Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1282/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8677/2/2009
2191/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1282/
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul-inculpat - împotriva Încheierii de ședință din data de 08 septembrie 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărători aleși, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.311.966/18.IX.2009, și, din cadrul aceluiași barou, cu delegația nr.206.785/18.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, la întrebarea Curții, avocatul arată că a fost prezentă în sala de judecată la termenul din data 08 septembrie 2009, la instanța de fond, iar ședința a fost publică, fiind doar o greșeală materială consemnarea din încheierea de ședință că aceasta s-ar fi desfășurat în Cameră de Consiliu, după care;
Nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul arată că inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii de ședință din data de 08 septembrie 2009 în temeiul art.160 alin.4 Cod procedură penală și o critică pentru netemeinicie, întrucât, deși argumentele instanței de fond privitoare la gravitatea infracțiunii și la impactul social negativ sunt pertinente, considerațiile în sensul că, datorită faptului că cercetarea judecătorească nu a debutat și inculpații nu au fost audiați, se impune menținerea stării de arest preventiv nu constituie o justificare suficientă pentru privarea lor de libertate, deoarece instanța poate dispune, în orice moment procesual, punerea în libertate, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o atitudine procesuală constant sinceră și a recunoscut, necondiționat, săvârșirea infracțiunii, a înțeles gravitatea acesteia și, în egală măsură, nu există indicii că își va modifica poziția.
În același timp, din înscrisurile depuse la instanța de fond reiese faptul că era încadrat în muncă, are, împreună cu soția, 4 copii, este o persoană responsabilă și întreținătorul familiei, a absolvit o facultate de Drept și practica profesia pe care și-a ales-o, comiterea faptei penale fiind urmarea unei situația materiale precare, la un moment dat, elemente în raport cu care apreciază că poate participa la judecarea cauzei în stare de libertate, neexistând niciunul din riscurile enunțate în art.136 alin.1 Cod procedură penală pentru a fi justificată menținerea celei mai aspre măsuri de prevenție, considerente pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință și, pe fond, în temeiul art.160 alin.2 Cod procedură penală, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Avocatul, în completarea colegei antevorbitoare, arată că, deși unele din argumentele instanței de fond sunt pertinente, judecarea în stare de libertate a inculpatului nu prezintă riscuri pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere atitudinea sa conseventă de recunoaștere a săvârșirii infracțiunii încă de la începutul urmăririi penale, împrejurarea că a comis fapta penală împins de necesitate, cu atât mai mult cu cât, pe fondul cauzei, ar putea beneficia de dispozițiile art.81 Cod penal, apreciind că nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondat, a recursului, arătând că inculpatul este cercetat pentru traficarea cantității de 50 grame heroină, în modalitatea vânzării, infracțiune gravă, care relevă că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică prin reacția socială negativă în rândul opiniei publice, cu atât mai mult cu cât circumstanțele personale invocate în favoare - lipsa antecedentelor penale, atitudinea sinceră, absolvirea de studii juridice și întreținerea unei familii - nu au fost de natură să-l împiedice să comită infracțiunea, urmând să fie avută în vedere și împrejurarea că, din actele de la dosar, reiese împrejurarea că a lucrat cu carte de muncă doar până la data de 15.IX.2007, elemente în raport cu care apreciază că există temerea reluării activității infracționale în scopul obținerii, cu ușurință, a unor beneficii materiale.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorii aleși, recunoaște și regretă comiterea infracțiunii și dorește să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea de ședință de la data de 08 septembrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 alin.3 Cod de procedură penală a menținut starea de arest preventiv a inculpaților (fiul lui și, născut la 07.12.1976, în B, CNP -, arestat în baza. nr.157/UP/22.07.2009, emis de Tribunalul București - Secția a II a Penală și (fiul lui și, născut la 25.01.1982, în B, CNP -, arestat în baza. nr.158/UP/22.07.2009, emis de Tribunalul București Secția a II a Penală).
Prin aceeași încheiere a fost respinsă ca nefondata cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulata de inculpatul .
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art 143 Cod de procedură penală, existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit fapta pentru care au fost trimiși în judecată, în acest sens fiind indicate procesele verbale de consemnare a raportului întocmit de către investigatorul sub acoperire, rapoartele preliminare de constatare tehnico-știntiifica, procesul verbal de prindere in flagrant, procesele verbale de percheziție domiciliara, declarațiile de martori asistenți prezenți la efectuarea perchezițiilor domiciliare, declarația martorei, declarațiile inculpatului, procesele verbale de redare a convorbirilor si comunicărilor telefonice, etc, toate aflate la dosarul cauzei.
De asemenea, Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite și condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod de procedură penală și fără a mai face referire, în mod special, la condiția privind împrejurarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților este închisoarea mai mare de 4 ani, a precizat că persistă în continuare pericolul concret pentru ordinea publică, pe care îl prezintă lăsarea în libertate a inculpaților.
În aprecierea acestei condiții, Tribunalul a luat în considerare gradul ridicat de pericol social al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, raportat la natura și gravitatea acestora, modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, precum și rezonanța negativă pe care o are săvârșirea faptelor de acest gen asupra mediului social, securitatea societății civile fiind periclitată în mod evident.
Totodată s-a considerat că privarea de libertate a inculpaților este necesară și pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal, avându-se în vedere în acest sens stadiul procesual al cauzei, concretizat în aceea că nu au fost administrate încă nici un fel de probe în faza cercetării judecătorești, instanța de-abia fiind sesizată cu rechizitoriul.
În consecință, apreciindu-se că în cauză se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților care impun în continuare privarea de libertate a acestora, în baza art. art.3002Cod de procedură penală. raportat la art. 160balin. 3 Cod de procedură penală, instanța de fond a menținut starea de arest preventiv a inculpaților și și a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulata de inculpatul.
Împotriva încheierii Tribunalului,a declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 09 septembrie 2009 când i-a fost comunicată soluția instanței privitoare la menținerea stării de arest preventiv)inculpatul.
Cererea de recurs, nemotivată în scris a fost înaintată și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 14 septembrie 2009.
În dezbaterile orale asupra recursului, inculpatul, asistat juridic de către un avocați aleși, a criticat încheierea instanței de fond pentru netemeinicie, susținând că deși argumentele instanței de fond privitoare la gravitatea infracțiunii și la impactul social negativ sunt pertinente, totuși considerațiile în sensul că datorită faptului că cercetarea judecătorească nu a debutat și inculpații nu au fost audiați, se impune menținerea stării de arest preventiv, nu constituie o justificare suficientă pentru privarea sa de libertate, deoarece instanța poate dispune în orice moment procesual punerea în libertate, cu atât mai mult cu cât el a avut o atitudine procesuală constant sinceră și a recunoscut necondiționat săvârșirea infracțiunii, a înțeles gravitatea acesteia și în egală măsură nu există indicii că își va modifica poziția. Totodată a învederat că din înscrisurile depuse la dosar în fața instanței de fond, reiese faptul că la data arestării sale era încadrat în muncă, are împreună cu soția sa 4 copii, este o persoană responsabilă și întreținătorul familiei, a absolvit Facultatea de Drept, iar comiterea faptei penale a fost urmarea unei situații materiale precare la un moment dat, elemente în raport cu care apreciază că poate participa la judecarea cauzei în stare de libertate, neexistând nici unul dintre riscurile enunțate de art.136 alin.1 Cod de procedură penală, pentru a fi justificată menținerea celei mai aspre măsuri de prevenție, cu atât mai mult cu cât pe fondul cauzei ar putea beneficia de dispozițiile art.81 Cod penal, considerente în raport de care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, în temeiul art.160 alin.2 Cod de procedură penală revocarea măsurii arestării preventive luată față de sine.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 22 iulie 2009, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.f din Codul d e procedură penală, în baza încheierii pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală în dosarul nr- și ulterior, alături de inculpatul, a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr.1914/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În fapt s-a reținut în sarcina sa că la data de 16 iulie 2009 vândut investigatorului sub acoperire cantitatea de 0,66 grame de heroina, iar la data de 21 iulie.2009, in baza aceleiași rezoluții infracționale a vândut aceluiași investigator, cantitatea de 50 grame heroina (conform Raportului preliminar din aceasta cantitate a mai rămas doar 39,59 grame), suma de bani aferenta, respectiv 2500 euro urmând sa ii fie virata in contul personal de către investigator, așa cum s-au înțeles anterior, activitate care nu s-a mai realizat întrucât au intervenit lucrătorii de politie.
Examinând situația recurentului inculpat din perspectiva exigențelor art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art.160 Cod de procedură penală, Curtea constată că Tribunalul a apreciat în mod just asupra menținerii temeiurilor de fapt și de drept care au determinat arestarea inițială a acestuia, precum și asupra necesității menținerii sale în continuare, în stare privativă de libertate.
Astfel, în ceea ce privește satisfacerea cerințelor prev. de art.143 Cod de procedură penală, întocmai instanței de fond, Curtea găsește că materialul probator strâns în cauză până în acest moment procesual, justifică și în prezent presupunerea rezonabilă a comiterii de către inculpat a infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, aspect pe care, de altfel, nici acesta nu îl contestă, împrejurare care nu mai face necesară reanalizarea elementelor probatorii pe care se întemeiază în mod rezonabil suspiciunile ce planează asupra sa și pe baza cărora împotriva lui au fost formulate în cauză acuzații oficiale.
În același timp, Curtea găsește ca fiind justă aprecierea Tribunalului și cu privire la pericolul concret pe care îl prezintă, în continuare, pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, pericolul respectiv fiind probat nu doar prin gravitatea în sine a infracțiunii ce i se reține în sarcină, (reflectată de regimul sancționator extrem de sever aplicabil infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc - pedeapsa cu închisoare de la 10 la 20 de ani și interzicerea unor drepturi, precum și de repetabilitatea tranzacțiilor ilicite având ca obiect cantități semnificative de substanțe interzise, în legătură cu care există motive verosimile de a crede că au fost comise de inculpat, în scopul obținerii de bani, acest ultim aspect fiind de natură a fundamenta în mod rezonabil bănuiala legitimă că faptele pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză nu s-au circumscris unor acțiuni izolate, dezinteresate și lipsite de importanță sub aspectul consecințelor lor sociale ci, sunt rezultatul unei implicări active și deliberate a acestuia în sfera aceluiași ilicit penal, conduită ce afectează grav relațiile normale de conviețuire în comunitate.
Totodată în aprecierea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin lăsarea în libertate a inculpatei, Curtea are în vedere și datele ce caracterizează persoana inculpatului, sub acest aspect neputând fi ignorat faptul că, în pofida acelor referințe personale care îl recomandă drept o persoană respectabilă - necunoscut cu antecedente penale, absolvent al Facultății de Drept, încadrat în muncă și având o familie organizată - și-a asumat cu foarte mare ușurință responsabilitatea unui comportament antisocial și s-a implicat în mod activ în activitățile ilicite cu substanțe interzise, aspect care face să fie îndreptățită temerea că, aflat în libertate, inculpatul ar putea persevera oricând în comiterea de fapte ilicite având ca obiect drogurile, știut fiind că astfel de preocupări sunt de natură să asigure în mod facil importante avantaje pecuniare pentru autorii lor, context în care ordinea de drept ar fi pusă într-un grav pericol.
În acest context, referințele personale invocate de recurentul inculpat în susținerea cererii de judecare a sa în stare de libertate (referitoare la buna conduită manifestată anterior în societate, la atitudinea procesuală sinceră și la situația familială delicată cu care se confruntă prin lipsirea celor patru copii ai săi de îngrijirile necesare) nu sunt suficiente pentru a determina reconsiderarea necesității menținerii arestării preventive a acestuia, privarea de libertate a inculpatului fiind întru-totul justificată, în fapt și în drept, având în vedere gravitatea faptelor comise și mai ales pericolul concret pentru ordinea publică, anterior evidențiat, aceste date urmând a fi eventual valorificate, în mod corespunzător, în procesul de individualizare a pedepsei, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În egală măsură, în evaluarea stării de pericol la care ar fi expusă comunitatea prin punerea inculpatului în libertate, nu poate fi ignorată nici puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri și care au căpătat o amploare deosebită în ultima perioadă o imprimă în rândul membrilor societății civile, pe fondul consecințelor dezastruoase pe care le produce acest flagel sănătății publice.
Față de toate aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul. împotriva încheierii de ședință din data de 08 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 18 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2/12 10 2009
---II.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
