Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1254/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2120/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1254
Ședința publică din data de 11 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București
- este reprezentat de procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de către recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 24 august 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv. Subliniază că, la dosarul cauzei, nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică și nici date care să justifice temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea împieta asupra bunului mers al cercetării judecătorești. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Solicită totodată să se aibă în vedere starea precară a sănătății inculpatului, precum și faptul că recurentul are un copil minor în întreținere. În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură restrictivă de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu pericolul concret al faptelor săvârșite prevăzute de art. 197 alin. 1 Cod penal.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate întrucât este bolnav.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală (ca instanță de apel) a dispus, în baza art.3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală, menținerea stării de arest preventivinculpatului(fiul lui și, născut la data de 24 mai 1982, CNP - -, arestat în baza nr.3/J din data de 05 mai 2009 emis de Judecătoria Sectorului 5 B).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 4722/P/2005 al Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. 1 Cod penal, fiind acuzat de aceea că la data de 10 mai 2005, în jurul orei 05.00, prin constrângere a întreținut relații sexuale cu partea vătămată.
Față de inculpat, s-a luat măsura arestării preventive în cursul judecății, respectiv la data de 05 mai 2009, pe temeiul dispozițiilor art.160 și art.148 lit.a din Codul d e procedură penală, fiind emis nr.3/J/2009 de către Judecătoria Sectorului 5
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a fost dispusă față de inculpat cu respectarea dispozițiilor legale incidente în materie, iar temeiurile care au dus la luarea acestei măsuri, subzistă și în acest moment procesual, fiind întrunite cumulativ condițiile prev.de art.148 lit.a și f Cod de procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită este mai mare de 4 ani, existând totodată probe certe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere gravitatea infracțiunii comise, modalitatea de comitere a acesteia, precum și circumstanțele personale ale inculpatului care a încercat să se sustragă anchetei, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de judecată, este cunoscut cu antecedente penale, aspect ce denotă perseverență în activitatea infracțională și periculozitate socială ridicată.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 28 august 2009)inculpatul.
Recursul inculpatului a fost înaintat de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 04 septembrie 2009.
În cadrul dezbaterilor orale ce au avut loc asupra recursului, inculpatul asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu a susținut că temeiurile care au stat la baza arestării sale preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică și nici date care să justifice temerea că odată pus în libertate, ar putea împieta asupra bunului mers al cercetării judecătorești. Totodată, a solicitat să se aibă în vedere starea precară a sănătății sale, precum și faptul că are un copil minor în întreținere. În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, a se dispune judecarea sa în stare de libertate sau în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură preventivă restrictivă de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Verificând în conformitate cu prevederile art. 3002rap. la art.160 din Codul d e procedură penală legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, Tribunalul a apreciat în mod just asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept (art.143 și art.148 lit.a și f din Codul d e procedură penală) care au determinat arestarea inițială a inculpatului, precum și asupra necesității privării în continuare de libertate a acestuia.
Astfel, ansamblul probelor administrate în cauză, care a servit deja la pronunțarea în primă instanță a unei hotărâri de condamnare a inculpatului la pedeapsa rezultantă de 5 ani și 7 luni închisoare, cu executare în regim de detenție, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către acesta a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, relevante sub acest aspect fiind declarațiile părții vătămate, care se coroborează cu declarațiile martorilor, și, cu procesele verbale de recunoaștere din grup a inculpatului de către partea vătămată și respectiv de către martorul, dar și cu raportul de expertiză medico-legală nr.A- și respectiv raportul de expertiză medico-legală - examen ADN nr.A-005 care concluzionează că urmele biologice recoltate de la partea vătămată evidențiază prezența unui amestec de material genetic ce provine de la minim două persoane și care în urma analizei a prezentat o corespondență perfectă a profilului cromozomial cu cel de referință al inculpatului, iar caracterele genetice din profilul de referință al inculpatului s-au regăsit la nivelul profilelor ADN evidențiate pe tampoanele vaginale recoltate de la partea vătămată și nu în ultimul rând cu însăși declarațiile inculpatului care în cele din urmă a confirmat întreținerea raportului sexual cu partea vătămată, dar a susținut că acesta a avut loc cu consimțământul pretinsei victime.
De asemenea, Curtea constată că inculpatul recurent a încercat să se sustragă atât de la urmărirea penală, cât și de la judecată, prezentarea sa în fața instanței de fond nefiind posibilă decât prin aducerea forțată pe bază de mandat, aspecte în raport cu care este rezonabil a considera că, aflat în libertate, acesta prezintă un risc ridicat de a se sustrage în continuare de la judecarea cauzei, îngreunând astfel desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În același timp, este îndreptățită aprecierea Tribunalului cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat de natura și gravitatea deosebită a infracțiunii de care este acuzat, ilustrată prin împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acesteia (fiind vorba despre acostarea victimei în vârstă de 20 de ani, de către inculpatul care se afla în stare de ebrietate și de către o altă persoană, într-un loc public, la ora 5 dimineața, în timp ce aceasta se deplasa spre serviciu, urmată de întreținerea de relații sexuale cu partea vătămată, prin constrângerea acesteia, în interiorul autoturismului în care a fost introdusă cu forța, toate acestea punând în evidență personalitatea agresivă a inculpatului, capabil de a săvârși oricând și fără nici un regret fapte similare), precum și prin urmările grave produse (încălcarea libertății sexuale a victimei), dar și de datele ce caracterizează persoana inculpatului care prin atitudinea oscilantă manifestată pe parcursul procesului penal dovedește că nu conștientizează gravitatea deosebită a faptei sale, aspect la care se adaugă și faptul că acesta nu se află la prima abatere de la legea penală, fiind condamnat și anterior, în mod definitiv, la pedeapsa închisorii, fără ca beneficiul suspendării condiționate a executării pedepsei respective (aplicată prin sentința penală nr.500/01 aprilie 2003 Judecătoriei Buftea, rămasă definitivă prin neapelare) să-l fi determinat la îndreptarea conduitei sale, vădit antisociale.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu, desemnat pentru a asigura asistența juridică obligatorie a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul. împotriva încheierii de ședință din data de 24 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 100 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
.
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 05.10.2009
- TB
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
