Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 104/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.104/R/2010
Ședința publică din 11 februarie 2010
instanța compusă din
PREȘEDINTE: Maria Boer judecător
JUDECĂTORI: Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
- -
GREFIER: - --
Ministerul Public Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Serviciul DIICOT C - reprezentat de procuror
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de către inculpații, și, impotriva incheierii de ședință din data de 26 ianuarie 2010 Tribunalului Cluj, prin care s-a mențiunut măsura arestului preventiv față de inculpați.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, toți avocații din cadrul Baroului C, cu împuterniciri avocațiale depuse la dosar.
Procedura este legal indeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul asistat de avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpații și, avocat și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul, avocat care solicită acordarea onorariului parțial pentru studierea dosarului și prezentarea la instanță.
Inculpatul arată că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea arestului preventiv și punerea în libertate a inculpatului, arătând că în speță nu subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să justifice menținerea acesteia. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Arată că încheierea recurată este identică cu încheierea de la termenul anterior și comportă critici. Nu se poate reține vasta rețea de distribuție având în vedere că inculpații nu s-au cunoscut înainte de a fi arestați. Nu se impune menținerea stării de arest a inculpatului și raportat la împrejurarea că de 6 luni de zile este un spectator, probațiunea față de el fiind epuizată. Instanța de fond a reținut la modul general pericolul social, ori acesta trebuie să fie unul real și analizat individual pentru fiecare inculpat. De asemenea, apreciază că măsura arestării preventive s-a transformat într-o pedeapsă anticipată.
Solicită admiterea recursului și cercetarea inculpatului în stare de libertate și raportat la faptul că în situații similare inculpații au fost puși în libertate deși era vorba de o rețea și cantitate mare de droguri.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se constate că în acest moment nu mai subzistă temeiurile arestării și că pe parcursul judecății nu se mai justifică menținerea măsurii arestării. Există probe cu privire la vinovăția inculpatului, acesta a manifestat o atitudine sinceră și de regret pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de urmărire penală și ca urmare două persoane au fost arestate. Declarațiile coinculpaților și a martorilor se coroborează cu declarația inculpatului, iar din referatul de evaluare psihosocială rezultă modalitatea în care a ajuns consumator și apoi traficant de droguri. A depus la dosar multiple caracterizări din care rezultă că inculpatul nu prezintă pericol pentru colectivitatea din care provine. Din probele administrate în cauză rezultă că inculpații sunt consumatori de droguri și că au oferit penrtu consum unui număr redus de persoane, iar din rechizitoriu rezultă că întreaga activitate infracțională s-a realizat pe parucrsul a 2 luni de zile.
De asemenea, arată că nu s-a stabilit care este întinderea termenului rezonabil al duratei arestării preventive, fiind diferit de la o speță la alta, însă apreciază că după 9-10 luni de arest preventiv acest termen este atins raportat la actele dosarului. Mai arată că, scopul măsurii arestării preventive nu este ca inculpatul să fie dat ca exemplu pentru societate, ci pentru a asigura desfășurarea procesului penal.
Pentru aceste motive solicită în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu o măsură neprivativă de libertate, respectiv măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Totodată, arată că la termenul din data de 26 ianuarie 2010 inculpatul a formulat o cerere de liberare sub control judiciar și deși instanța a constat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu, a apreciat că nu este oprtună admiterea cererii. Susține argumentele invocate anterior și cu privire la această cerere și arată că prin admiterea cererii de liberare sub control judiciar, instanța are posibilitatea de a avea un control asupra inculpatului prin instituirea unor obligații. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza să se dispună admiterea cererii de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, rejudecând cauza în temeiul art. 3002rap. la art. 1602Cod pr.pen. revocarea arestului preventiv și punerea de îndată în libertate a inculpatului, apreciind că temeiurile prev. de art. 143 rap.la art. 148 lit.f Cod pr.pen. nu subzistă. Instanța de fond a evidențiat că indiciile temeinice există și că infracțiunile au fost comise de inculpat, însă indiciile sunt generice și nu fac referire la persoana inculpatului. Cu privire la convorbirile telefonice, arată că doar 10 file se referă la inculpatul și nu se referă la activitatea infracțională. Nici un colaborator sub acoperire nu a luat legătura cu inculpatul, iar la percheziția domiciliară nu s-a găsit nicio substanță interzisă de lege. S-au audiat zeci de martori din care doar 5 îl cunosc pe inculpatul dar care au arătat că nu au achiziționat niciodată droguri de la inculpatul. Declarația coinculpatului este fluctuantă și aceasta poate poate fi servi aflării adevărului doar dacă se coroborează cu restul probelor conform art. 69 Cod pr.pen.
Cauza este complexă însă nu în ce-l privește pe inculpatul și având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în urmă cu 10 luni, apreciază că scopul măsurii preventive poate fi atins și prin luarea unei măsuri neprivative de libertate, prev. de art. 145 și 1451Cod pr.pen.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile care au determinat luarea arestului preventiv nu mai subzistă, mai mult din probele administrate au apărut temeiuri noi din care rezultă că nu se impune menținerea măsurii arestării preventive. Întreaga activitate infracțională este lămurită, din probe rezultă clar care a fost activitatea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și implicarea efectivă a acestuia.
Invocă negalitatea încheierii raportat la modalitatea motivării având în vedere că instanța a motivat pe general și nu pentru fiecare inculpat în parte raportat la activitatea infracțională.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestsării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Apărătorul inculpatului solicită în temeiul art. 38515Cod pr.pen. admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza să se dispună revocarea măsurii arestării preventive cu consecința cercetării inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită în temeiul art. 145, 1451Cod pr.pen. luarea față de inculpat a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Raportat la modalitatea de desfășurare a urmării penale, apreciză că trebuie analizat ce este mai periculos pe de o parte 3 luni de zile în care au fost efectuate de către parchet supravegherea clientului său, timp în care s-au realizat 10 tranzacții cu droguri de riscsau pe de altă parte, dacă nu cumva este mai periculos pasivitatea de care a dat dovadă organele de cercetare penală, întrucât au omis să înțeleagă că în 2004 Legea 143/2000 a fost modificată tocmai în ideea implementării principiului prevenirii consumului de droguri și a traficului de droguri. Din punctul său de vedere apreciază că este mai periculos modul cum organele de cercetare penală au înțeles să facă cercetările în dosar, respectiv acte prealabile conform art. 224 Cod pr.pen. și au asistat pasiv la acele tranzacții care s-au realizat în decurs de 3 luni de zile între clientul său și investigatorul sau colaboratorul sub acoperire. Rolul organelor de cercetare penală era să oprească acele tranzacții și conform Codului d e procedură penală să înceapă urmărirea penală astfel, s-ar fi realizat stoparea activității a acestui tânăr care a fost folosit în efectuarea acestor acte de alte persoane care vor răspunde pentru aceste instigări la comiterea infracțiunii.
Au trecut 10 luni de la luarea măsurii arestării preventive și instanța de judecată, din păcate, analizează acești tineri ca fiind un grup infracțional pentru că altfel nu s-ar explica motivul pentru care temeiurile analizate de către instanță în încheierea atacată se referă global la toți inculpații. Apreciază că este o greșeală de a analiza măsura menținerii arestării preventive, având în vedere că instanța de judecată trebuia să analizeze situația fiecăruia dintre inculpați și să constate că d-ul fără intervenția altor participanți la acest proces nu ar fi fost în stare să săvârșească infracțiuniile reținute în sarcina sa. Practic prin concursul acordat benevol și dezinteresat de investigatorul sub acoperire care este ofițer din cadrul Ministerului d e Interne, s-a reușit înscrierea unor procese verbale care conform opiniei unor magistrați, pot constitui probe pentru dovedirea existenței infracțiunii. Apreciază că actele care au fost efectuate sub "umbrela" art. 224 Cod pr.pen. sunt lovite de nulitate absolută întrucât procurorul nu avea dreptul să autorizeze folosirea investigatorului și colaboratorului sub acoperire întrucât nu era începută urmărirea penală în prezentul dosar.
După 10 luni de zile, apreciază că se poate vorbi și de un termen rezonabil expirat în momentul de față conform art. 5 din Convenția Europeană a Dreptului Omului care se referă expres la termenul rezonabil al măsurii preventive. De asemenea, apreciază pericolul pentru ordinea publică nu mai este de actualitate și solicită să se rețină că un număr mare de învinuiți au beneficiat de clemența organelor de cercetare penală pentru a se obține probe pentru întocmirea rechizitoriului și au plătit conform art. 181Cod penal amenzi administrative în faza de cercetare penală.
În subsidiar, apreciază că buna desfășurare a procesului se poate realiza în condiții de normalitate și dacă inculpatul ar fi cercetat în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât probele ce urmează a fi administrate în continuare nu au legătură directă cu clientul său.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați împotriva încheierii din data de 26.01.2010 prin care s-a menținut măsura arestării preventive cât și recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 26.01.2010 prin care s-a respins cererea de liberare sub control judiciar. Arată că inculpații au fost trimiși în judecată și sunt aflați în stare de cercetare judecătorească pe rolul Tribunalului Cluj în principal pentru săvârșirea unor infracțiuni continuate de trafic de droguri de risc cu referire la rezină de canabis și hașiș. Este adevărat că situația inculpaților nu este identică, respectiv inculpatul este cercetat și pentru săvârșirea infracțiunii de introducere de droguri de risc în țară, inculpatul are antecedente penale, inculpatul are de asemenea antecedente penale care atrag starea de recidivă potrivit art. 37 lit.a Cod penal, însă ce-i privește pe toți acești inculpați constă într-o unitate a activităților infracționale cu apartenență la o rețeade traficanți. Nu se referă la grup infracțional organizat în sensul Legii nr. 39 care se referă la un grup infracțional structurat, se referă la o rețea de traficanți respectiv la o rețea de traficanți care acționează ca un tot. Pentru aceste motive, apreciază că Tribunalul Cluja motivat global situația inculpaților și cu privire la aceștia a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și a menținut arestul preventiv totodată, respingând cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Apreciază că în mod corect s-a făcut afirmația în sensul că art. 148 lit.f Cod pr.pen. subzistă și la acest moment având în vedere limitele de pedeapsă pentru infracțiuniile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, precum și faptul că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică. Astfel, cum s-a arătat în încheierea penală din data de 26.01.2010 se impune o ripostă fermă împotriva acestui fenomen infracțional de trafic de droguri și de asemenea trebuie eliminat riscul de recidivă pentru săvârșirea de infracțiuni similare.
În altă ordine de idei, arată că activitatea infracțională a fost desfășurată în perioada decembrie 2008-martie 2009 și a fost întreruptă numai prin activitatea organelor de urmărire penală. Cauza implică un număr mare de consumatori de droguri alimentați de către inculpații trimiși în judecată în prezenta cauză. Actele materiale de trafic de droguri denotă perseverența infracțională a inculpaților. Totodată, arată că activitatea infracțională desfășurată în perioada decembrie 2008-martie 2009 privit cantități însemnate de droguri.
Cu privire la criticiile legate de modalitatea investigării a acestor infracțiuni în desfășurarea urmăririi penale, arată că într-adevăr s-a apelat la tehnica investigatorului acoperit și a colaboratorului acestuia și în faza actelor premergătoare indicând ca text de bază pentru desfășurarea unor astfel de acte premergătoare art. 2241Cod pr.pen. Această instituție este reglementată și în art. 21 din Legea 143/2000 care prevede că se poate apela la investigatorii acoperiți în situația în care este necesară descoperirea faptelor, identificarea autorilor și obținerea mijloacelor de probă, chiar și atunci când se impune acest lucru practic pentru depistarea, pregătirea unor astfel de infracțiuni, astfel că nu este nici o nelegalitate în utilizarea acestui mijloc de investigare specific cimei organizate și traficului de droguri.
Apreciază că a fost respectat și un termen rezonabil în ceea ce privește
durata arestului preventiv având în vedere că urmărirea penală a fost desfășurată cu celeritate, iar cercetarea judecătorească se apropie de final.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că regretă că regretă fapta comisă, că cantitatea de 1 kg 200 gr. hașiș a fost adusă în țară pentru a fi fumată între prieteni și nu pentru a obține bani. Solicită să fie judecat în stare de libertate și invocă practica judiciară a ionstanțelor clujene care au dispus cercetarea în stare de libertate a inculpaților doar după 3-4 luni deși infracțiuniile erau mult mai grave.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu a traficat droguri, el a fost taximetrist și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă fapta comisă și solicită să se rețină că a colaborat cu organele de cercetare penală, nu are antecedente penale, nu este dependent de droguri, nu a avut nici un beneficiu material în urma comiterii faptei, are o familie care îl susține, motive pentru care solicită să fie cercetat în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că nu posedă antecedente penale, regretă fapta comisă și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a colaborat cu organele de cercetare penală, regretă fapta comisă, dorește să se reintegreze în societate și solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală fără număr din 26 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, în temeiul art.1608aalin.6 pr.pen. raportat la dispozițiile art.1602alin.2 pr.pen. a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul:, fiul lui și, născut la data de 03.07.1982 în municipiul C-N, jud. C, cu. în municipiul C-N,-, jud. C, de cetățenie română, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, studii: superioare, fără antecedente penale, CNP: -, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Gherla în dosarul nr- al Tribunalului Cluj.
În temeiul art.192 alin.2 pr.pen. a fost obligat inculpatul să plătească suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului ocazionate cu soluționarea prezentei cereri de liberare sub control judiciar.
Pentru a pronunța această soluție instanța reținut că prin cererea depusă în sala de judecată, în 26 ianuarie 2010 în dosarul penal nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, inculpatul, prin apărătorul său ales, av., a formulat în temeiul art.1606pr.pen. o cerere de liberare provizorie sub control judiciar a acestuia întrucât în prezent este arestat preventiv în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului Cluj, solicitând instanței să constate că acesta îndeplinește toate condițiile cerute de lege pentru admisibilitatea în principiu a liberării provizorii sub control judiciar și, să se admită cererea de liberare provizorie sub control judiciar stabilind în sarcina inculpatului obligațiile pe care le consideră necesare în raport de dispozițiile art.1602pr.pen. și, pe cale de consecință să se dispună, punerea sa de îndată în libertate.
În motivarea cererii dedusă judecății întemeiată pe dispozițiile art.1602pr.pen. inculpatul a învederat în esență că sunt îndeplinite condițiile liberării impuse de către acest text de lege, atât cele referitoare la cuantumul pedepsei, cât și cele referitoare la persoana inculpatului. Referitor la cuantumul pedepsei s-a susținut că maximul special al pedepsei prevăzut de legiuitor pentru faptele comise este de 15 ani închisoare astfel încât este sub pragul de 18 ani, impus de legiuitor coroborat cu faptul că s-au reținut în favoarea sa dispozițiile art.16 din Legea nr.143/2000 limitele de pedeapsă sunt reduse la J iar în ceea ce privește restul condițiilor, s-a arătat că inculpatul nu a încercat să zădărnicească aflarea adevărului sau să influențeze în vreun anumit mod desfășurarea urmăririi penale, prin influențarea unor martori, părți experți ori prin alterarea, distrugerea acestor mijloace de probă, sau că acesta ar fi pe cale să săvârșească o nouă faptă prevăzută de legea penală.
Totodată inculpatul a mai învederat faptul că a dat o declarație completă privind faptele pentru care a fost sesizată instanța iar în ce privește probele testimoniale, administrarea acestora a fost epuizată în ceea ce-l privește neexistând nici un raționament pentru care s-ar putea reține în aceste condiții că ar încerca să zădărnicească adevărul sau ar dori să influențeze martorii raportat la faptul că după declarația completă dată organului de urmărire penală a indicat locul unde a ascuns drogurile. Scopul măsurilor preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie sub control judiciar, neexistând riscul ca lăsarea acestuia în libertate să influențeze buna desfășurare a procesului penal sau riscul de a se sustrage de la judecată sau de la executarea pedepsei și obligându-se să se supună oricărei obligații impuse de instanță, coroborat cu faptul că este arestat de aproximativ 9 luni de zile.
Examinând cererea formulată de către inculpat, instanța a constatat că prin încheierea penală nr.29/C/01 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Clujs -a luat în temeiul art.1491pr.pen. raportat art.148 alin.1 lit.f pr.pen. față de inculpatul măsura arestului preventiv pe o perioadă de 29 de zile începând cu data de 01 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009, măsură prelungită prin încheierea penală nr.40/C/29 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj în temeiul art.159 pr.pen. pe o durată de cate 30 de zile începând cu data de 30 aprilie 2009 și până la data de 29 mai 2009.
În considerentele încheierii de arestare se arată că există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis fapta de săvârșirea căreia este acuzat, el recunoscând-o, fiind îndeplinite așadar exigențele art.143 pr.pen. la fel și în ceea ce privește exigențele art.148 lit.f pr.pen. întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri, este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin rezonanța negativă resimțită de comunitate, proliferarea fenomenului infracțional cu specific traficului de droguri, cunoscând o evoluție fără precedent, care este de natură a indigna opinia publică, aceasta punând o parte din responsabilitate în seama organelor judiciare, care par neputincioase în lupte cu eradicarea acestuia.
Sub aspectul stării de fapt, instanța a reținut că inculpatul a fost acuzat că în perioada decembrie 2008 - martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpații au oferit, au pus în vânzare și au vândut spre consum rezină de cannabis, substanță care se regăsește în tabelul nr.III, privind produsele sau substanțele stupefiante în legătură cu care este incriminată circulația de orice fel în dispozițiile Legii nr.143/2000, mai multor persoane pe raza municipiului C-N, activitate infracțională pe care aceștia nu au desfășurat-o în mod singular, ci printr-o rețea de traficare a drogurilor pe care și-au constituit-
Este real că potrivit dispozițiilor art.1602alin.1 pr.pen. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor comise din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani dar conform dispozițiilor alin.2 din același articol anterior menționat, liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Examinând cererea formulată de inculpatul în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor legale în materie, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar introdusă de apărător trebuie sa fie însușită, potrivit dispozițiilor art.1607alin.2 pr.pen. de către inculpat, iar declarația acestuia se consemnează pe cerere, după care poate fi soluționată numai după ascultarea inculpatului, conform dispozițiilor art.160/8 pr.pen. aspect procedural ce a fost îndeplinit la termenul de judecată din data de 26 ianuarie 2010.
În cazul cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a trecut la examinarea în cadrul procedurii reglementate în art.1608pr.pen. a îndeplinirii condițiilor prevăzute în art.1606pr.pen. privind admisibilitatea în principiu a cererii. Ca urmare, ulterior examinării cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cadrul procedurii reglementate de art.1608pr.pen. constatându-se îndeplinite condițiile formale de admisibilitate în principiu, instanța a trecut la examinarea temeiniciei acesteia, în raport cu dispozițiile art.1602alin.1 și 2.pr.pen.
Verificând actele de urmărire penală, s-a constatat că față de inculpatul există indicii temeinice privind presupunerea rezonabilă că ar fi comis infracțiunile de infracțiunilor de trafic de droguri, prev. și ped. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. și ped. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 pen. totul cu aplicarea art.33 lit."a" pen. și art.16 din Legea nr.143/2000.
Dispozițiile art.1602pr.pen. cuprind atât conotațiile ce trebuie realizate pentru a se dispune liberarea provizorie, cât și condițiile privind comportamentul inculpatului pe durata luării acestei măsuri procesuale. Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în art.1608alin.2 pr.pen. îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.1602alin.1 și 2.pr.pen. nu atrage automat și acordarea liberării provizorii, instanța apreciind întotdeauna și asupra temeiniciei cererii formulate.
Folosind sintagma "se poate acorda", legiuitorul a lăsat la latitudinea instanței aprecierea privind acordarea sau nu a liberării provizorii sub control judiciar și nu obligativitatea acordării acesteia. Această facultate a instanței de a acorda sau nu liberarea provizorie sub control judiciar, se raportează și la natura infracțiunii comise, la periculozitatea socială a acesteia, dar și la comportamentul inculpatului în sensul încercării zădărnicirii adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speță, instanța a reținut că din punct de vedere formal, cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul, îndeplinește condițiile prevăzute de lege în această materie - art.1602pr.pen. - însă din punct de vedere al problemelor de fond privitoare la măsura arestului preventiv luată față de inculpat, instanța apreciază că inculpatul nu poate fi cercetat în stare de libertate, astfel că cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar se privește ca neîntemeiată.
Măsura arestului preventiv a fost luată și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, iar liberarea provizorie sub control judiciar, privită ca o măsură mai puțin restrictivă, nu poate fi dispusă în cazul inculpaților cercetați pentru infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social, așa cum este infracțiunea de trafic de droguri.
Pericolul social al faptei nu este un criteriu de arestare preventivă, însă atunci când se analizează îndeplinirea condițiilor expres prevăzute de lege pentru luarea, menținerea sau liberarea provizorie sub control judiciar, nu se poate face abstracție de pericolul social al faptei, chiar și legiuitorul a prevăzut în acest sens în alin.1 al art.1602pr.pen. că, liberarea provizorie sub control judiciar nu poate fi acordată în cazul infracțiunilor intenționate pentru care se prevede o pedeapsă cu închisoarea mai mare de 18 ani. În speță, pe lângă calitatea de traficant de droguri, inculpatul o mai are și pe aceea de consumator, astfel nu vedem cum acest inculpat ar putea oferi încredere că ajuns în libertate nu va comite alte infracțiuni sau că-și va îndeplini obligațiile ce i se impun din moment ce așa cum rezultă din actele dosarului (declarațiile de martori atât din faza de urmărire penală cât și din faza de cercetare judecătorească, declarația acestui inculpat) rezultă fără echivoc că acesta nu se află la prima confruntare cu legea penală fiind pus sub acuzare tot sub aspectul consumului de droguri însă a înțeles să persiste în câmpul infracțional și nicidecum să adopte o atitudine în deplină concordanță cu normele de reintegrare în societate.
Așadar, prin admiterea unei asemenea cereri, inculpatul ar putea înțelege că poate să-și reia activitatea infracțională de traficant și consumator de droguri, iar cum acest inculpat întrunește cele două atribute de traficant și consumator, pus în libertate, reprezintă pentru societate un real pericol, atât în ceea ce privește ordinea de drept cât și în ceea ce privește buna desfășurare a procesului penal, putându-se induce în rândul opiniei publice chiar un sentiment de insecuritate, văzând lipsa de fermitate a instanței față de cei bănuiți ca autori ai unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
În ceea ce privește susținerea inculpatului cu privire la colaborarea acestuia cu organele de urmărire penală nu are suportul juridic necesar pentru a fi admisibilă prin prisma faptului că aceasta urmează a fi avută în vedere, cu ocazia individualizării pedepselor, de către instanța legal investită cu soluționarea fondului cauzei în măsura în care inculpatul va fi găsit vinovat, iar respingerea unei asemenea cereri de liberare provizorie sub control judiciar, a unui inculpat cercetat pentru trafic și consum de droguri, nu intră sub nici un aspect în contradicție cu prevederile CEDO și nici cu jurisprudența acesteia.
Astfel, s-a avut în vedere și faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, având în vedere că dreptul la libertate este garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului), precum și faptul că arestarea se poate dispune în condițiile strict și limitativ prevăzute de lege și dacă este absolut necesară, însă în ceea ce privește situația inculpatului, faptele acestuia impun luarea măsurii arestului preventiv, rețeaua de distribuire a drogurilor cât și cantitatea de droguri sunt destul de mari și nu în ultimul rând numărul mare al persoanelor care se aprovizionau de la inculpat, denotă că măsura liberării provizorii sub control judiciar nu poate să-și găsească aplicabilitate în cazul acesta.
În consecință, instanța a apreciat că în speță nu sunt elemente care să legitimeze liberarea inculpatului sub control judiciar întrucât temeiurile privării sale de libertate a fost și cel prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. așa cum au fost expuse detaliat anterior.
Cu privire la aspectele juridice invocate de către inculpat prin apărătorul său ales, instanța a reținut că acestea nu au suportul juridic necesar pentru a fi admisibile.
Astfel, instanța, având în vedere infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul, și rezonanța unor fapte de acest gen, numărul de aproximativ 9 luni scurs de la arestarea sa, nu se va putea considera că s-ar putea pune în discuție atingerea punctului critic în ceea ce privește termenul rezonabil de soluționare a cauzei și ca urmare, inculpatul să fie cercetat în stare de libertate.Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins Ja maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, acesta stabilind doar limitele maxime care nu pot fi depășite, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze.
Conform dispozițiilor art.5 paragraful 1 lit."c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care face parte integranta din dreptul intern în urma ratificării sale prin Legea nr.30/1994 și prin prisma prevederilor art.20 raportat la art.11 din Constituția României, este permisă restrângerea libertății persoanei, când există motive verosimile pentru a bănui că persoana față de care s-a luat această măsură extremă, a săvârșit o infracțiune și fără a aduce atingere prin această apreciere prezumției de nevinovăție de care se bucură inculpatul, întrucât doar prin hotărârea care se va pronunța în urma administrării tuturor probelor necesare pentru o justă soluționare a cauzei se va stabili nevinovăția sau vinovăția acestui inculpat în prezenta cauză penală.
În speță atât la luarea măsurii arestării preventive cât și la prelungirea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere faptul că regula procesului penal este cercetarea inculpatului în stare de libertate, dreptul la libertate fiind garantat atât de normele interne cât și de normele internaționale (Convenția Europeană a Drepturilor Omului) iar arestarea se va putea dispune în condiții strict prevăzute de lege și numai dacă este absolut necesară.
Or, în ceea ce privește situația acestui inculpat, conduita lui impune menținerea măsurii arestului preventiv, prin prisma perioadei îndelungate de timp pe parcursul căreia s-a desfășurat activitatea infracțională, numărul mare a persoanelor atrase în activități legate de consumul de droguri, numărul actelor materiale precum și faptul că în urma desfășurării activității infracționale acest inculpat a obținut beneficii materiale, conferă admisibilității cererii de liberare sub control judiciar o ineficiență în cazul infracțiunilor de trafic de droguri de risc, cu o asemenea arie de desfășurare.
Referitor la faptul că o parte din martori au fost audiați, iar cei care urmează a da declarații nu îl vizează pe inculpat, probațiunea fiind epuizată în ceea ce-l privește nu constituie un argument pertinent pentru cercetarea în stare de libertate a acestuia, câtă vreme faptele de care este acuzat indică o natură organizată a activității infracționale, unii inculpați au interese contrare, astfel că există riscul ca odată eliberat să încerce să influențeze martorii fie pentru a-și ușura propria situație, fie pe cea a unuia dintre coinculpați.
În ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive în sensul dispozițiilor art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, instanța constată că există o practică constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului potrivit căreia durata rezonabilă se apreciază în fiecare caz concret în funcție de complexitatea cauzei, de numărul și de gravitatea faptelor reținute în sarcina autorilor precum și de atitudinea părților din proces și operează pe faze procesuale distincte respectiv urmărire penală, judecată în fond și judecată în căile de atac. Ca urmare, în speță, s-au depus diligențele necesare, de la luarea măsurii arestării preventive, respectiv 1 aprilie 2009 și până în prezent, într-o perioadă de circa 9 luni de zile, fiind efectuate cercetări, fiind dispusă trimiterea în judecată a inculpaților, se administrează în momentul de față probe, cauza fiind amânată pentru audierea unor martori.
Așadar, raportat la caracterul complex al cauzei, cu o mulțime de fapte și de părți, instanța a apreciat că nu s-a depășit o durată rezonabilă a detenției preventive a inculpatului, iar faptele pentru care este judecat acesta, constând în introducerea în țară și comercializarea unor cantități apreciabile de droguri relevă o gravitate deosebită a acestora.
Față de cele mai sus expuse, în temeiul art.1608aalin.6 pr.pen. raportat la dispozițiile art.1602alin.2 pr.pen. instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul.
Având în vedere că inculpatul a fost găsit în culpă procesuală, instanța în temeiul art.192 alin.2 pr.pen. l-a obligat pe acesta să achite suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații, N, și prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza să fie revocată măsura arestării preventive sau în subsidiar înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Inculpatul a formulat recurs și împotriva încheierii prin care s-a respins cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că încheierea recurată este identică cu încheierea de la termenul anterior și comportă critici.
Nu se poate reține vasta rețea de distribuție având în vedere că inculpații nu s-au cunoscut înainte de a fi arestați, că nu se impune menținerea stării de arest a inculpatului și raportat la împrejurarea că de 6 luni nu s-a administrat nici o probă cu privire la acesta.
Instanța de fond a reținut în mod general pericolul social, însă acesta trebuie să fie real și analizat individual pentru fiecare inculpat, iar măsura arestării preventive s-a transformat într-o pedeapsă anticipată.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia în motivele de recurs a arătat că în cauză există probe cu privire la vinovăția inculpatului, acesta a manifestat o atitudine sinceră și de regret pe tot parcursul procesului penal, a colaborat cu organele de cercetare penală, iar declarațiile coinculpaților și ale martorilor se coroborează cu declarația inculpatului și că din referatul de evaluare psihologic rezultă modalitatea în care acesta a ajuns consumator și apoi traficant de droguri.
De asemenea inculpatul a arătat că nu s-a stabilit întinderea duratei rezonabile a măsurii arestării preventive, însă apreciază că după circa 10 luni acest termen a fost atins.
Totodată, inculpatul a precizat că la termenul din 26.01.2010 a formulat o cerere de liberare provizorie sub control judiciar, iar instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile admisibilității în principiu, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii.
În motivarea recursului privind cererea de liberare provizorie sub control judiciar au fost învederate aceleași argumente care au fost susținute în recursul la încheierea prin care s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Inculpatul prin apărătorul ales al acestuia a arătat că instanța de fond a evidențiat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă, însă acestea sunt indicate generic fără referire la persoana inculpatului.
Cu privire la convorbirile telefonice a arătat că doar 10 file dintre acestea se referă la inculpatul și nu la activitatea infracțională a acestuia. Nici un colaborator sub acoperire nu a luat legătura cu inculpatul, iar la percheziția domiciliară nu s-a găsit nici o substanță interzisă de lege.
Cauza este complexă, însă nu în ce-l privește pre inculpatul și având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în urma cu circa 10 luni, apreciază că scopul acesteia a fost atins și prin urmare se impune revocarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul prin apărătorul acestuia a arătat în motivele de recurs că întreaga activitate infracțională este lămurită, iar din probele de la dosar rezultă cu certitudine activitatea inculpatului, iar încheierea instanței de fond este nelegală întrucât a fost motivată în mod general și nu cu privire la fiecare inculpat în parte.
Inculpatul în motivele de recurs a arătat că raportat la desfășurarea urmăririi penale, trebuie analizat ce este mai periculos pe o durată de 3 luni de zile în care au fost efectuate de către Parchet supravegherea inculpatului, timp în care s-au realizat 10 tranzacții cu droguri și dacă nu este mai periculos pasivitatea organelor de cercetare penală care nu au înțeles să întrerupă activitatea inculpatului la prima tranzacție de droguri.
Acesta a mai arătat că de la luarea măsurii arestării preventive au trecut circa 10 luni, fiind depășit termenul rezonabil al duratei acestei măsuri, iar pericolul pentru ordinea publică nu mai este de actualitate și că unii dintre învinuiți au beneficiat de clemența organelor de cercetare penală, fiind scoși de sub urmărire penală și li s-au aplicat dispozițiile art.181
Cod PenalRecursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26.01.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj referitoare la punerea în libertate a inculpatului sub control judiciar urmează să fie respins pentru următoarele motive.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea penală nr.29 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 zile în baza art.148 lit.f C.P.P. începând cu data de 1 aprilie 2009 și până la data de 29 aprilie 2009.
Această măsură a fost prelungită sau menținută de mai multe ori, inclusiv prin încheierea penală din 26.01.2010 a Tribunalului Cluj față de toți cei cinci inculpați.
În motivarea încheierii prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f respectiv C.P.P. sunt indicii temeinice din care rezultă că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpatul prezintă pericol public prin natura deosebit de gravă a infracțiunilor pentru care acesta este cercetat.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1602alin.1 referitoare C.P.P. la cuantumul pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunile presupus a fi comise de inculpat "pedeapsa să fie mai mică de 18 ani închisoare" însă apreciem că nu este îndeplinită condiția temeiniciei cererii formulată de inculpat, întrucât acesta este cercetat pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, iar pus în libertate există riscul ca inculpatul să săvârșească din nou infracțiuni de acest gen, cu atât mai mult cu cât și anterior acesta a mai comis asemenea fapte, persistând în activitatea infracțională.
Faptul că inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunii și a colaborat cu organele judiciare nu conduce automat la punerea acestuia în libertate.
Toate aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere la pronunțarea hotărârii de către instanța de fond la o eventuală circumstanțiere a pedepselor ce vor fi aplicate, dacă acesta va fi considerat vinovat cu privire la infracțiunile pentru care este cercetat în prezenta cauză.
Având în vedere natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul și faptul că acesta a mai comis asemenea fapte și anterior, instanța de fond în mod întemeiat a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.
Referitor la recursul formulat de toți cei cinci inculpați împotriva încheierii prin care s-a menținut starea de arest a acestora se rețin următoarele.
Instanța de fond a reținut în mod corect că prin încheierea nr.29 din 1 aprilie 2009 Tribunalului Clujs -a dispus în baza art.143 și art.148 lit.f arestarea C.P.P. preventivă a inculpaților pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, iar inculpatul și pentru introducerea în țară fără a drept a drogurilor de risc.
Măsura arestării preventive a fost prelungit sau menținută, inclusiv prin încheierea atacată cu recurs de inculpați în prezenta cauză.
În cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f întrucât C.P.P. există indicii temeinice din care rezultă că inculpații au comis infracțiunile pentru care sunt cercetați iar pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, care prezintă pericol pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a faptelor de care sunt învinuiți inculpații, de amploarea pe care a luat-o acest gen de infracțiuni în ultima perioadă de timp și de efectele negative produse asupra stării de sănătate a persoanelor care consumă astfel de substanțe.
Susținerile inculpaților referitoare la faptul că în cauză a fost depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu sunt întemeiate, deși în cauză a trecut un termen de circa 10 luni de la data luării măsurii arestării preventive, raportat la obiectul cauzei, la numărul mare de persoane implicate, la vasta probațiunea administrată în cauză, apreciem că termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit.
Celelalte susțineri ale inculpaților referitoare la recunoașterea comiterii infracțiunilor, colaborarea cu organele judiciare, că unii dintre inculpați nu au antecedente penale, nu pot fi analizate în această fază a procesului de recurs la încheierea de menținere a măsurii arestării preventive.
Toate aceste împrejurări urmează să fie avute în vedere de către instanța de fond la pronunțarea hotărârii când va fi analizată întreaga probațiune administrată în cauză.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, că nu a fost depășit termenul rezonabil al duratei acestei măsuri și că nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, în baza art.38515pct.1 lit.b recursurile C.P.P. formulate de către inculpați împotriva încheierii din 26.01.2010 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj urmează să fie respinse ca nefondate.
În baza art.189 urmează C.P.P. să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C suma de 300 lei reprezentând onorarii parțiale pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din.
Potrivit art.192 alin.2 inculpatul C.P.P. urmează să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu avocațial, iar ceilalți inculpați suma de câte 250 lei, din care suma de câte 50 lei reprezentând onorarii avocațiale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, N, și arestati in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 26 ianuarie 2010 Tribunalului Cluj, pronunțata in dosarul nr-.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 300 lei onorarii pentru apărătorii din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezintă onorariul avocațial.
Obligă pe ceilalți inculpați recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 250 lei, cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorar avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
- - - - - -
GREFIER
- --
Red./
4 ex./15.02.2010.
Jud.fond.
Președinte:Maria BoerJudecători:Maria Boer, Valentin Chitidean Vasile Goja
