adresa dvs. nr. D1/S3/ZV/96463 din 24.12.2009
Vă facem cunoscut că prin decizia penală nr. 874/R din 23.12.2009 Curtea de Apel Brașov, admițând recursurile inculpaților și a înlocuit măsura arestării preventive a acestora cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv Vișeul de.
Menționăm că dosarul penal nr- privind pe inculpații de mai se află în curs de judecată pe rolul Tribunalului pentru Minori și Familie Brașov, astfel încât această măsură se menținepână la soluționarea definitivă a prezentului dosar sau noi dispoziții ale instanței.
PREȘEDINTE,
- -
GREFIER,
- -
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Laura Popa, Nicoleta Țînț
