Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1278/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8644/2/2009
2178/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1278/
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați - și - împotriva Încheierii de ședință din data de 27 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați - și -, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.029.113/18.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați critică încheierea de ședință arătând că nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților, întrucât aceștia se consideră nevinovați, având în vedere faptul că martorii audiați nu îi încriminează în mod direct ca fiind autorii infracțiunilor de care sunt învinuiți, precum și împrejurarea că aveau locuri de muncă stabile și își câștigau existența în mod onest, inculpata - fiind administratorul a două societăți comerciale și necunoscută cu antecedente penale, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpaților.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că în mod corect instanța de fond a menținut măsura arestării preventive a inculpaților, întrucât, pe de o parte, există indicii temeinice și probe că au săvârșit infracțiunile grave de care sunt învinuiți, omor deosebit de grav și tâlhărie, iar, pe de altă parte, sunt incidente și condițiile reglementate de art.148 lit.a, b și f Cod procedură penală, pericolul concret pentru ordinea publică fiind relevat de gravitatea celor două infracțiuni și de circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul - fiind condamnat anterior pentru comiterea infracțiunilor de tâlhărie și proxenetism, de împrejurarea că aceștia au încercat să se sustragă procesului penal, în special inculpatul -, care, cu ocazia efectuării unei percheziții domiciliare, pentru a nu fi prins, a sărit de la etajul 1 al imobilului și, totodată, același inculpat, a încercat zădărnicirea aflării adevărului prin ascunderea unor mijloace de probă - vestimentația celor doi - și prin influențarea martorilor.
Recurenta-inculpată -, personal, arată că niciodată nu s-a sustras procesului penal, a fost întotdeauna găsită la sediul societății comerciale și chiar s-a prezentat benevol la organul de poliție, solicitând să fie cercetată în stare de libertate.
Recurentul-inculpat -, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 17 august 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în baza art.3002raportat la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală, a menținut măsura arestării preventive a inculpaților - (fiica lui și, născută la data de 24 octombrie 1974 în comuna, jud. I, CNP -, arestată în baza nr.29/UP/07 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală) și (fiul lui și, născut la data de 20 martie 1974 în B, CNP -, arestat în baza nr.28/UP/07 02 2009 emis de Tribunalul București - Secția a II-a Penală).
Pentru a dispune astfel, Tribunalul apreciat că luarea măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați este legală și temeinică, fiind respectate cumulativ disp. art. 136 alin, ultim Cod de procedură penală, art. 143 alin.1 Cod de procedură penală, raportate la art. 148 lit. f Cod de procedură penală.
Astfel, s-a constatat că există probe din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele săvârșite este mai mare de 4 ani închisoare și lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere și circumstanțele reale ale faptei.
De asemenea, Tribunalul a apreciat că temeiurile care au determinat arestarea inițială a inculpaților, reglementate de art. 148 alin. 1 lit. a, b și f Cod de procedură penală, în cazul inculpatului, (în sensul că acesta a fugit și s-a ascuns în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală și există date că va încerca să fugă sau să se sustragă, precum și date că încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând totodată probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică) și respectiv de art. 148 lit. b și f Cod de procedură penală. în cazul inculpatei, (în sensul că inculpata încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea martorilor și a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, existând de asemenea probe că lăsarea ei în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică), se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților și nu se constată intervenția unor împrejurări noi, care să determine schimbarea acestora.
Cu privire la probele din care rezultă presupunerea că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt trimiși în judecată, Tribunalul a avut în vedere în acest sens: procesul-verbal de cercetare la fața locului, actele medicale și concluziile provizorii ale raportului de autopsie, declarațiile martorilor audiați din care rezultă împrejurările în care fapta a fost comisă și modalitatea de a acționa dat fiind că inculpatul după comiterea faptelor le-a relatat acestora cum a procedat; procesul verbal de conducere în teren cu martorul care indică locul unde l-a lăsat pe inculpat și care se află în apropierea locuinței unde a fost săvârșită fapta; raportul de constatare tehnico-științifică dactiloscopică care stabilește prezența urmelor papilare aparținând inculpatei la locul faptei; procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice în care inculpatul relatează că victima a decedat, iar la ușa apartamentului unde a fost comisă fapta se află bandă și sigilii și totodată solicită martorilor să-i facă rost de bani pentru a putea fugi spunând "am belit-o" și "fraierul a dat colțul"; listingurile apelurilor telefonice din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata care se afla în apartamentul victimei și inculpatul; procesele verbale de percheziție domiciliară, inculpatul fiind depistat la data de 06.02.2009 în locuința martorului, context în care a încercat să se sustragă de la urmărirea penală sărind pe fereastră de la etajul 1, dar a fost prins de către organele de poliție; procesul verbal încheiat la Spitalul Universitar de Urgență prin care victima, fiind conștientă și cooperantă, identifică pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor; celelalte probe administrate în cauză din care rezultă că inculpata a intrat în locuința victimei fiind îmbrăcată cu un maro despre care aceasta a declarat că nu l-a avut niciodată, toate aflate la dosarul de urmărire penală și care formează un amplu ansamblu probator, din care rezultă indicii temeinice că inculpații au săvârșita faptele pentru care sunt trimiși în judecată.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică, acesta rezultă din gravitatea faptelor, natura infracțiunilor presupus a fi comise de inculpați și modalitatea concretă de comitere a acestora, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente penale, existând temerea că, odată puși în libertate, ar constitui un pericol concret deosebit de ridicat pentru ordinea publică și și-ar putea relua activitatea infracțională, fiind deci îndeplinite disp. art. 148 al. 1 lit. f Cod de procedură penală.
Văzând și disp. art.136 Cod de procedură penală. Tribunalul a constatat că există motive temeinice de a crede în necesitatea menținerii măsurii arestării preventive față de inculpați pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor, pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, în vederea aflării adevărului, spre justa ei soluționare.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(respectiv la data de 01 septembrie 2009)inculpații - și.
Recursurile inculpaților au fost înaintate de Tribunal și înregistrat pe rolul acestei Curți la data de 11 septembrie 2009.
Cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică din data de 18 septembrie 2009, apărătorul din oficiu al inculpaților recurenți a solicitat să se constate că nu se mai justifică privarea de libertate a inculpaților, întrucât aceștia se consideră nevinovați, în contextul în care martorii audiați nu-i încriminează în mod direct ca fiind autorii infracțiunilor de care sunt învinuiți. Pe de altă parte, în susținerea recursurilor declarate de inculpați a mai fost invocat și faptul că la data arestării lor preventive, inculpații aveau locuri de muncă stabile și își câștigau existența în mod onest, inculpata fiind administratorul a două societăți comerciale și necunoscută cu antecedente penale, considerente pentru care a solicitat admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților, cu consecința punerii de îndată a acestora în stare de libertate.
Recurenta inculpată, personal, a precizat în susținerea recursului că niciodată nu s-a sustras procesului penal, a fost întotdeauna găsită la sediul societății și chiar s-a prezentat benevol la organul de poliție, solicitând ca atare să fie cercetată în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, Curtea constată cărecursurile celor doi inculpați sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Inculpații și - au fost arestați preventiv la data de 07 februarie 2009, în baza nr.28/UP și respectiv 29/UP emise de Tribunalul București Secția a II-a Penală, pe temeiul dispozițiilor art.143 și art.148 lit.a, b și f din Codul d e procedură penală, în cazul inculpatului și respectiv al dispozițiilor art.143 și art.148 lit.b și f din Codul d e procedură penală, în cazul inculpatei, măsura preventivă privativă de libertate luată față de cei doi inculpați fiind ulterior prelungită și menținută succesiv de către instanța de judecată competentă.
Ambii inculpați au fost trimiși în judecată în stare de arest preventiv prin rechizitoriul nr.124/P/2009 din data de 02.07.2009 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, fiind acuzați de săvârșirea infracțiunilor de omor deosebit de grav, prev. de art.174 rap. la art.175 litera a și art.176 litera d Cod penal și tâlhărie, prev. de art.211 alin.1 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 litera a Cod penal, iar în cazul inculpatului reținându-se și incidența disp.art.37 lit.b Cod penal,
În fapt, în sarcina inculpaților s-a reținut că la data de 14/15 ianuarie 2009, au pătruns în imobilul din B,-, -.6, Sectorul 6 și acționând împreună, i-au aplicat victimei, cetățean italian, în vârstă de 68 ani, lovituri repetate în zona capului, care au condus la multiple fracturi cranio-faciale și la stop cardio-respirator (la data de 31 ianuarie 2009 survenind decesul victimei), sustrăgându-i totodată bani și bunuri din locuință.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților și -, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de aceștia a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpaților pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind pe deplin satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, asemenea primei instanțe și contrar susținerilor inculpaților recurenți care în acest moment procesual contestă săvârșirea faptelor de care sunt acuzați, Curtea constată că probatoriul administrat până în prezent relevă motive verosimile de a crede că aceștia au săvârșit într-adevăr infracțiunile pentru care sunt judecați, împrejurările de fapt pe care acestea se bazează fiind de natură a convinge un observator obiectiv de participarea lor directă, nemijlocită, la comiterea infracțiunilor respective.
Sub acest aspect prezintă relevanță următoarele mijloace de probă: procesul verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente, actele medicale privind victima și concluziile raportului de autopsie nr.A-, declarațiile martorilor audiați din care rezultă împrejurările în care faptele au fost comise și modul de acțiune folosit, dat fiind faptul că după comiterea faptelor, inculpatul le-a relatat acestora, procesul verbal de conducere în teren a martorului, care a indicat locul unde l-a lăsat pe inculpat, aflat în apropierea locuinței unde au fost săvârșite faptele, procesele verbale de redare a convorbirilor și comunicărilor telefonice în care inculpatul, relatează că victima a decedat și că la ușa apartamentului unde au fost comise faptele se află bandă și sigilii (aplicate pe exteriorul ușii de acces în locuința victimei, după efectuarea cercetării la fața locului), solicitându-le martorilor să-i facă rost de bani pentru a putea fugi, raportul de constatare tehnic-științifică dactiloscopică care stabilește prezența urmelor papilare aparținând inculpatei la locul faptei, procesul verbal de conducere în teren a martorului, din care rezultă că după comiterea faptelor și anume în data de 17 ianuarie 2009 s-a deplasat împreună cu inculpatul (la solicitarea acestuia), cu autoturismul condus de martorul, la blocul unde au fost săvârșite infracțiunile, a intrat în scară și au observat că pe ușa apartamentului sunt aplicate sigilii, lucru pe care i l-a comunicat inculpatului, procesul verbal de conducere în teren a martorului (persoana care a condus autoturismul), în care acesta indică locul unde a oprit autoturismul, pentru ca martorul să meargă la ușa apartamentului unde fuseseră comise faptele, loc aflat în apropierea blocului G II 3 unde locuia victima, procesul verbal de conducere în teren a martorului din care rezultă că împreună cu martorul și cu inculpatul, s-au deplasat cu un autoturism în diverse zone ale orașului, unde inculpatul a aruncat obiecte de vestimentație și de încălțăminte aparținându-i atât lui, cât și inculpatei, purtate în momentul săvârșirii faptelor, listingurile apelurilor telefonice din care rezultă contactul păstrat prin intermediul telefonului mobil între inculpata, care se afla în apartamentul victimei și inculpatul, reprezentativă referitoare la apelurile efectuate de pe telefoanele mobile privind locațiile unde se aflau inculpații și în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, din care rezultă că aceștia au păstrat contactul telefonic, iar apoi s-au aflat în apartamentul victimei, precum și traseul parcurs de către cei doi inculpați către și de la locuința victimei, planșa foto care ilustrează amplasamentul antenelor (cell-id-uri) din care rezultă în raport de listinguri și reprezentativă, că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, inițial în locuința victimei a ajuns inculpata, iar apoi inculpatul, declarațiile martorului Caita care pe lângă aspectele privitoare la modalitatea în care au fost săvârșite faptele, așa cum au fost relatate de inculpatul, arată că i-a împrumutat inculpatului înainte cu puțin timp de comiterea infracțiunilor o pereche de mânuși și o, procesul verbal încheiat la Spitalul Universitar de Urgență, prin care victima, fiind conștientă și cooperantă, i-a indicat pe cei doi inculpați ca fiind autorii faptelor.
Totodată, Curtea găsește că este în afara oricărui dubiu, că lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un real pericol pentru ordinea publică, prin raportare la gravitatea deosebită a faptelor de care aceștia sunt acuzați, pedepsite extrem de sever de legiuitor (mai ales infracțiunea de omor deosebit de grav pentru care pedeapsa închisorii de la 15 la 25 de ani este prevăzută alternativ cu pedeapsa detențiunii pe viață), la împrejurările și modalitatea concretă de comitere a acestora (respectiv în urma unei înțelegeri prealabile dintre cei doi inculpați concubini, astfel că inculpata a răspuns anunțului de la rubrica "" a unui ziar, dat de victimă, cetățean italian în vârstă de 68 de ani, pe care, în scopul deposedării sale de bani și bunuri, au lovit-o cu brutalitate în apartamentul închiriat de aceasta), la urmările dramatice produse asupra victimei (constând în cauzarea unor leziuni traumatice foarte grave, în scopul deposedării acesteia de bani și bunuri, și care în cele din urmă au condus la decesul acesteia) și nu în ultimul rând la datele ce caracterizează persoana inculpaților.
Sub acest din urmă aspect, al referințelor personale ale inculpaților, Curtea observă că inculpatul, deși are vârsta de 34 de ani, nu a produs nici o dovadă din care să rezulte că ar avea vreo ocupație sau un loc de muncă, pentru a se putea aprecia că are asigurată obținerea de venituri pe căi licite și totodată se remarcă printr-o bogată antecedență penală, anterior fiind condamnat definitiv, prin 4 sentințe penale diferite, la pedepse cu închisoarea, pentru comiterea unor infracțiuni de furt calificat, de tâlhărie și de trafic de stupefiante, toate aceste elemente relevând periculozitatea sa socială sporită, în contextul săvârșirii unor fapte atât de grave și justificând în mod rezonabil temerea că punerea sa în stare de libertate, ar fi de natură să genereze în rândul opiniei publice un puternic sentiment de indignare și de neîncredere în corecta înfăptuire a justiției.
În ceea ce o privește pe inculpata, este adevărat că aceasta, anterior presupusei activități infracționale ce-i este imputată în cauza de față a avut o conduită socială corespunzătoare, concretizată prin lipsa antecedentelor penale și câștigarea veniturilor necesare existenței în mod onest, prin desfășurarea unor activități utile socialmente, însă în contextul gravității extrem de ridicate a faptelor pentru care este judecată, aceste referințe personale favorabile nu sunt de natură să justifice reconsiderarea necesității privării sale de libertate, ele urmând a fi eventual valorificate ulterior, drept criteriu legal de individualizare a pedepsei, în măsura în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
În sfârșit, raportându-se la scopul arestării preventive, astfel cum este definit în art.136 alin.1 din Codul d e procedură penală, Curtea apreciază că menținerea acestei măsuri este necesară și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, prin nealterarea adevărului judiciar și de asemenea pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată sau de la executarea pedepsei, o atare apreciere fiind justificată pe de o parte de faptul că pe baza datelor existente în cauză s-a stabilit că inculpații au încercat să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influențarea unor martori, precum martorul, care a arătat că inculpatul i-a solicitat să-i spună ce a declarat la poliție, interesându-se îndeaproape de mersul urmăririi penale, în timp ce concubinul său, coinculpatul se ascundea, iar pe de altă parte, de împrejurarea că inculpatul s-a sustras urmăririi penale, fiind prins pe data de 06 februarie 2009, când, la sosirea organelor de poliție, a sărit pe geamul imobilului în care locuiește martorul, situat în B,-, -.I,.43, Sectorul 4, unde înnoptase.
Față de aceste considerente și având în vedere că, din oficiu, nu se constată motive de casare a încheierii atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și -.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 din Codul d e procedură penală, recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică obligatorie pentru aceștia, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod de procedură penală respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din data de 27 august 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.192 alin.2 și 4 Cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați la plata sumelor de câte 200 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei pentru fiecare inculpat, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR
GREFIER,
-
Red.jud.
Ex.2/12 10 2009
---II.
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
