Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 100
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 9 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții-inculpați și, împotriva încheierii din data de 05.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat - apărător ales și recurentul inculpat în stare de asistat de avocat C - din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat, depune ordonanța dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț la data de 4.02.2009, cu privire la cererea de recuzare și arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Recurentul - inculpat, declară că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța, a procedat la audierea inculpatului, declarațiile fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Recurentul-inculpat, declară că dorește să dea și el declarație în fața instanței de recurs.
Avocat C, arată că nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul, susține motivele de nulitate invocate în temeiul art. 197 al. 2 Cod procedură penală în sensul că, au fost încălcate dispozițiile relative cu privire la sesizarea instanței, asistența inculpatului de apărător cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală.
Arată că în data de 6.02.2009 expira arestarea preventivă, din criză de pe 4 februarie 2009, după refuzul de a prezenta dosarul instanței pentru soluționarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, se încearcă prezentarea materialului de urmărire penală. Pe procesul verbal de prezentare a materialului de urmărire penală se precizează trei cereri ( o cerere de recuzare formulată în calitate de apărător, o cerere de recuzare formulată de inculpat și o cerere formulată cu privire la refuzul de a studia dosarul). În această situație, Tribunalul Neamț nu avea cum să se pronunțe asupra legalității și temeiniciei arestării preventive, atât cât erau formulate cereri de recuzare, care nu erau soluționate, mai mult cererea recuzare împotriva procurorului trebuia soluționată de procurorul ierarhic superior de la Parchetul Curții de APEL BACĂU. Este evident că legea atunci când se referă la drepturile inculpatului se referă și la drepturile apărătorului. Apreciază că s-au încălcat prevederile art. 250 lit. a,b,c, Cod procedură penală și arată că la prezentarea materialului de urmărire penală i s-au încălcat aceste drepturi, procurorul care prezentat materialul de urmărire penală, până la soluționarea cererii de recuzare ( soluționată vineri), nu era competent să soluționeze dosarul atât cât inculpatul îl recuzase, nici să semneze adresa de înaintare a dosarului.
Pe fond, de observat că inculpatul se află la limita perioadei de 180 de zile, Curtea de APEL BACĂU prin ultima soluție, acordat un termen de 10 zile. Aceste mențineri de arestare preventivă sunt nelegale, în prezent nu se cunoaște prejudiciul, pe de altă parte în ultimele două cereri de prelungire a măsurii se fac mențiuni nelegale în sensul că trebuie să se efectueze expertiză contabilă. Nu s-a intenționat, nu s-a urmărit și nu s-a efectuat această expertiză contabilă, cererile formulate de Parchet sunt nelegale pentru menținerea arestării preventive.
Solicită să se aprecieze față de durata arestării preventive și a faptului că inculpatul a colaborat cu organele de cercetare, dacă se mai poate menține la nesfârșit această măsură. În cauza este vorba despre o infracțiune economică, nu se justifică menținerea acestei măsuri în continuare și nu sunt îndeplinite condițiile art. 148 Cod procedură penală. Cu privire la pericolul social pentru ordinea publică, practica pentru infracțiunile economice este ca fapta să fie probată cu înscrisuri. Inculpatul nu poate influența înscrisurile aflate la dosar, toți ceilalți complici sunt puși în libertate inclusiv complicele arestat în prezenta cauză.
Perioada arestării preventive este suficientă, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și punerea inculpatului în libertate, nefiind arestat în altă cauză, iar această soluție este în deplină concordanță cu prevederile CEDO în această materie.
Avocat C din oficiu pentru inculpatul, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț și punerea inculpatului în libertate imediat. Acesta niciodată nu a avut intenția de a comite vreo infracțiune, practic valoarea prejudiciului nu este stabilit în mod concret, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 Cod procedură penală ( toate alineatele) coroborat cu toate datele concrete ale inculpatului care nu a săvârșit alte fapte antisociale și are studii superioare.
Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalului Neamț ca fiind temeinică și legală, menținerea stării de arest preventiv a inculpaților, motivat de faptul că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri. Respingerea excepției nulității, întrucât aceste aspecte privesc fondul cauzei. Solicită obligarea la cheltuieli judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, precizează că este arestat din luna septembrie 2008, la soluționarea recursului privind a V-a prelungire instanța a respins prelungirea arestării cu 30 zile și a dispus prelungirea cu 10 zile. de 6 luni de când este arestat doar o singură dată a fost audiat, înainte de a fi arestat a fost citat telefonic de 12 ori, s-a prezentat de fiecare dată și nu s-a sustras cercetărilor. A recuzat procurorul pentru că a fost nemulțumit, nu a studiat întreg dosarul de urmărire penală, iar din cât a studiat și-a dat seama că lipsesc acele memorii. Solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
Recurentul-inculpat, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 5.02.2009 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în temeiul art. 3001Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpaților și.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, în motivarea încheierilor prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților s-a reținut că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 143 al.1 Cod pr.penală, în sensul că sunt probe și indicii temeinice, din care rezultă că aceștia au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați, precum și faptul că sunt întrunite și condițiile prevăzute de art. 148 al.1 lit.f Cod pr.penală, iar pentru inculpatul și condițiile prev. de art. 148 lit.a și c Cod pr.penală.
Cu privire la condiția prevăzută de aret. 148 lit.f Cod pr.penală s-a reținut că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune este mai mare de 4 ani și lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, fapt ce rezultă din modalitatea de comitere a faptelor, de numărul mare de societăți prejudiciate. În ceea ce privește celelalte condiții prevăzute de art. 148 Cod pr.penală, reținute pentru arestarea inculpatului, s-a motivat că acesta s-a sustras de la urmărirea penală și că din declarațiile celorlalți învinuiți rezultă că pregătește comiterea unor noi infracțiuni.
Raportat la trimiterea în judecată a inculpaților pentru infracțiunile pentru care au fost cercetați și la probele administrate în cursul urmăririi penale, instanța a constatat că în cauză există în continuare indicii temeinice că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor.
De asemenea, pentru fapta pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere împrejurările și modalitatea de comitere a faptelor, multitudinea părților vătămate prejudiciate, valoare mare a prejudiciilor create, precum și faptul că inculpatul este recidivist, ca urmare a săvârșirii unor infracțiuni de aceeași natură. În consecință, în cauză sunt întrunite condițiile prev. de art. 148 al.1 lit.f Cod pr.penală. De asemenea, s-a avut în vedere faptul că inculpatul s-a sustras inițial urmăririi penale, existând în continuare pericolul de a se sustrage de la judecată, în cauză fiind întrunite și condițiile prev. de art. 148 lit.a Cod pr.penală, cu privire la acest inculpat.
Împotriva încheierii penale mai sus menționate, au declarat în termen legal recurs inculpații și, fără a motiva în scris cererea de recurs.
Analizând încheierea penală recurată în temeiul art. 3856al.2 Cod pr.penală, din oficiu, Curtea de Apel reține următoarele:
Sub numărul 478/103 din 5 februarie 2009 fost înregistrat la instanță rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 1, 2, 3, 4, 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 215 al. 1 și 3 Cod penal, art. 289 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal cu - aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 292 Cod penal, art. 290 Cod penal art. 9 al. 1 lit. b, f din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal și art. 323 al. 1 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 215 al. 1. 2. 3.4. Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 84 pct. 2 din Legea nr. 59/1934, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2 3, 4, 5 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la 289 al. 1 Cod penal, art. 26 cod penal raportat la art. 291 Cod penal cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 215 al. 1, 2, 3, 4 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 289 al. 1 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 9 al. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al. 2 Cod penal, art. 290 al. 1 Cod penal și art. 323 al. 1 Cod penal, totul cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
In actul de sesizare al instanței s-a reținut că în perioada anilor 2007-2008, inculpatul a inițiat, împreună cu toți ceilalți inculpați, constituirea unei asocieri în vederea înșelării mai multor societăți comerciale, producând un prejudiciu total de 1.880.183, 94 lei.
Astfel, inculpatul i-a propus inculpatului să preia, prin cesiune, atât părțile sociale ale cel, județul N și, județul N, cât și administrarea celor două firme. Tot inculpatul i-a facilitat lui găsirea unui spațiu locativ cu titlu de punct de lucru al. Inculpatul a preluat de la cedenții și, imprimantele cu regim special, necesare desfășurării activităților comerciale, precum și două carnete cec, însumând 32 file, din care în activitatea infracțională au fost folosite 15 file.
Inculpatul 1-a cooptat în asociere și pe inculpatul, cu care se cunoștea de mai mult, acesta având sarcina de a identifica furnizorii de materiale de construcții și produse alimentare și să negocieze condițiile de livrare și plată. Acest inculpatul contacta telefonic furnizorii, stabilea condițiile de livrare și plată, după care, angaja telefonic mijloacele de transport. Inculpatul îl trimitea pe la furnizorii găsiți de inculpatul, iar acesta, în calitate de administrator, încheia contracte comerciale de livrare mărfuri. Inculpații și nu s-au prezentat niciodată direct la furnizori, pentru a nu fi identificați ulterior.
Pentru a câștiga încrederea furnizorilor, inculpatul se prezenta personal la locurile de desfacere a mărfurilor și, în unele cazuri achita corect prețul primei livrări, după care, la următoarele livrări, de regulă, transmitea instrumentul de plată - cecul - prin intermediul conducătorilor auto care preluau mărfurile. emise nu aveau suport în conturile bancare, fapt cunoscut de toți inculpații.
Marfa livrată era vândută imediat, fie la prețul de achiziție, fie sub acest preț, unor beneficiari identificați de inculpatul, cu bani cash.
Prin încheierile nr. 23/U din 25 iulie 2008 și nr. 27/U din 5 septembrie 2008 Tribunalului Neamțs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților pentru o perioadă de 30 de zile pentru inculpatul și de 29 de zile pentru inculpatul, iar ulterior, s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive, până la data de 6 februarie 2009 pentru inculpatul și 7 februarie 2009 pentru inculpatul.
Instanța de fond, corect a procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpaților, la primirea dosarului prin care s-a învestit instanța, conform dispozițiilor art. 3001Cod pr.penală, iar menținerea stării de arest a inculpaților a fost judicios apreciată, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile pe care s-a întemeiat arestarea preventivă și nu au intervenit cauze noi care să conducă la revocarea sau încetarea măsurii arestului preventiv.
Probele administrate în cauză, concretizează date certe privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunii de înșelăciune.
Temeiurile avute în vedere, de instanță, la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților au fost dispozițiile art. 148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că din datele existente rezultă că au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind îndeplinite și condițiile prevăzute de art. 143 Cod pr.penală.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că, pericolul concret pentru ordinea publică rezultă și din gradul însăși de pericol social al unor infracțiuni săvârșite.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului, trebuie observat că dispozițiile art. 143 alin.3 Cod pr.penală "să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art. 5& 1 c) din Convenție, respectiv "motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO rezultă că luarea măsurii arestului preventiv este conformă și cu aceste dispoziții.
Temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și acestea impun în continuare privarea de libertate.
Există date și indicii temeinice până în acest stadiu al procesului penal că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce îl privește pe inculpatul, instanța apreciază că, subzistă în continuare și temeiurile prevăzute de art. 148 lit.a și c Cod pr.penală, având în vedere că, s-a sustras inițial urmăririi penale existând în continuare pericolul de a se sustrage de la judecarea cauzei, iar din probele administrate în cauză până în acest stadiu al procesului penal rezultă intenția sa de a pregăti comiterea unor noi infracțiuni.
Față de cele mai sus reținute Curtea de Apel, în temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr. penală, în lipsa altor cauze de casare dintre cele prev. de art. 3859al.3 Cod pr. penală, va respinge recursul potrivit dispozitivului prezentei.
În conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.2 Cod pr. penală vor fi obligați recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art. 38515pct.1 lit.b Cod pr.penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații și, împotriva încheierii din 05.02.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Constată că inculpatul a avut apărător ales.
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile speciale a, cu titlu de onorariu avocat oficiu.
În temeiul art. 192 al.2 Cod pr.penală, obligă recurentul la plata sumei de 100 lei și recurentul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care s-a inclus și onorariu avocat oficiu pentru inculpatul.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.02.2009, în prezența inculpaților arestați.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
- - - - -
-
GREFIER,
Red.
Red. dec.
Tehnored.
Ex.2
10.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
