Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1071/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA operator 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 1071/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Constantin Costea
JUDECĂTOR 2: Florin Popescu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Bugarsky G -
Grefier: - -
Ministerul Public - - Serviciul Teritorial Timișoara - este reprezentat de procuror.
Pe rol, se află soluționarea recursurilor formulate de inculpații., și împotriva încheierii penale din data de 22.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat din oficiu, inculpatul recurent, în stare de arest preventiv și asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind formulate cereri și invocate excepții, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și punerea în stare de libertate a inculpatului. Arată că prima instanță s-a pronunțat asupra stării de arest a inculpatului, a menținut măsura arestării preventive și a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar, ceea ce este un nonsens. Se mai arată că temeiul prev. de art. 148 lit.f Cpp - existența unui pericol concret pentru ordinea publică, care a stat la baza luării măsurii arestării preventive, nu mai subzistă, având în vedere că inculpatul se află arestat de 8 luni de zile, astfel că prelungirea măsurii arestării preventive pentru acest motiv, este nelegală.
Apărătorul inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și judecarea în stare de libertate a inculpatului, arătând că inculpatul se află arestat preventiv de 8 luni, pentru presupuse fapte comise în urmă cu 3 ani, cercetarea judecătorească încă nu a început, judecătorul fondului a dispus în două rânduri punerea în libertate a inculpaților, sesizând în mod corect că încadrarea juridică a faptelor este artificială și că este nevoie de mult timp pentru a se administra un probatoriu vast. Apărarea apreciază că menținerea arestului preventiv ar contribui la împiedicarea aflării adevărului în cauză.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Timiș și înlocuirea măsurii arestării preventive cu oricare din măsurile prevăzute de art. 136 Cpp. se arată că inculpatul este arestat de 8 luni, astfel că pericolul pentru ordinea publică nu mai există, astfel că nu se mai impune cercetarea în stare de arest, în acest fel încercându-se transformarea măsurii arestării preventive într-o pedeapsă efectivă.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului inculpatului ca tardiv, iar celelalte recursuri sunt nefondate, impunându-se menținerea măsurii arestării preventive.
Avocatul solicită respingerea excepției de tardivitate a recursului invocată de procuror.
Inculpații recurent, având fiecare ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și judecarea în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 22.10.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins cererile de revocare a măsurii arestării preventive formulate de apărători pentru inculpații,.
Au fost respinse cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de apărători pentru inculpații,.
În baza art.3002Cpp raportat la art.160 alin.3 Cpp s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpații, -, urmând ca legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile, respectiv 20.12.2009.
În baza art.1608au fost admise în principiu cererile de liberare provizorie sub control judiciar formulate de inculpații,.
În baza art.1608aalin.2 Cpp au fost admise de liberare provizorie sub control judiciar și s-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpaților,.
În baza art.1608aalin.3 Cpp raportat la art.1602alin.3 Cpp pe timpul liberării provizorii inculpații sunt obligați să respecte următoarele obligații:
a) să nu depășească limita teritorială a județului T;
b) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
c) să se prezinte la Poliția municipiului T - secția în a cărei rază teritorială se află domiciliile inculpaților, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
d) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței care a dispus măsura;
e) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art.1608aalin.3 Cpp raportat la art.1602alin.31Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.1608aalin.3 Cpp raportat la art.1602alin.31Cpp s-a impus inculpatului următoarea obligație: să nu se apropie de persoanele vătămate, A, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.1608aalin.3 Cpp raportat la art.1602alin.31Cpp s-a impus inculpaților și următoarea obligație: să nu se apropie de persoana vătămată Coasă a, de martorele:, și să nu comunice cu acestea direct sau indirect.
În baza art.1602alin.32Cpp s-a atras atenția inculpaților, că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor care le revin, se va lua față de aceștia măsura arestării preventive.
Deliberând asupra temeiniciei și legalității măsurii arestării preventive a celor 12 inculpați, Tribunalul Timișa constatat următoarele:
Potrivit art. 3002.C.P.P. n cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivitart. 160^.
Potrivit art. 160 C.P.P. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive.
Dacă instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Măsura arestării preventive față de cei 12 inculpați a fost dispusă și menținută în temeiul art. 143 raportat la art. 148 lit. f
C.P.P.Din coroborarea celor două texte de lege rezultă condițiile ce trebuie întrunite pentru ca măsura arestării preventive să fie legală și temeinică: existența unor probe sau indicii temeinice că persoana suspectată a săvârșit fapte de natură penală; legea să prevadă pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 4 ani; existența unui probatoriu din care să rezulte că lăsarea în libertate a persoanei prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Verificarea legalității și temeiniciei stării de arest preventiv a fost făcută la data de 05.09.2009 cu ocazia soluționării de către Curtea de APEL TIMIȘOARAa recursului declarat împotriva încheierii pronunțată la data de 04.09.2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-. Instanța de control judiciar a reținut în esență că există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații arestați preventiv au săvârșit fapte de natura celor reținute în sarcina lor prin rechizitoriu. Totodată s-a apreciat că există în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
Întrucât decizia Curții de Apel a fost pronunțată ca urmare a exercitării controlului judiciar în recurs, Tribunalul este ținut de constatările referitoare la temeinicia și legalitatea măsurii arestării preventive în măsura în care elementele de fapt nu au suferit modificări de la ultima verificare, respectiv 05.09.2009. Or, sub acest aspect se reține că în intervalul 05.09.2009 - 21.10.2009 (data prezentei verificări) nu au survenit nici un fel de modificări în raport de care să se poată trage concluzia că motivele care au justificat până în prezent privarea de libertate nu mai există ori au suferit schimbări. În intervalul menționat nu au fost administrate mijloace de probă din analiza cărora să poate trage concluzia menționată anterior. În acest context, instanța a apreciat că și în prezent subzistă cauzele care au determinat luarea acestei măsuri, sens în care a respins cererile de revocare și de înlocuire a măsurii arestării preventive și a menținut măsura arestării preventive.
În privința cererilor de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut cu titlu preliminar împrejurarea că cele două măsuri preventive, respectiv arestarea preventivă și liberarea provizorie sub control judiciar, nu se exclud, ci între ele există un raport de complementaritate. Prin urmare, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile luării măsurii arestării preventive, posibilitatea de liberare sub control judiciar nu este înlăturată.
Din punct de vedere al condițiilor ce trebuie îndeplinite, legea procesual penală (art.160 ind.6 Cpp, art.160 ind.2 alin.1 Cpp) face distincție între elementele de admisibilitate (referitoare la titularul cererii, conținutul cererii; natura infracțiunii și cuantumul pedepsei prevăzută de lege) și cerințele referitoare la temeinicia acesteia (prevăzute de art.160 ind.2 alin.2 Cpp).
În ceea ce privește condițiile de admisibilitate, s-a reținut că fiecare din cele patru cereri analizate îndeplinește aceste condiții: cererile au fost formulate fie de titulari sau însușite de aceștia; au conținutul prevăzut de lege; infracțiunile pentru care au fost trimiși cei patru inculpați în judecată sunt infracțiuni intenționate iar pedeapsa prevăzută de lege pentru aceste infracțiuni nu depășește 18 ani. Astfel, în cazul inculpatului infracțiunea cea mai gravă prev. de art.189 alin.1,2 și 5 este pedepsită cu închisoarea până la 18 ani; în cazul inculpatului infracțiunea cea mai gravă prev. de art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001 este pedepsită cu închisoarea până la 15 ani; în cazul inculpaților și infracțiunea care a fost reținută ca intrând în scopul grupului infracțional organizat, respectiv cea prevăzută de art.329 alin.1 și 2 Cod penal este pedepsită cu închisoarea până la 10 ani.
Din punct de vedere al temeiniciei cererilor, s-a reținut că, potrivit art.1602alin.2 "liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte".
În cazul de față, refuzul acordării liberării provizorii poate fi analizat din perspectiva art.1602alin.2 teza a doua Cpp, respectiv existența unor date din care să rezulte că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori.
Existența acestor date poate fi dedusă din natura unora dintre infracțiuni (spre exemplu șantaj), însă această situație de potențial pericol (pericolul nu a fost confirmat până în prezent) poate fi înlăturată prin instituirea obligației prevăzute de art.1608aalin.3 raportat la art.1602alin.31Cpp, respectiv a interdicției ca inculpații să se apropie de persoanele vătămate sau martori și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.
Prin urmare, într-o asemenea ipoteză, legea nu exclude posibilitatea acordării liberării provizorii, acesta fiind și motivul pentru care pune la îndemâna instanței de judecată o serie de mijloace prin care starea de potențial pericol să fie înlăturată sau diminuată, realizându-se în același timp un just echilibru între interesul realizării actului de justiție în condiții optime și dreptul individului la libertate.
Împotriva încheierii Tribunalului Timiș au declarat recurs inculpații,.
Inculpatul a criticat încheierea pentru netemeinicie întrucât arestarea preventivă se prelungește în mod nejustificat, având în vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică și este arestat de 8 luni.
Inculpatul a solicitat revocarea arestării preventive întrucât nu este vinovat și este arestat de 8 luni.
Inculpatul a solicitat în principal, revocarea arestării preventive, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă. Se mai arată că a fost depășită durata rezonabilă a arestării fiind în stare de arest de 180 de zile.
Inculpatul a criticat încheierea pentru netemeinice și nelegalitate pe motiv că nu mai subzistă pericol pentru ordinea publică pentru a fi menținută starea de arest, a fost depășită durata rezonabilă a arestării, fiind arestat de 8 luni. În subsidiar, se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate precum și sub toate aspectele conform prev. art. 385 ind.6 al.3 cpp se constată că Încheierea recurată este temeinică și legală și nu există nici un motiv de casare a acesteia.
Din actele de la dosar rezultă că inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.329 cp, art.20 rap. la art. 174 cp, 175 cp, art.194 al.1 cp, art.189 al.1, 2 cp, art.26 rap la art.12 al.2 lit. a din Legea 678/2001, cu apl. art.41 al.2 cp și art. 33 lit. a cp, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii pre. de art. 7 din Legea 39/2003, art.189 al.1,2 și 5 cp, art. 194 al.1 cp, art.321 al.1 și 2 cp cu apl. art.33 cp, inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.7 din Legea 39/2003, art.art.321 al1 și 2 cp cu apl. art. 33 lit. a cp și inculpatul este trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 din Legea 39/2003, art. 189 al.1, 2 și 5 cp, art. 321 al1 și 2 cp, art.194 al.1 cp cu apl. art.33 lit.a, art. 41 al.2 cp și art. 37 lit. a cp Condițiile prev. de art.143 cpp și art. 148 lit. f cpp.
Potrivit prev. art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cpp instanța sesizată cu judecarea unei cauze este datoare să verifice din oficiu,în cursul judecății, dacă inculpatul este arestat, legalitatea și temeinicia acestei măsuri iar dacă se constată că arestarea este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventive au încetat sau nu există temeiuri noi care justifice arestarea se dispune revocarea arestării preventive.
Raportat la prevederile menționate mai sus se constată că instanța de fond în mod întemeiat a apreciat că de la ultima verificare a legalității și temeinicia măsurii arestării preventive nu au intervenit nici un fel de modificări a situației procesuale a inculpaților din care să rezulte că temeiurile care au determinat arestarea au încetat astfel că menținerea arestării preventive se justifică în continuare întrucât există indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată iar raportat la pericolul social al infracțiunilor reținute la împrejurările și condițiile în care se presupune că acestea au fost săvârșite lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Nu poate fi reținută susținerea inculpaților că a fost depășită durata rezonabilă a arestării preventive având în vedere complexitatea deosebită a cauzei ce rezultă din numărul mare a infracțiunilor, al participanților la săvârșirea acestora astfel că este justificată detenția preventivă în continuare a inculpaților.
Prin urmare, în baza art. 38515lit. b cpp se va dispune respingerea recursurilor inculpaților ca nefondate.
Văzând și prev. art.192 al.2 cpp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 38515pct. 1 lit. b proc. pen. respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și împotriva Încheierii pronunțată în data de 22.10.2009 de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă inculpații, la plata sumei de câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat și pe inculpatul la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat și dispune plata din fondurile Ministerului Justiției a sumei de 100 lei onorariu avocat din oficiu către Baroul Timiș.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - G -
GREFIER
- -
Red. /12.11.09
Tehnored. /19.11.09
PI. - - Trib.
Președinte:Constantin CosteaJudecători:Constantin Costea, Florin Popescu, Gheorghe Bugarsky
