Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1/R/2010
Ședința publică din data de 29 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Monica Rodina JUDECĂTOR 2: Livia Mango Iuliana Moldovan
JUDECĂTORI: - -
: - -
GREFIER: - -
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -.
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații și, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din data de 21 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr-, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar și inculpata, aflată în stare de arest, asistată de apărător ales, avocat din cadrul Baroului C, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Întrebați fiind de instanță, inculpații și arată că își mențin recursurile formulate în cauză.
Apărătorul ales al inculpatului depune un memoriu din partea acestuia, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea cauzei.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul ales al inculpatei solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii penale din data de 21 decembrie 2009 a Tribunalului Cluj prin care s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv, în condițiile în care instanța de fond a apreciat că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, că există probe certe că fapta de corupție, infracțiunea de luare de mită, a fost comisă în formă continuată. S-a reținut și că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol concret pentru ordinea publică, existând probe în acest sens, iar fapta comisă a avut o reverberație negativă în rândul opiniei publice. A fost afectată grav imaginea unei instituții publice. Orice abatere de la protecția dată de această instituție ar fi recepționată negativ de ordinea publică.
Argumentele avute în vedere de către instanța de fond au fost cele prev. de art. 148 lit. f proc.pen. respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru ordinea publică este închisoare mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. În această împrejurare, actul de justiție trebuie să aibă în vedere perspectivele politicii penale și modul în care trebuie abordată aplicarea legii penale și a legii procesual penale. Arată că a studiat proiectele și anteproiectele codului d e procedură penală vis a vis de modificările ce urmează a fi propuse. Toate acestea dau o consistență mai mare ideii că cetățeanul care a greșit se poate bucura în anumite condiții de acea stare de libertate specifică până la momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Inculpata de la început a recunoscut și regretat faptele comise. A încercat să deslușească rațiunile care au determinat-o pe inculpată să comită astfel de fapte și a ajuns la concluzia că s-a datorat lipsei de experiență de viață. Datorită tinereții sale, 24 de ani, a putut să fie capacitată să comită aceste fapte grave. Aceasta este o vârstă care îți dă posibilitatea să greșești, tocmai datorită lipsei de experiență. Ulterior luării măsurii arestului preventiv a regretat enorm fapta comisă. A încercat să edifice care este cea mai potrivită măsură preventivă, respectiv dacă privarea de libertate a inculpatei pe parcursul cercetării judecătorești se mai justifică, în condițiile în care a decurs o perioadă semnificativă de timp. Se pune întrebarea dacă este de folos societății ca în acest moment statul să-și mai manifeste acea severitate, în măsura în care rezonanța care a existat la momentul luării măsurii s-a diminuat considerabil datorită trecerii timpului, raportat și la aspectul că faptele sunt recunoscute de către inculpată. Există și atitudinea pozitivă din partea inculpatei care își asumă și regretă faptele comise. Toate măsurile preventive au ca și unic temei realizarea scopului procesului penal. În acest moment, scopul procesului penal, în condițiile disp. art. 136 proc.pen. poate fi atins și fără privarea de libertate a inculpatei. Inculpata nu mai poate să influențeze negativ cercetarea judecătorească în condițiile în care a recunoscut faptele imputate. regret vis a vis de comiterea acestei fapte.
De asemenea, apreciază că la acest moment caracterul rezonabil așa cum este deferit a fost atins. Susține că acele temeiuri avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv și ulterior la prelungirea și menținerea acesteia, după sesizarea instanței de judecată cu rechizitoriu nu mai subzistă. Trebuie să existe o înțelepciune în abordarea întregii probațiuni legată de acest complex de împrejurări care vizează starea de libertate.
În concluzie, solicită în principal admiterea recursului declarat de inculpată, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Apărătoarea desemnată din oficiu pentru inculpatul, avocat solicită acordarea onorariului avocațial parțial pentru studiu de dosar și prezența la două termene de judecată.
Apărătorul ales al inculpatului depune un memoriu, solicitând a fi avut în vedere la soluționarea recursului. A constatat că decizia penală a Curții de APEL CLUJ din data de 26 noiembrie 2009 și încheierea penală atacată din data de 21 decembrie 2009 sunt practic identice.
Solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând să se pronunțe o nouă hotărâre prin care să se dispună revocarea măsurii arestului preventiv, iar în subsidiar înlocuirea măsurii cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În luna martie 2009 s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se temeiurile prev. de art. 143, art. 148 lit.f proc.pen. apreciindu-se că prezintă pericol pentru ordinea publică dacă vor fi cercetați în stare de libertate. La acel moment instanța a fost sesizată cu o parte din actul de urmărire penală. DNA - Serviciul Teritorial Cluj urmărea la acel moment o altă activitate infracțională, cea referitoare la anumiți angajați ai Ministerului d e Interne, care au facilitat obținerea unor permise de conducere unor cetățeni. S-au constituit dosare de mare anvergură în diferite orașe. A constatat însă că opinia publică nu era interesată de dosarul din C, ci de cele din Pitești, P, La momentul respectiv s-au adus 2 învinuiri, respectiv pentru infracțiunea de trafic de influență și complicitate la infracțiunea de luare de mită. S-a ajuns ulterior la concluzia că inculpatul poate fi trimis în judecată pentru infracțiunile de trafic de influență, dare de mită și fals în înscrisuri sub semnătură privată. Instanța de fond încearcă să administreze la momentul de față materialul probator propus prin rechizitoriu. S-au întâmplat mai multe evenimente importante, ceea ce oferă o nouă perspectivă analizei pericolului concret pentru ordinea publică. Un al treilea inculpat din acest dosar, care a fost pus în libertate, a participat la activitatea infracțională descrisă în sarcina inculpatului, care a fost trimis în judecată pentru o infracțiune al cărei regim sancționator este cel mai drastic. . să realizeze o legătură între acel tratament juridic, în condițiile în care inculpatul este e 9 luni în arest preventiv, iar celălalt inculpat este cercetat în stare de libertate.
Instanța de fond a audiat martori în acest dosar. Doi dintre aceștia au susținut că nu li s-a ridicat permisul de conducere, deși a fost obținut pe căi ilegale. Tot acești martori au arătat că au urmat ulterior cursuri pentru a-și îmbogăți cunoștințele. Este o situație care contravine opiniei exprimate de parchet, care a reținut că inculpatul aduna oameni de pe stradă și contra unei sume de bani le obținea permisul de conducere.
Faptele reținute în sarcina inculpatului nu au fost săvârșite prin violență, nu putem vorbi de fapte de pericol sau fapte de rezultat. Se pune problema dacă după 9 luni de zile se mai justifică măsura arestului preventiv. Toate aceste împrejurări ar trebui reanalizate, mai ales că în momentul de față inculpatul se confruntă cu probleme medicale grave, neputând fi găsite acele remedii medicale, pentru a-l pune pe inculpat în stare de sănătate bună. Nu există persoane care să ateste că au fost influențate de inculpatul. Instanța de fond nu a analizat poziția de regret și recunoaștere pe care a exprimat-o inculpatul. Nu vorbim de o poziție oscilantă.
Precizează că pericolul concret pentru ordinea publică se diminuează odată cu trecerea timpului. Solicită să fie avute în vedere și aspectele invocate de inculpat în memoriul depus la dosar. Nu este o persoană periculoasă, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Reprezentanta DNA - Serviciul Teritorial Cluj solicită respingerea recursurilor declarat de inculpați împotriva încheierii penale prin care s-a menținut măsura arestului preventiv ca nefondate. Apreciază încheierea atacată ca fiind legală și temeinică. Instanța de fond a efectuat o analiză temeinică și legală, iar probatoriul administrat în cauză justifică menținerea măsurii arestului preventiv. Prima instanță a menținut măsura arestului preventiv justificat de subzistența pericolului concret pentru ordinea publică și a limitelor de pedeapsă. Solicită să se constate că acest pericol concret nu poate fi diminuat pentru că s-a scurs o anumită perioadă de timp. Rezonabilitatea duratei trebuie analizată în raport de natura și gravitatea infracțiunii, de modalitatea de săvârșire a faptelor, de potențialul pericol social. Având în vedere activitatea infracțională derulată de inculpați, instanța de fond în mod corect a reținut că se impune menținerea în continuare a măsurii arestului preventiv.
Apreciază încheierea atacată ca fiind temeinică și legală, motiv pentru care solicită respingerea recursurilor ca nefondate.
Inculpata, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului, cu consecința punerii sale în libertate.
Inculpatului, având ultimul cuvânt, arată că regretă faptele săvârșite și solicită să fie avut în vedere memoriul depus la dosar. Solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 21 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în baza art. 300 ind.2 pr.pen. rap. la art. 160/b pr.pen. s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații:
- fiul lui și, născut la 12.05.1953 în com., jud. C, domiciliat în C-N,-. 43, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla și
- fiica lui și, născută la 09.10.1984 în C-N, domiciliată în C-N,-, jud. C, CNP -, în prezent deținută în Penitenciarul Gherla.
Au fost respinse cererile formulate de inculpați, prin apărători, cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea și a fost menținută starea de arest a inculpaților.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații: pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și - trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal și
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați.
În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de euro din care inculpata a primit efectiv 4200 de euro) pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit. f pr.pen. prin încheierea penală nr. 25/C/2009 a Tribunalului Cluj
Analizând la acest moment legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive în temeiul dispozițiilor art. 300/2 pr.pen. tribunalul a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea și menținerea măsurii subzistă și în prezent față de inculpații și.
Examinând incidența dispozițiilor art. 143.pen.Cod Penal, raportate și prin prisma dispozițiilor art. 68/1 pr.pen. tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, avându-se în vedere mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale, respectiv conținutul proceselor-verbale de sesizare din oficiu, denunțul formulat de, notele de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpați, convorbiri care au avut legătură cu cauza, procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate în mediul ambiental de către inculpații, cu investigatorii sub acoperire autorizați în cauză, nota privind activitatea de filaj realizată ca urmare a autorizației emise de către instanță, planșa cu imaginile fotografice preluate cu prilejul activității de filaj, declarațiile inculpaților, precum și ale învinuiților și, declarațiile denunțătorului precum și ale candidaților, ale martorilor, procesele-verbale întocmite de investigatorii sub acoperire și, precum și declarațiile acestora; procesele-verbale de percheziție efectuate la domiciliile inculpaților și, din care rezultă că s-au găsit mijloacele tehnice audio utilizate la fraudarea examenelor, precum și o bancnotă de 100 Euro identificată la domiciliul inculpatului, bancnotă remisă acestuia la data de 04.03.2009 de către investigatorul; declarațiile candidaților care au fost ajutați de să promoveze în mod fraudulos examenul de obținere a permisului, procesul verbal de percheziție informatică pentru unitățile de calculator ridicate de la AUTO
La acestea se adaugă și probele administrate până în prezent în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești care nu se contrazic până la acest moment cu cele administrate în cursul urmăririi penale.
Tribunalul a reținut că faptele imputate inculpaților prin rechizitoriu sunt deosebit de grave prin prisma acțiunii infracționale întreprinse, prin numărul de persoane implicate, modalitățile de comitere ale faptelor indicate de anchetatori și săvârșirea acestor fapte în mod repetat, conturându-se astfel ideea că inculpații prezintă un real pericol pentru ordinea publică.
Potrivit punctului de vedere exprimat în recomandarea nr.R ( 80) 11 Comitetului de miniștri ai Consiliului Europei, existența unor motive verosimile care să legitimeze bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este urmărit este privită ca o condiție generală, independentă de temeiurile detenției provizorii sau cele de care ar putea justifica condamnare, Curtea statuând că aceste motive verosimile presupun existența unor fapte sau informații de natură a convinge obiectiv că persoana în cauză a comis o infracțiune.
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta care aceștia sunt trimiși in judecată, este cu mult peste limita minimă, prevăzută in acest articol de lege, respectiv aceea de 4 ani închisoare.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților, trebuie subliniat faptul că, raportat la noțiunea de "probe" care se regăsește în teza a II-a a art. 148 lit. f pr.pen. acesta trebuie să reiasă din existența la dosar a unordatedin care să rezulte, fără putința de tăgadă, că o întreagă colectivitate ar fi pusă în primejdie prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Este imperios necesară existența unor date și probe certe care să convingă judecătorul că pentru siguranța publică se impune privarea de libertate a inculpatului. Noțiunile nu trebuie privite izolat, ciinterdependent, pentru că legea impune drept condiție a luării și menținerii măsurii preventive existența unorprobecă lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Aceste probe nu se confundă dar nici nu exclud probele administrate în cursul urmăririi penale și a judecății, fiind vorba practic de orice element de fapt care poate contribui la cunoașterea împrejurărilor necesare justei soluționări a cauzei, la care se raportează și corecta evaluare a necesității luării sau menținerii unei măsuri preventive.
Pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles deci ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase organele de stat nu acționează suficient, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Din aspectele care se desprind până în prezent din actul de sesizare și din cercetarea judecătorească reiese că astfel de fapte de genul celor ce li se impută inculpaților au avut un puternic impact negativ în societate, determinând efectuarea unor anchete penale în mai multe județe ale țării. Aceste anchete au determinat dezbateri ample și serioase în mass media prin prisma pericolului prezentat în trafic de acei conducători auto care nu dețin deprinderile necesare pentru a putea conduce autovehicule, nu cunosc semnele de circulație sau nu au aptitudinea de a citi ori înțelege indicatoarele rutiere.
În astfel de condiții, așa cum s-a arătat și în încheierile anterioare prin care s-a menținut starea de arest, ținând cont și de faptul că în ultimii ani în România numărul accidentelor rutiere soldate cu victime este în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală și din declarațiile din fața instanței nu poate fi decât una sancționabilă. Chiar dacă măsura arestării preventive nu poate avea caracter punitiv, instanța apreciază că menținerea acestei măsuri se impune prin prisma scopului ei preventiv, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând din caracterul repetat al acțiunilor inculpaților, modul și împrejurările în care acestea au fost săvârșite și derularea pe o lungă perioadă de timp a activității infracționale. Nu pot fi deloc neglijate aspecte cum ar fi acelea că prin faptele comise de inculpați au obținut permise de conducere persoane care nu au fost în nici un mod testate dacă prezintă aptitudinile reale ale unui conducător auto, faptele putând deci cauza consecințe tragice în trafic. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu, corelată cu împrejurarea că astfel de acțiuni decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere, conduc instanța la concluzia că, deși inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor, manifestând regret, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea ei.
Mai mult, cercetarea judecătorească este încă în plină derulare, există persoane față de care în faza de urmărire penală s-au disjuns și se continuă cercetările, astfel încât pentru o bună înfăptuire a actului de justiție tribunalul apreciază că este necesară în continuare privarea de libertate a acestora. Aceasta în pofida lipsei antecedentelor penale și a împrejurării că au manifestat regret față de comiterea faptelor, aceste împrejurări urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor, în cazul în care inculpații vor fi găsiți vinovați.
Contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor ce le sunt imputate, precum și vinovăția fiecăruia, dacă există, urmează a fi stabilite pe parcursul cercetării judecătorești însă măsura arestării preventive trebuie să garanteze, printre altele, și buna desfășurare, în condiții de celeritate, a procesului penal.
Totodată, având în vedere că instanța de judecată a fost investită cu soluționarea prezentei cauze la data de 9 iunie 2009, raportat la complexitatea acesteia și la numărul de persoane ce se impune a fi audiate în continuare în vederea stabilirii adevărului, nu se poate susține că s-a depășit durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, prin prisma tuturor criteriilor consfințite prin jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului.
Din motivele anterior expuse reiese că la acest moment nu se poate aprecia în vreun fel că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpații și s-au schimbat, astfel încât să se justifice înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în sensul celor solicitate.
Din aceste considerente, neintervenind până în prezent motive noi care să conducă la concluzia că temeiurile arestării preventive s-au schimbat sau au dispărut, în baza art. 300 ind.2 pr.pen. rap. la art. 160/b pr.pen. tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și și a fost menținută starea de arest a acestor doi inculpați.
Împotriva acestei hotărâri au declarat, în termen legal, recurs, inculpații criticând soluția ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său inculpata a învederat faptul că temeiul care a stat la baza arestării sale nu mai subzistă, având în vedere faptul că, nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme căt a recunoscut comiterea infracțiunii, a colaborat cu organele de cercetare penală și regretă în mod sincer săvârșirea faptelor, de asemenea consideră că în cauză s-a împlinit termenul rezonabil fiind arestată de o periodă lungă de timp.
În motivarea căii de atac promovate, inculpatul a învederat faptul că acesta nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, atâta vreme cât mass-media nu mai este interesată de acest dosar, că s-a scurs o perioadă lungă de timp de când este arestat, că a fost demarată cercetarea judecătorească iar cel de-al treilea inculpat a fost pus în libertate.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 56/P/2008 al DNA - Serviciul Teritorial Cluj au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații: pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență în formă continuată, prev. de art. 257 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, dare de mită în formă continuată, prev. de art. 255 Cod Penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prev. de art. 290 Cod Penal, cu aplic. art. 41 alin. 2.penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a pen. și - trimisă în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prev. de art. 254 Cod penal coroborat cu art. 6 din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 alin. 2.Penal și
În sarcina inculpatului s-a reținut în esență în actul de sesizare că în perioada octombrie 2008 - martie 2009, în mod repetat și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins de la un număr de 13 persoane sume cuprinse între 5000 lei și 3200 de Euro, promițând că prin influența pe care o are asupra unor funcționari din cadrul Serviciului Public Comunitar Regim de Conducere și Înmatricularea Vehiculelor C le va facilita promovarea examenului pentru obținerea permisului de conducere, sens în care a procedat și la falsificarea unor fișe de școlarizare, a unor contracte și a unor fișe medicale pentru candidați.
În aceeași perioadă inculpatul a remis coinculpatei (agent de poliție) sume cuprinse între 600 și 700 de Euro (în total suma promisă fiind de 8400 de euro din care inculpata a primit efectiv 4200 de euro) pentru aod etermina pe aceasta să să-și îndeplinească în mod defectuos atribuțiile de serviciu și să permită unor candidați accesul în sala de examen în condiții în care să le asigure fraudarea examenului pentru obținerea permisului de conducere.
Arestarea preventivă a inculpaților și a fost dispusă inițial în baza temeiurilor indicate de art.148 al.1 lit. f pr.pen. prin încheierea penală nr. 25/C/2009 a Tribunalului Cluj.
Raportat la probele administrate până în prezent, curtea constată că există indicii temeinice că inculpații au comis faptele pentru care sunt cercetați, fiind îndeplinite astfel cerințele art.143
C.P.P.De altfel, jurisprudența CEDO admite posibilitatea de a li se recunoaște autorităților judiciare naționale o anumită marjă de apreciere a dovezilor, deoarece ele se află bine plasate să evalueze situația de fapt. Astfel, în acord cu reglementările europene care precizează că săvârșirea unei infracțiuni de către o persoană reprezintă, în general, un temei suficient pentru luarea unei măsuri preventive iar legea română a introdus garanții suplimentare menite a înlătura arbitrariul.
În ceea ce privește arestarea preventivă, cazul prev. de art.148 lit.f C.P.P. caz reținut de prima instanță, legea română prevede ca infracțiunea să prezinte o anumită gravitate materializată într-un minimum de pedeapsă de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce să rezulte din probe.
Jurisprudența instanțelor a reținut că pericolul pentru ordinea publică nu este identic cu pericolul social al faptei. Pericolul concret are un sens mult mai larg și presupune o rezonanță a acelei fapte în rândul colectivității, de natură a naște temerea că împotriva unor asemenea persoane periculoase organele judiciare nu reacționează eficient. de insecuritate din rândul colectivității poate proveni din împrejurarea că o persoană care a comis o infracțiune de o gravitate ieșită din comun este cercetată în stare de libertate, circumstanțe ce ar putea încuraja și alte persoane să comită infracțiuni.
Apărarea inculptului referitoare la faptul că interesul opiniei publice este mai scăzut față de astfel de fapte, nu poate fi luată în considerare, existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică și asta în primul rând din considerentele enumerate pe larg de către instanța de fond și anume faptul că în ultimii ani în România numărul accidentelor rutiere soldate cu victime este în continuă creștere, conduita inculpaților, așa cum a fost descrisă de către anchetatori și cum se desprinde până în prezent din actele de urmărire penală și din declarațiile din fața instanței nu poate fi decât una sancționabilă. Lipsa de responsabilitate și inconștiența angajării în activități de genul celor reținute în rechizitoriu sunt împrejurări care decredibilizează puternic imaginea unor instituții fundamentale ale statului de drept - în speță Poliția, instituție în care orice cetățean trebuie să poată avea încredere.
Faptul că inculpații nu posedă antecedente penale și au recunoscut faptele în materialitatea lor, manifestând regret, nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea
Așa fiind, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, av..
Va obliga pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații fiica lui și născută la 09.10.1984 și fiul lui și, născut la 12.05.1953, aflați în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 21 decembrie 2009 Tribunalului Cluj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, av..
Obligă pe inculpati să plătească în favoarea statului suma de câte 400 lei, fiecare, cheltuieli judiciare.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 5 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - -
GREFIER
- -
Red./
5 ex./11.01.2010
Președinte:Monica RodinaJudecători:Monica Rodina, Livia Mango Iuliana Moldovan
