Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1257/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(număr în format vechi 2144/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I -A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 1257
Ședința publică din data de 11 septembrie 2009
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: Damian Dolache
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER: - -
* * * * * * * * * * * * *
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat de procuror
* * * * * * * * * * * * *
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - inculpat împotriva Încheierii de ședință din data de 03 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat juridic de apărător desemnat din oficiu cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu consideră că temeiurile care au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv. Subliniază că, la dosarul cauzei, nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică și nici date care să justifice temerea că, odată pus în libertate, inculpatul ar putea impieta asupra bunului mers al cercetării judecătorești. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de libertate.
Reprezentanta Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținere ca legală și temeinică a încheierii atacate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia, în raport cu pericolul concret al faptelor, trafic de droguri de mare risc. Susține că, întrucât inculpatul a fost trimis în judecată în stare de recidivă, perseverența infracțională a acestuia fiind vădită.
Pentru considerentele arătate, solicită respingerea recursului ca nefondat având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestării preventive a acestuia, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Recurentul - inculpat solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 03 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția a II-a Penală a constatat în baza disp. art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, că măsura arestării preventive a inculpaților, șieste legală și temeinică, astfel că a dispus menținerea acesteia.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că măsura arestării preventive a inculpaților a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și totodată a apreciat că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea lor de libertate.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a reținut că acesta rezultă atât din natura și gravitatea infracțiunilor, modalitatea concretă de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o fenomenul infracțional, impactul negativ în rândul societății civile, impact ce creează un sentiment de nesiguranță și incertitudine, precum și din circumstanțele personale ale inculpaților, existând temerea că odată puși în libertate, aceștia ar putea comite și alte fapte similare.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 3002Cod de procedură penală. rap. al art. 160bCod de procedură penală. Tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților, și și a menținut starea de arest preventiv a acestora, pe motiv că se mențin temeiurile existente la momentul luării măsurii arestării preventive.
Împotriva acestei încheieri,a declarat recurs în termenul legal(la data de 04 septembrie 2009)inculpatul,criticând-o cu prilejul dezbaterilor orale ce au avut loc în ședința publică din data de 11 septembrie 2009, ca fiind nelegală și netemeinică, întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat inițial luarea măsurii arestării preventive și nu au apărut temeiuri noi care să impună menținerea stării de arest preventiv, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu există probe care să dovedească pericolul concret pentru ordinea publică și nici date care să justifice temerea că odată pus în libertate, ar putea împieta asupra bunului mers al cercetării judecătorești. În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, a se dispune judecarea sa în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurentul inculpat, alături de ceilalți 9 inculpați arestați preventiv în aceeași cauză, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 536/D/P/2008 din data de 27 ianuarie 2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art. 37 lit. a Cod penal, față de acesta luându-se în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 04 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit. f Cod de procedură penală.
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada iulie-septembrie 2008 desfășurat activități ilicite de comercializare de droguri de mare risc, respectiv heroină; astfel, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data de 07 iulie 2008 vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,43 grame heroină cu suma de 200 lei, iar la data de 09 iulie 2008, împreună cu inculpata a vândut colaboratorului cu nume de cod " " cantitatea de 0,55 grame heroină cu suma de 200 lei.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de acesta a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care împotriva sa s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind declarațiile colaboratorului cu nume de cod " " care detaliază circumstanțele în care a cumpărat la datele de 07.07.2008 și 09.07.2008 de la inculpatul cantitățile de 0,43 și respectiv 0,55 grame de heroină cu suma de 200 lei în cazul fiecărei tranzacții, raportul de constatare tehnico-științifică prin care s-a stabilit că substanțele vândute de inculpat reprezintă heroină - drog de mare risc, procesele verbale de redare a convorbirilor interceptate în mediul ambiental, precum și însăși declarațiile inculpatului care nu contestă activitatea sa infracțională.
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă încă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpatului, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că acesta le-a săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani), dar și de modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de acte repetate de comercializare de droguri de mare risc.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile.
Totodată, Curtea reține că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, săvârșind infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată în cauza de față în stare de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a Cod penal, această perseverență de care a dat dovadă inculpatul pe calea infracțională, fiind de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflat în libertate, ar putea comite și alte fapte penale de aceeași natură, mai ales că nu are ocupație și nici loc de muncă, ceea ce îl face extrem de vulnerabil față de oportunitatea obținerii de venituri imediate în mod facil.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a asigura buna desfășurare a judecății, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu este finalizată.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva încheierii din 03 septembrie 2009 Tribunalului București Secția a II-a Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, îl va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii a acestuia, fiind avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul formulat deinculpatulîmpotriva încheierii din data de 03 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care onorariul avocatului din oficiu în sumă de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.jud.
Ex.3 / 05.10.2009
-II.
Președinte:Damian DolacheJudecători:Damian Dolache, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
