Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1223/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr. 8043/2/2009
2019/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 1223
Ședința publică din 26 august 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Piciarcă Dumitrița
GREFIER - - --
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat de procuror.
Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 14.08.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală, în dosarul penal nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns inculpatul, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales, cu delegație de substituire nr. 1/23.08.2009, depusă la dosarul cauzei (fila 6).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate, susținând că nu mai există temeiuri noi care să impună această stare de excepție.
Invocând și disp. art. 5. apărarea consideră că pericolul concret pentru ordinea publică nu poate fi apreciat doar în raport de gravitatea faptelor imputate inculpatului, iar măsura arestării preventive se justifică numai în cazul în care alte măsuri mai puțin severe sunt insuficiente pentru a determina inculpatul să mai comită fapte penale. Astfel, noțiunea de "ordine publică" trebuie interpretată potrivit înțelesului dat de dicționarul explicativ al limbii române atâta timp cât nu există o reglementare legislativă.
Solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale și a participat la activități de voluntariat.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică.
Susține că, potrivit materialului probator administrat în prezenta cauză penală, sunt îndeplinite disp. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. astfel că temeiurile care au stat la baza arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea inculpatului de libertate.
Astfel, având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, amploarea la care s-a ajuns în cazul infracțiunilor de trafic de droguri și consecințele negative pe care le produc sănătății publice, reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. susține că la dosarul cauzei nu există dovezi că se face vinovat de traficul de stupefiante, el fiind numai consumator, deținând comprimatele în vederea consumului propriu. Consideră că nu prezintă pericol social și solicită a i se admite recursul.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009 a Tribunalului București, Secția I-a penală constată:
Prin încheierea de ședință din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală, în dosarul nr-, conform art.3002raportat la art.160 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București nr. 762/D/P/2009 din 14.05.2009, inculpatul a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de art.2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prev. de art.4 alin.1 și 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art.33 lit.a pen. reținându-se în sarcina sa că la data de 28.04.2009. a deținut pentru vânzare și consum propriu, tară drept, 19 punguțe tip bilă, conținând 2,39 grame de heroină și 88 de comprimate de methadonă.
Potrivit dispozițiilor art.3002proc.pen. în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160 proc.pen.
Potrivit art. 160 alin.1 și 3 proc.pen. în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile, legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului iar când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că exista temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă cu respectarea art. 149/1 proc.pen. și cu îndeplinirea cerinței prevăzute de art.68/1 proc.pen. în referire la art.143 proc.pen. respectiv există probe/indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele de care este acuzat; elementele de fapt/datele existente în această direcție fiind furnizate de: procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesul-verbal de percheziție corporală a inculpatului, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/28.04.2009, declarațiile martorilor, și, precum și declarațiile inculpatului.
Tribunalul a mai reținut, de asemenea, că la acest moment procesual, temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu au dispărut și nu s-au schimbat, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, mai ales că, până acum, s-a procedat doar la audierea sa.
Totodată, s-a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 alin.1 lit.f proc.pen. pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpat este închisoarea mai mare de 4 ani (traficul de droguri de mare risc fiind pedepsit cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, iar deținerea de droguri de mare risc pentru consum propriu, fără drept, fiind pedepsită cu închisoare de la 2 la 5ani) și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Deși "pericolul concret pentru ordinea publică" nu este definit de legiuitor, așa cum a subliniat și apărătorul ales al inculpatului, Tribunalul a apreciat că, la evaluarea lui trebuie să se țină cont, în mod cert, de circumstanțele reale și de circumstanțele personale relevate de speța dedusă judecății.
Astfel, prima instanță a reținut că inculpatul, cu toate că nu este cunoscut cu antecedente penale și a probat prin două înscrisuri că pentru scurte perioade de timp a desfășurat o activitate în cadrul a două asociații nonguvernamentale, acesta este consumator de droguri de mare risc și de asemenea, comercializează astfel de substanțe interzise de lege la deținere. Faptele cu privire la care există presupunerea rezonabilă că au fost comise de inculpat, ilustrează modul grav în care ar influența ordinea publică în situația în care ar fi pus în libertate, extrem de relevant sub acest aspect fiind faptul că, deși activitățile la care ne-am referit priveau acțiunile specifice unui "educator de sănătate1 și erau orientate asupra "tinerilor defavorizați", concomitent, posibil în timpul liber, același inculpat se intoxica cu droguri, dovedind astfel că nu este capabil să aibă grijă nici de propria sănătate.
Cât privește frecvența infracțiunilor prevăzute în Legea nr.143/2000, privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pe raza Municipiului B, cunoaște o creștere alarmantă, mulți dintre consumatori fiind chiar persoane de vârsta și educația inculpatului și a martorilor cărora acesta le furniza droguri. Numărul mare de astfel de infracțiuni aflat pe rolul instanțelor de judecată fiind grăitor în acest sens.
Totodată, Tribunalul a avut în vedere și atitudinea oscilantă a inculpatului, care - inițial - a recunoscut învinuirile ce i se aduc, pentru ca - ulterior - să revină asupra declarațiilor date, acesta nerecunoscând traficul de droguri, precizând că este doar consumator.
Pentru buna desfășurare a procesului penal, privarea de libertate a inculpatului este necesară, în continuare, conform art.136 proc.pen. mai ales că nu se poate vorbi despre încălcarea art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, măsura arestării preventive bazându-se pe motive pertinente și suficiente aoj ustifica.
Împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul criticând soluția fondului pentru nelegalitate și netemeiniciesub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, solicitând casarea încheierii și, rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a inculpatului.
Analizând hotărârea recurată, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea, în baza art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Din examinarea dosarului de urmărire penala rezultă că recurentul din prezenta cauza este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc.
Arestarea inculpaților poate fi menținută, în cursul judecării cauzei penale, motivat, fie dacă temeiurile care au determinat arestarea preventiva impun în continuare privarea de libertate, fie dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Din textul de lege (art.160/b Cod procedură penală), rezultă că, la menținerea arestării preventive, se impun a fi verificate - față de inculpat- următoarele condiții:
a)-măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat;
b)-temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
a)Măsura preventivă a fost dispusă anterior în mod legal, există un mandat de arestare pus în executare, iar durata arestării nu a expirat:
Constituția României garantează dreptul la libertate și siguranță fiecărei persoane, astfel încât, o prelungire a unei măsuri preventive nu poate fi dispusă dacă, anterior, măsura a fost luată sau prelungită în mod nelegal.
Această condiție decurge din art.139 alin.2 Cod procedură penală.
Luarea măsurii arestării preventive fata de recurenți s-a dispus anterior, conform mandatului de arestare preventivă nr.85/2009, fiind prelungita ulterior;încheierile anterioare au fost cenzurate în recurs de către Curtea de Apel, recursurile inculpatului fiind respinse. S-a apreciat că măsura luării sau prelungirii arestării preventive, dispusă anterior, față inculpat, este legală și temeinică.
Din analiza mandatelor și a încheierilor existente la dosarul cauzei, rezultă că anterior a fost menținută arestarea preventivă pentru inculpatul din prezenta cauză, astfel încât și cerința ca prelungirea anterioară să nu fi expirat este îndeplinită.
b)Temeiurile inițiale impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi.
Analizând, conform art.155 Cod procedură penală, raportat la art.148 litera f Cod procedură penală - În analiza temeiurilor inițiale, Curtea urmează să verifice dacă existe probe că lăsarea în libertate a fiecărui inculpat prezintă pericol concret pentru ordinea publică și dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este închisoarea mai mare de 4 ani (art.148 lit.f p Cod Penal)
De asemenea, Curtea urmează să verifice dacă există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală (art.143 C.P.P.), respectiv scopul măsurii preventive, gradul de pericol social al infracțiunii, sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoanele în cauză (art.136 C.P.P.).
În ceea ce privește existența indiciilor temeinice, privind săvârșirea infracțiunilor, articolul 5, litera c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului condiționează legalitatea privării de libertate de existența unor motive verosimile că s-a săvârșit sau că se va săvârși o infracțiune sau că autorul acesteia va fugi după comiterea faptei.
Noțiunea de motive verosimile a fost interpretată de C, în sensul existenței unor date, informații, care să convingă un observator obiectiv să este posibil ca persoana respectivă să fi săvârșit infracțiunea ce face obiectul cercetării.
Referitor la existența acestor motive verosimile, Curtea constată că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea de libertate.
Materialul probator administrat, până în acest moment, conduce la concluzia că sunt îndeplinite condițiile art.143 raportat la art.681Cod procedură penală, pentru următoarele considerente:
Tribunalul a apreciat în mod just asupra întrunirii, în persoana inculpatului, a condițiilor prevăzute de art.143 raportat la art.681din Codul d e procedură penală și respectiv de art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, dispunând astfel în mod legal și temeinic menținerea arestării preventive a acestora.
Se constată că inculpatul din prezenta cauză a fost trimis în judecată,pentru săvârșirea de infracțiuni de trafic de droguri de mare risc în concurs cu deținerea de droguri de mare risc în vederea traficării. Probatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile - inclusiv în accepțiunea art.5 parag.1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului - de a crede că inculpatul a săvârșit într-adevăr faptele penale de care este acuzat, existând la acest moment cel puțin indicii temeinice care justifică în mod rezonabil o astfel de presupunere.
Pericolul pentru ordinea publică decurgând din lăsarea în libertate a inculpatului rezultă din natura faptelor comise, numărul actelor materiale.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și, în consecință, în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 14.08.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I-a Penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
-
Red.
Dact.
Ex.2
Red.---
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Bădescu Liliana, Piciarcă Dumitrița
