Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1280/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR.8652/2/2009
2183/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I-a PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1280/
Ședința publică din data de 18 septembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Constantinescu
JUDECĂTOR 2: Corina Ciobanu
JUDECĂTOR 3: Magdalena Iordache
GREFIER ---
.
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat prin PROCUROR
Pe rol judecarea recursurilor declarate de recurenții-inculpați -- și împotriva Încheierii de ședință din data de 6 august 2009 Tribunalului București - Secția a II-a Penală, din Dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-inculpați -- și, personal, în stare de arest preventiv, asistați juridic de apărător din oficiu, din cadrul Baroului B, cu delegația nr.029.120/18.IX.2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nefiind cereri de formulat, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.
Apărătorul din oficiu al recurenților-inculpați critică încheierea de ședință pentru netemeinicie, arătând că inculpații sunt arestați de o foarte lungă perioadă de timp, cu depășirea termenului rezonabil al detenției preventive, întrucât, chiar dacă inițial au existat temeiuri pentru privarea lor de libertate, acestea nu justifică, sine die, menținerea stării de arest, cu atât mai mult cu cât inculpata -- a recunoscut săvârșirea infracțiunilor, declarația sa coroborându-se cu celelalte probe ale dosarului, are doi minori în întreținere și existența pericolului concret pentru ordinea publică nu a fost suficient probată, iar în privința inculpatului nu există suficiente probe care să justifice menținerea stării de arest preventiv, în condițiile în care martora a mai fost audiată și a declarat că nu îl cunoaște și nu a cumpărat droguri de la acesta, considerente pentru care solicită admiterea recursurilor, casarea încheierii de ședință și, pe fond, punerea în libertate a inculpaților, iar în subsidiar, în ceea ce-l privește pe inculpatul, în temeiul art.136 alin.1 lit.b Cod procedură penală rap.la art.139 alin.1 Cod procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca nefondate, a recursurilor, arătând că în mod corect a apreciat instanța de fond că subzistă temeiurile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, având în vedere atât natura și gravitatea infracțiunilor de trafic, ilicit, de droguri de mare risc și de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, fără drept, reacția socială negativă în rândul opiniei publice, cât și circumstanțele personale ale inculpaților, ambii recidiviști, condamnați anterior pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, ceea ce denotă perseverență pe calea infracțională și justifică temerea că, în libertate, ar putea repeta comiterea infracțiunilor. În egală măsură, termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive nu a fost depășit, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, și nu se justifică înlocuirea măsurii de prevenție atâta timp cât nu au intervenit schimbări ale temeiurilor de fapt și de drept ce au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Recurenta-inculpată --, personal, arată că este de acord cu concluziile puse de apărătorul din oficiu și se va prezenta la fiecare termen, precizând că inculpatul este nevinovat.
Recurentul-inculpat, personal, arată că este privat de libertate în baza unei prezumții de vinovăție, martora a fost deja audiată, prilej cu care a declarat că nu îl cunoaște și nu a avut vreo legătură cu el, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
CURTEA
Prin încheierea din data de 06.08.2009, Tribunalul București - Secția a - II -a Penală a menținut starea de arest a inculpaților - și, conform art.3002și 160 Cod procedură penală, reținând în esență că subzistă temeiurile care au determinat luarea și menținerea măsurii până la acest moment si că acestea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, arătând ca nu se mai mențin temeiurile care au determinat luarea măsurii,inculpata recunoscând săvârșirea faptelor, iar inculpatul contestând existența indiciilor temeinice privind săvârșirea acestora, invocându-se lipsa de pericol care să justifice cercetarea în continuare în stare de arest preventiv.
Analizând actele dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea apreciază că recursul nu este fondat.
Inculpații au fost arestați preventiv prin încheierea din data de 27.03.2008, și au fost ulterior trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, art. 4 alin. 1 și 2 din Legea 143/2000,art.5 din Legea nr. 143/2000 toate cu aplic. art. 33 lit. a din Codul penal, reținându-se în fapt că la data de 26.03.2008, în timp ce se aflau la imobilul din B,-, sector 2 au vândut martorului denunțător 4 doze de heroină cu suma de 200 de lei, în urma percheziției domiciliare fiind găsite la locuința acestora 27 de comprimate destinate consumului propriu al inculpaților, iar în urma percheziției corporale asupra inculpatei s-au găsit 8 doze de heroină destinate comercializării și consumului propriu al inculpaților.
Așa cum a reținut tribunalul, măsura arestării a fost luată și menținută ulterior succesiv, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale și îndeplinirea condițiilor prev. de art.136, 143, 681și 148 lit.f Cod procedură penală.
După sesizarea instanței, inculpații au fost audiați, s-au încuviințat probe, instanța dispunând audierea martorilor nemijlocit, cercetarea judecătorească nefiind terminată.
Din analiza probelor administrate atât în cursul urmăririi penale cât și al judecății, Curtea reține că temeiurile care au determinat luarea și ulterior menținerea măsurii arestării preventive subzistă în continuare astfel încât în mod legal a apreciat tribunalul că nu se poate dispune revocarea măsurii arestării, motivând că acele temeiuri care au determinat măsura arestării nu s-au schimbat.
Curtea reține că în cauză s-a contestat de către inculpat săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa, însă apreciază că există până la acest moment procesual indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că și inculpatul a săvârșit infracțiunile (relevante fiind procesele verbale de percheziție domiciliară, de redare a înregistrărilor convorbirilor în mediul ambiental, ale convorbirilor telefonice, a rapoartelor investigatorului sub acoperire, declarațiile inculpaților și ale martorilor). Schimbarea depoziției unei martore în cursul procesului penal nu poate fi apreciată în sine, independent de tot ansamblul probator administrat în cauză, astfel încât susținerile inculpatului în sensul că martora audiată nu l-a recunoscut nu pot fi reținute. Este evident însă că declarația acestei martore va fi avută în vedere de instanță la pronunțarea pe fondul cauzei, însă coroborat cu toate celelalte mijloace de probă.
În ceea ce privește pericolul social pentru ordinea publică, Curtea apreciază că este pe deplin dovedit, atât prin modul de săvârșire a faptelor cât și prin conduita și persoana inculpaților, având în vedere cantitatea de droguri, numărul de persoane implicate, atitudinea procesuală a celor 2 inculpați.
Cu privire la termenul arestării preventive, Curtea constată că inculpații sunt arestați preventiv de 1 an și 6 luni și apreciază că acesta nu a depășit termenul rezonabil prevăzut de, dispozițiile Convenției fiind interpretate prin raportare la situația de fapt din fiecare caz particular în parte, la complexitatea acestuia,la natura probelor ce se cer a fi administrate în fața instanței de judecată nemijlocit și,în mod evident,raportat la motivele care au determinat măsura arestării,iar față de toate acestea, Curtea reține că în cauza de față se impune cercetarea în continuare a inculpaților în stare de arest preventiv
Curtea reține că nu s-au relevat până în acest moment procesual nici împrejurări noi care să fundamenteze o altă măsură preventivă.
Fată de aceste considerente, Curtea apreciază că încheierea este legală și temeinică, iar recursurile inculpaților nu sunt fondate, motiv pentru care în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală le va respinge ca atare obligând inculpații la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 alin.2 și 4 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații și - împotriva încheierii de ședință din data de 06.08.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția II-a Penală în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin.2 și 4 Cod procedură penală obligă fiecare inculpat la plata sumei de câte 200 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat, din care câte 100 lei pentru fiecare inculpat reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.09.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact./ 30.09.2009
Ex.2
Red. / Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Mariana ConstantinescuJudecători:Mariana Constantinescu, Corina Ciobanu, Magdalena Iordache
