Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 106/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ Nr. 106/R/2009
Ședința publică din 11 februarie 2010
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Boer JUDECĂTOR
JUDECĂTOR 2: Valentin Chitidean Vasile Goja
- - -
GREFIER - - --
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism- Serviciul Teritorial Cluj, reprezentat prin PROCUROR -
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul -, deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale fără număr din 02.10.2010 pronunțată în dosarul nr- a Tribunalului Maramureș, având ca obiect verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestului preventiv față de inculpat.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, av. din cadrul Baroului B, cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, inculpatul, întrebat fiind, arată că își menține recursul declarat și este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri prealabile sau excepții, instanța acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și în consecință punerea în libertate a inculpatului, având în vedere că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărăut temeiuri noi care să justifice menținerea acestei măsuri. Dimpotrivă, din declarațiile a două dintre părțile vătămate audiate la ultimul termen de judecată la fond, rezultă că acestea s-au întors de bună voie în localitatea din Cipru, unde este acuzat inculpatul că ar fi traficat părțile vătămate.
Prin soluția pronunțată de instanța de fond s-a încălcat prezumția de nevinovăție consacrată de art. 52Cod pr.pen. și de art. 6 pargraful 2 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, precum și termenul rezonabil al duratei arestării preventive, sens în care invocă practica judiciară potrivit căreia acuzatul are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil sau eliberat în cursul procedurii. Totodată, instanța de fond nu a analizat că ar fi aplicabilă în speță o sustragere de la judecată a inculpatului dacă ar fi lăsat în libertate. În fața instanței nu s-au produs probe din care să rezulte că inculpatul ar prezenta pericol pentru ordinea publică dacă ar fi cercetat în stare de libertate.
În altă ordine de idei, arată că menținerea arestării preventive nu poate să anticipeze o pedeapsă privativă de libertate.
În ce privește susținerea instanței că anumite întârzieri ale procedurii sunt imputabile inculpatului datorită exercitării căilor de atac cu privire la cererile de punere în libertate, arată că măsura arestării este absolut independentă de calea de atac, termenele fiind stabilite de instanța de judecată indiferent dacă se discută măsura arestării preventive.
Reprezentantul Parchetului solicită în temeiul art. 38515pct. 1 lit.b Cod pr.pen. respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, arătând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent. Din probele administrate în cauză rezultă indicii temeinice privind existența infracțiunii de trafic de persoane, și este incident și art. 148 lit.f proc.pen. în raport cu limitele de pedeapsă pentru această infracțiune, natura și modalitatea de comitere a infracțiunii, urmările produse, violențele și amenințările exercitate asupra victimelor în vederea exploatării acestora, numărul M de persoane traficate.
Totodată, arată că amânarea cauzei s-a datorat atitudinii inculpatului și a apărătorului acestuia și nu a instanței, precum și faptul că cercetarea se află în stare avansată.
Apărătorul inculpatului, în replică, solicită să se aibă în vedere declarațiile ultimelor 3 părți vătămate, dintre care două arată că s-au întors de bună voie în Cipru, precum și faptul că dacă inculpatul dă sau nu dă declarații sau nu recunoaște fapta nu este un motiv de menținere a măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având cuvântul, își susține nevinovăția, solicitând să se aibă în vedere declarațiile date de părților vătămate din care rezultă că de bună voie s-au întors în Cipru. Totodată, solicită să se rețină că nu-i sunt imputabile numeroasele amânări, cauza amânându-se datorită vacanței judecătorești și greva magistraților.
CURTEA:
Prin încheierea penală din 2 februarei 2010 a Tribunaluui M, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul, prin apărător.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3002Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului - (porecla "", - -, fiul lui și, născut la data de 09.09.1969 în B M, județul M, domiciliat în B M,-/4, jud. M, arestat preventiv și aflat în Penitenciarul Gherla ), trimis în judecată pentru infracțiunile prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal și, în consecință, s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157-D/P/2008, - Biroul Teritorial Maramureșa dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
Procedând, la cererea inculpatului, la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002Cod procedură penală și art. 160 Cod procedură penală, tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr. 100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv, în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală, pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009, împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Instanța a constatat că sunt realizate cerințele art. 143 Cod procedură penală, fiind de asemenea incident față de inculpat cazul prevăzut în art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât faptele pentru care este cercetat sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol evident pentru ordinea publică rezultă din analiza întregii activități infracționale, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei ce se presupune că inculpatul a comis-o și prin care s-a adus atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, ca și rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte. În raport de aceste circumstanțe, lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, condiție în care interesul public primează, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 de zile, respectiv începând cu data de 25 martie 2009 și până la data de 23 aprilie 2009 inclusiv, prin încheierea penală nr. 143/18.03.2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, măsura fiind de asemenea verificată sub aspectul legalității și temeiniciei de către instanța de judecată, după sesizarea tribunalului cu judecarea cauzei și la termene ulterioare.
Tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art. 148 lit. f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Instanța a constatat că pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat prin trecerea timpului întrucât acesta derivă din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul, legitimitatea menținerii în detenție a inculpatului fiind apreciată în funcție de particularitățile speciale ale cauzei, gravitatea faptei de care este acuzat, modalitatea de săvârșire a acestora, precum și limitele de pedeapsă prevăzute, toate aceste elemente impunând în continuare protejarea interesului public, respectiv a ordinii publice.
În altă ordine de idei, tribunalul a constatat că jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului a fost în sensul aprecierii că deținutul inculpat nu are obligația să coopereze cu autoritățile de urmărire penală sau cu cele judiciare, dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa a putut să le producă privitor la buna derulare a procedurilor în cauză.
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cauza Schertenleib c/ Elveția că trebuie făcută distincția între cererile și căile de atac depuse de reclamant cu privire la punerea sa în libertate care aveau ca și consecință scurtarea deținerii și cele ce puteau avea ca efect prelungirea ei. În aceeași cauză, Curtea a constatat că anumite întârzieri ale procedurii au fost imputabile reclamantului, pentru că atunci când legea procesual penală națională oferă dreptul de recurs apărării, acuzatul se găsește în fața unei opțiuni între o pregătire aprofundată a procesului și o procedură mai rapidă și până la un punct el trebuie să-și asume consecințele alegerii făcute.
Tribunalul a constatat că în prezenta cauză nu se poate reține că măsura arestării preventive a ajuns la o durată nerezonabilă, având în vedere și numeroasele amânări provocate tocmai de cererile apărării.
Tribunalul a apreciat că la acest moment procesual nu a intervenit nici un element nou care să schimbe temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive și care să justifice punerea în libertate a inculpatului. De altfel, măsura apare în continuare oportună și prin prisma dispozițiilor art. 136 Cod procedură penală, buna desfășurare a judecății realizându-se cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Pe de altă parte, măsura preventivă luată și menținută față de inculpat, apare justificată și prin prisma jurisprudenței CEDO, Curtea arătând în mod constant că avantajele pe care le prezintă detenția preventivă sunt cunoscute și nu pot fi negate: să împiedice persoana suspectă să fugă, să evite distrugerea unor probe, să împiedice săvârșirea unor noi infracțiuni sau, eventual, să-l protejeze împotriva furiei publicului sau a victimei.
Tribunalul a reținut că toate elementele evidențiate mai sus și consacrate de jurisprudența CEDO se regăsesc în prezenta cauză și, în consecință, măsura arestării preventive apare ca fiind justificată în continuare.
Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar pe de altă parte, așa cum s-a arătat și anterior, măsura se justifică și prin scopul prevăzut la art. 136 Cod procedură penală, tribunalul a respins cererea de revocare și a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva încheierii menționate a declarat recurs în termen inculpatul.
În motivarea recursului acesta a arătat că nu se mai justifică menținerea arestării preventive, deoarece din declarațiile a două dintre părțile vătămate audiate la ultimul termen de judecată la fond, rezultă că acestea s-au întors de bună voie în localitatea din Cipru, unde este acuzat inculpatul că ar fi traficat părțile vătămate.
Examinând încheierea atacată din perspectiva motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
În mod temeinic s-a constatat că inculpatul a fost arestat în data de 24.02.2009, în temeiul art.148 alin.1 lit.f pr.pen. fiind acuzat de comiterea infracțiunii de trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cu aplic.art.41 al.2 pen. constând în aceea că în perioada iulie 2008 - februarie 2009, împreună cu concubina sa a racolat prin oferirea de locuri de muncă onorabile în Cipru, mai multe fete din M și B, le-au transportat în orașul din Cipru, unde le-au determinat să practice prostituția, în beneficiul lor.
Într-adevăr inculpatul a fost trimis în judecată la data de 22 aprilie 2009, în stare de arest preventiv.
Atât pentru infracțiunea de trafic de persoane prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001, cât și pentru infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev.de art.290 pen. constând în falsificarea contractelor de muncă a tinerelor traficate.
Justificat a reținut prima instanță la termenul din 2.02.2010 că subzistă temeiurilor ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel contrar susținerilor recurentului din probele administrate până în acest moment în cursul cercetării judecătorești, respectiv declarația părții vătămate (vol.1 442), a părții vătămate (445 vol.I), a părții vătămate (494 vol.I); precum și a părților vătămate audiate la ultimul termen de judecată, respectiv (17 vl.II), (20 vol.II) și (22), rezultă indicii că inculpatul a convins părțile vătămate să accepte locuri de muncă în Cipru, spunându-le că nu este vorba de practicarea prostituției, le-a transportat în și le-a determinat să practice prostituția în folosul său, beneficiind de cea mai M parte a sumelor realizate de către fete și îngrădindu-le posibilitatea de mișcare aplicându-le în acest scop diverse sancțiuni.
Contrar susținerilor recurentului, indiferent de faptul că două părți vătămate s-au reîntors să lucreze în, cercetarea judecătorească este necesară să se desfășoare cu inculpatul în stare de arest preventiv, mai ales că din declarația părții civile, rezultă că numita, concubina inculpatului, i-a cerut părții civile să dea declarații favorabile inculpatului.
Așadar, lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică, în special pentru părțile vătămate.
Așa fiind, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen, va respinge ca nefondat recursul acestuia.
Văzând și disp.art.192 al.2 pr.pen.
Pentru aceste motive
În numele legii
d e ci de:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul -, arestat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 2 februarie 2010 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
bligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei, cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- --
RED. VC/MB
12.02.2010
jud. fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
