Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 101/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 101
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN: 9 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nimineț Ștefan judecător
- - - - judecător
- - judecător
- grefier
Ministerul Public: PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU
reprezentat prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosar nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocat C - din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat C, depune un memoriu din partea inculpatului și arată că nu are alte cereri prealabile de formulat.
Reprezentantul Parchetului, arată că nu sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri formulate în cauză, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat C, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea încheierii pronunțate de Tribunalul Neamț și lăsarea acestuia în libertate. Din actele dosarului rezultă că nu există alte probe, în afară de declarațiilor celor doi inculpați și declarațiile victimei. Inculpatul a recunoscut fapta la început, dar a fost un act liber consimțit de partea vătămată. Este adevărat că posedă antecedente penale, însă nu este un inculpat care să mai fi fost acuzat de comiterea acestui tip de fapte. Pentru asistența din oficiu, solicită plata onorariului din fondurile speciale ale Ministerului Justiției.
Reprezentantul Parchetului, a solicitat respingerea recursului, menținerea încheierii pronunțată de Tribunalului Neamț ca fiind temeinică și legală. Față de gravitatea faptelor comise, de pericolul concret pentru ordinea publică și întrucât temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, pune concluzii de menținere a stării de arest.
Recurentul-inculpat, solicită admiterea recursului, precizând că este nevinovat și nu prezintă pericol pentru ordinea publică. La dosar există rezultatul probelor biologice din care rezultă că acestea aparțin inculpatului, și nu lui.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Prin încheierea din data de 4.02.2009 pronunțată de TRIBUNALUL NEAMȚ în dos- în temeiul art. 300/2 raportat la art. 160/b alin.1 și 3 din Codul d e procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului .
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a avut în vedere următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, nr.1025/P/2008 din 11.02.2008, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 197 alin.1,2 lit. a și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, art. 189 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal.
S-a reținut în actul de sesizare a instanței că în noaptea de 16 decembrie 2007, după ce inculpatul împreună cu coinculpatul, au imobilizat-o și amenințat-o cu cuțitul pe victima în vârstă de 14 ani, au dus-o la o cabană aparținând SC" "SRL din comuna Bozieni, județul N, unde prin violență au întreținut în mod repetat raporturi sexuale cu aceasta.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 300/2 Cod procedură penală, raportat la art. 160 alin.1 și 3 Cod procedură penală, Tribunalul a reținut următoarele:
Împotriva inculpatului s-a dispus luarea măsurii arestării preventive prin încheierea nr. 37/U/ 18.12.2007. În baza acestei încheieri s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.39/U/18.12.2008. Durata măsurii arestării preventive a fost prelungită în curul urmăririi penale și menținută succesiv în cursul cercetării judecătorești.
Temeiurile care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea lui de libertate. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite, este mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă atât din împrejurările în care s-au comis faptele, gravitatea acestora, determinate de natura relațiilor sociale lezate și elementele care caracterizează persoana inculpatului. Este adevărat că numai gravitatea faptelor comise nu poate fi socotită, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul este bănuit de săvârșirea unei infracțiuni grave, de mare rezonanță în zona în care s-a produs. În speță, pericolul social se apreciază în raport cu comportamentul inculpatului, reacția opiniei publice și rezonanța faptei comise.
Față de modalitatea de săvârșire a faptelor, de gravitatea lor și de urmările produse, lăsarea inculpatului în libertate prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Având în vedere cele mai sus expuse, în temeiul art. 300/2 raportat la art.l60/b alin.1 și 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului.
Împotriva încheierii au declarat recurs inculpatul fără a fi motivat în scris.
În cadrul dezbaterilor recursului, apărătorul inculpatului invocă netemeinicia încheierii recurate, susținând că în speță nu sunt întrunite condițiile legale care justifică arestarea preventivă a clientului său.
Astfel recurentul-inculpat arată că lucrările dosarului efectuate până la acest moment nu relevă existența unor probe care să conducă la dovedirea acuzațiilor care i se aduc, astfel că arestarea sa în continuare nu se mai impune.
Pe de altă parte, recurentul arată că datele oferite de dosarul cauzei nu relevă existența unei periculozități ce o prezintă acesta pentru ordinea publică, apreciind că în mod greșit prima instanță a reținut cazul prev. de art.148 lit. Cod procedură penală.
Prin urmare,recurentul inculpat solicită în principal admiterea recursului, casarea încheierii recurate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a acestuia. În subsidiar, recurentul solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă luarea respectiv cea prev. de art.145 Cod procedură penală.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs invocate de cei doi inculpați, precum și din oficiu conform art. 3856alin. (3) Cod procedură penală, instanța de recurs constatată prin raportare la prevederile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului că recursul inculpatului este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de recurentul-inculpat sunt confirmate cu certitudine, de actele existente la dosarul cauzei. Sub acest aspect, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor legii procesual penale, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptei imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de acesta ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale, sau că nu există temeiuri care să mai justifice menținerea acesteia.
Existența la dosarul cauzei a unor probe care combat temeinicia acuzațiilor aduse inculpatului, aspect invocat de către acesta, nu poate duce la concluzia că măsura arestării preventive nu mai este justificată, câtă vreme dosarul cauzei conține probe și indicii temeinice care susțin învinuirile expuse în rechizitoriul procurorului. Analiza probelor, atât a celor în acuzare cât și a celor în apărare, care vor servi ca temei la soluționarea laturii penale a cauzei, revine exclusiv instanței de fond care va pronunța o soluție concordantă adevărului judiciar.
de temei sunt și susținerile recurentului inculpat care relevă inexistența periculozității acestuia pentru ordine publică, temei reținut între altele de instanța fond la menținerea măsurii arestării preventive.
În mod corect prima instanță a apreciat că printre temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului, alături de cerințele prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, se situează cazul de arestare prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, relativ la regimul sancționator al faptei și pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă inculpații.
Pericolul concret pentru ordinea publică semnifică totalitatea împrejurărilor, condițiile și consecințelor ce rezultă din săvârșirea unei infracțiuni și din profilul socio-moral al persoanei inculpatului care împreună cu potența concretă sau iminentă de produce o stare de insecuritate în cadrul unei comunități umane, cu privire la protecția drepturilor și libertăților membrilor săi.
În condițiile speței, faptele pentru care este judecat inculpatul denotă activități infracționale grave, îndreptate în special împotriva libertății sexuale a persoanei de sex feminin, ceea ce impune izolarea inculpatului, prin intermediul detenției preventive, de ceilalți membrii ai comunității. Interesul judiciar al protecției comunității de activitățile infracționale ale inculpatului prevalează intereselor lui personale de a fi cercetat în stare de libertate.
În considerarea celor expuse, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art.189,192 al.2,4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul inculpat, împotriva încheierii din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosar nr-.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a onorariului apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei către Baroul Bacău.
În baza art. 192 al.2 Cod procedură penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, în care s-a inclus și onorariul apărătorului din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.02.2009 în prezența recurentului inculpat arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
GREFIER,
Red.înch.-
Red.-
Tehnored. - -2 ex.
10.02.2009
Președinte:Nimineț ȘtefanJudecători:Nimineț Ștefan, Grosu Valerica Niculina, Adrian
