Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1121/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 6929/2/2009
1761/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ nr. 1121
Ședința nepublică de la 27 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Florică Duță
JUDECĂTOR 3: Simona Cîrnaru
GREFIER - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR:.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de către inculpatul, împotriva încheierii de ședință, din data de 09.07.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Ia Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință nepublică, a răspuns recurentul - inculpat, personal în stare de arest și asistat de avocat oficiu, în baza delegației nr. -, emisă de Baroul București -
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Constatând că, nu mai sunt alte cereri prealabile de formulat, Curtea, în baza dispozițiilor art. 38513Cod procedură penală, trece la dezbateri.
Apărătorul recurentului - inculpat având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, considerând că, în raport de circumstanțele personale ale inculpatului, de vârsta acestuia și de faptul că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, apreciază că, inculpatul poate fi judecat în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului având cuvântul, pune concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, solicitând menținerea soluției instanței de fond, pe care o consideră legală și temeinică, având în vedere natura și gravitatea faptelor comise și pericolul social ce-l reprezintă inculpatul, dacă va fi pus în libertate.
Recurentul - inculpat având cuvântul, arată că regretă fapta comisă, solicitând punerea în libertate, pentru continuarea studiilor.
CURTEA,
Asupra recursului de față.
Prin încheierea din 9.07.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - secția I penală s-a dispus, între altele, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 și art.160 alin.3 Cod procedură penală menținerea stării de arest preventiv pentru inculpatul.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele dosarului a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea legii.
Astfel, s-a reținut, în esență, că este realizată condiționalitatea impusă de art.143 și art.148 lit.f Cod procedură penală iar temeiurile care au determinat luarea măsurii preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei măsuri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru netemeinicie în sensul că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive.
Examinând încheierea atacată din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1. Inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat și tentativă la furt calificat existând mai mult decât indicii temeinice cu privire la vinovăția acestuia, fapt confirmat prin condamnarea la pedeapsa închisorii.
2. Față de inculpat s-a luat măsura arestării preventive cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
3. de aspectele de fapt care particularizează speța și relevă potențialul criminogen al inculpaților și prin aceasta pericolul pentru ordinea publică, privarea de libertate se impune și pentru asigurarea desfășurării cu celeritate a procesului penal aflat în faza apelului. Cu atât mai mult cu cât din actele dosarului rezultă că inculpatul minor provine dintr-o familie dezorganizată, cu un singur părinte care nu are control și autoritate asupra acestuia.
4. Împrejurarea că este minor invocată în susținerea recursului este irelevantă în raport cu obiectul prezentei cauze și aspectele prezentate la punctul 3, fiind, de altfel, o cauză leală de modificare a limitelor de pedeapsă care va fi avută în vedere la examinarea temeiniciei pedepsei de către instanța de apel.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul inculpatului.
Văzând și dispozițiile art. 192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii din 9.07.2009, pronunțată de Tribunalul București -secția I-a penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. 2 ex./3.08.2009
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Florică Duță, Simona Cîrnaru
