Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1371/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
Dosar nr-
(Număr în format vechi 2304/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1371
Ședința publică de la 6 OCTOMBRIE 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Ciobanu Corina
JUDECĂTOR 2: Constantinescu Mariana
JUDECĂTOR 3: Moroșanu Raluca
GREFIER: - -
**************************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE-DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGANIZATĂ ȘI TERORISM fost reprezentat de procuror .
Pe rol fiind soluționarea cauzei ce are ca obiect recursul declarat de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din data de 17 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții inculpați, și, personal, aflați în stare de arest și asistați de apărător din oficiu avocat - cu delegație depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții și, personal și prin apărătorul din oficiu, învederează instanței că înțeleg să-și retragă cererile de recurs promovate.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se lua act de manifestarea de voință a celor doi recurenți inculpați și în sensul că înțeleg să-și retragă cererile de recurs.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs cu privire la inculpatul.
Pentru recurentul inculpat, apărătorul din oficiu solicită a se dispune admiterea recursului, casarea încheierii și, pe fond, judecarea în stare de libertate a inculpatului. În susținerea motivelor de recurs, solicită a se avea în vedere că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea de libertatea a inculpatului, iar datorită faptului că inculpatul se află în stare de arest preventiv de un an de zile, în opinia sa, rezonabilitatea faptei s-a diminuat, astfel încât față de aceste împrejurări, precum și față de faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere și nu există indicii că se va sustrage, apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate fără a impieta asupra bunului mers al procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică.
Reprezentanta Ministerului Public solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Cu privire la durata rezonabilă a măsurii arestării preventive, solicită a se consta că în activitatea de cercetare judecătorească nu au exista întreruperi imputabile instanțelor, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și aderare la un grup infracțional organizat.
Arată că în cauză există probe și indicii temeinice, în sensul art.143 Cod procedură penală, care să justifice presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este judecat, sens în care solicită a fi avute în vedere declarațiile colaboratorului, procesul verbal de înregistrare în mediul ambiental, recunoașterea de pe planșa foto de către colaborator, procesele verbale de înregistrare a convorbirilor telefonice - acestea dovedind că inculpatul a participat activ la această tranzacție, respectiv asigurând preluarea drogurilor și chiar la numărarea sumei de bani remisă pentru această tranzacție, iar pe de altă parte este întrunit cazul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală, așa cum a fost modificat prin Legea nr.356/2006, întrucât există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acest pericol fiind evidențiat de modul și împrejurările săvârșirii faptelor, de gravitatea deosebită a acestora, natura și cantitatea mare de droguri de mare risc, aspecte care trezesc un sentiment de insecuritate în rândul societății prin eventuala lăsare în libertate a acestuia. Drept urmare, apreciază că se impune menținerea în continuare a stării de arest a inculpatului, cercetarea judecătorească nefiind finalizată, motive pentru care solicită a se dispune respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc că se face vinovat de faptele ce-i sunt imputabile.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 17 2009, pronunțată în dosarul nr-,Tribunalul București - Secția I Penală, în baza disp. art. 3002din Codul d e procedură penală rap. la art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpațilorzis "e"(fiul lui și, născut la 14 08 1963 în B), (fiul lui și, născut la 15 07 1973 în B), (fiul lui și, născut la 03 07 1973 în B),zis ""(fiul lui și, născut la 20 02 1974 în B),zis ""(fiul lui și, născut la 07 02 1980 în -O, județul O) și (fiul lui și, născut la 20 02 1973 în B) iar în baza art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală au fost respinse ca neîntemeiate cererile formulate de inculpații, și nel cu privire la înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a constatat în esență că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpații, și nel nu s-au schimbat și impun în continuare privarea acestora de libertate conform art. 160 alin. 3 din Codul d e procedură penală, în sensul că din materialul probator administrat rezultă în continuare presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată (relevante în acest sens fiind convorbirile telefonice, procesele verbale de redare a activităților realizate de investigatorii și colaboratorii cu identitate protejată), pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar natura și gravitatea faptelor, împrejurările și modalitatea în care se reține că ar fi fost comise, starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc, amploarea activității infracționale a membrilor acestei rețele de traficanți de droguri, care a dus la câștigarea unor sume impresionante de bani în urma tranzacțiilor ilicite încheiate (fiecare kilogram de heroină fiind vândut de aceștia cu suma de 20 000 Euro) și recrudescența deosebită a acestui gen de infracțiuni relevă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar putea produce lăsarea inculpaților în libertate.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de disp. art.148 lit. f Cod de procedură penală, instanța de fond a mai reținut că prin gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite și prin reacția publicului la asemenea gen de infracțiuni se creează o stare de neliniște publică, existând pericol concret pentru ordinea publică, ce justifică menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
În evaluarea pericolului anterior menționat, Tribunalul a avut în vedere deopotrivă și circumstanțele personale ale inculpaților. Sub acest aspect a reținut că inculpatul a mai fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante, prin sentința penală nr.186/2000 pronunțată de Tribunalul Constanța, faptele de care este acuzat în prezenta cauză fiind săvârșite în stare de recidivă postexecutorie conform art.37 lit.b Cod penal, inculpatul sustrăgându-se de la punerea în executare a acestui mandat de executare timp de aproape 1 an. Cu privire la inculpatul a constatat că acesta a fost condamnat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 5 000 000 lei vechi pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 35 alin.1 din Decretul nr. 328/1966 și art. 36 alin.1 din Decretul nr. 328/1966 prin sentința penală nr.1569/2002 a Judecătoriei sector 2
De asemenea, instanța de fond a constatat că deși măsura arestării preventive reprezintă o măsură excepțională, iar starea de libertate este starea normală a individului, totuși în aprecierea acestei stări excepționale trebuie avută în vedere particularitatea cazului, dacă există indicii precise cu privire la un interes public real, care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale de judecare în stare de libertate.
Pe de altă parte, avându-se în vedere amploarea activității infracționale, modul de operare, cantitățile mari de droguri presupus a fi tranzacționate, Tribunalul a apreciat că riscul săvârșirii de noi infracțiuni este considerabil prin lăsarea inculpaților în libertate.
Totodată, a apreciat că este primordial a fi protejată ordinea publică, ținând seama de gravitatea deosebită a faptelor și de reacția particulară a opiniei publice față de comiterea acestui gen de infracțiuni, care pot suscita o tulburare gravă a societății.
Referitor la aspectele învederate de către apărătorii inculpaților, în sensul că cercetarea judecătorească este aproape finalizată, că materialul probatoriu administrat în fața instanței este contradictoriu, că inculpații sunt arestați preventiv de o lungă perioadă de timp, iar în cazul unora dintre ei menținerea detenției provizorii ar avea consecințe nefaste pentru familie, în raport cu aceste împrejurări și cu circumstanțele lor personale impunându-se revocarea arestării preventive sau înlocuirea sa cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul a apreciat că aspectele anterior menționate nu sunt în măsură să înlăture pericolul concret pentru ordinea publică ce ar fi determinat de lăsarea în libertate a inculpaților.
În acest sens, Tribunalul a opinat că circumstanțele personale ale inculpaților nu constituie elemente care să înlăture existența temeiurilor ce au determinat arestarea lor preventivă și a constatat că aceștia au fost arestați preventiv în cursul lunii octombrie 2008, cu excepția inculpatului, pentru care s-a dispus măsura arestării preventive în luna decembrie 2008 și, conform jurisprudenței constante a CEDO, la calcularea termenului rezonabil al stării de arest provizoriu se ține seama de complexitatea cauzei, de comportamentul părților și de comportamentul autorităților. Or, în speță, cauza este una complexă, fapt determinat de numărul inculpaților trimiși în judecată, numărul martorilor de audiat, numărul și natura infracțiunilor investigate, iar, în ceea ce privește atât comportamentul părților, cât și comportamentul autorităților, se constată că dosarul nu a suferit amânări nejustificate, astfel încât termenul rezonabil al detenției provizorii să fie imputabil statului și, pe cale de consecință, să determine revocarea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Referitor la lipsa indiciilor care să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată, Tribunalul a constatat că, dimpotrivă, acestea există și în prezent, indicând ca relevante procesele verbale de redare a activităților întreprinse de investigatorii și colaboratorii cu identitate protejată și convorbirile telefonice interceptate, motiv pentru care a apreciat că, și sub acest aspect, măsura arestării preventive este legală și temeinică.
Constatând că, pentru aceleași motive anterior expuse, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.139 alin.1 din Codul d e procedură penală, neintervenind schimbări ale temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de cei trei inculpați, Tribunalul a concluzionat că nu se justifică la acest moment procesual înlocuirea măsurii respective cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri,au declarat recurs în termenul legal(la data de 22 2009)inculpații, și, fără a-l motiva în scris.
Recursurile inculpaților au fost înregistrate pe rolul acestei Curți în data de 29 2009.
În ședința publică din data de 06 octombrie 2009, inculpații recurenți și, dat fiind faptul că recursurile lor, declarate împotriva aceleiași încheieri din data de 17 2009 Tribunalului București - Secția I Penală, au făcut și obiectul dosarului penal nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI, au învederat Curții că înțeleg să-și retragă căile de atac declarate în prezenta cauză, solicitând a se lua act de manifestarea lor de voință exprimată în acest sens.
În ceea ce privește recursul formulat de inculpatul, în cadrul dezbaterilor orale desfășurate tot în ședința publică din data de 06 octombrie 2009,apărătorul din oficiu al acestui recurent inculpat a invocat pe de o parte faptul că temeiurile inițiale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nici nu au apărut temeiuri noi care să impună privarea acestuia de libertate, iar pe de altă parte împrejurarea că inculpatul se află în stare de arest preventiv de aproximativ 1 an de zile, ceea ce face ca rezonabilitatea faptei să se fi diminuat. În plus a solicitat a se avea în vedere faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un copil minor în întreținere și nu există indicii că se va sustrage judecății, astfel că acesta poate fi cercetat în stare de libertate fără a împiedica bunul mers al procesului penal și fără să reprezinte un real pericol pentru ordinea publică.
În considerarea acestor argumente a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii de ședință recurate și pe fond judecarea inculpatului în stare de libertate.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele astfel invocate, precum și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin.3 din Codul d e procedură penală, sub toate aspectele cauzei, Curtea constată cărecursul inculpatului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în cele ce urmează:
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată, alături de alți cinci inculpați, prin rechizitoriul nr.28/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind acuzat de săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal și art.75 lit. a Cod penal și, respectiv aderare la un grup infracțional organizat și sprijinire a activității acestuia în scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc, faptă prev.de art.7 alin.1 și 3 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplic.art.33 lit.a Cod penal,
În fapt, s-a reținut în sarcina inculpatului că în perioada 2007-2008 participat la operațiuni de vânzare și a intermediat vânzarea unor importante cantități de droguri de mare risc, respectiv heroină, tranzacții efectuate în principal pe raza Municipiului B, fapte săvârșite împreună cu mai multe persoane, respectiv membrii ai aceluiași grup infracțional organizat, grup la care a aderat și a cărui funcționare a sprijinit-o; in aceste împrejurări, la data de 14.04.2008. inculpatul a intermediat și a participat m mod direct la vânzarea către colaboratorul " " - nume de cod. a cantității de aproximativ 1.5 kilograme de heroină, tranzacția efectuându-se pe raza sectorului 4 B, respectiv in zona Parcului - str 11 Iunie. De asemenea, în perioada 2007-2008, inculpatul a aderat la grupul infracțional organizat inițiat și constituit de către inculpatul și totodată a sprijinit activitatea acestui grup infracțional organizat, in scopul săvârșirii de infracțiuni grave, respectiv trafic ilicit de droguri de mare risc. constând în cele prezentate mai sus. grup din care fac parte și ceilalți inculpați trimiși în judecată în cauza de față, precum și alte persoane.
Față de recurentul inculpat s-a luat în cursul urmăririi penale - respectiv prin încheierea de ședință din camera de consiliu din 01 10 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în dosarul nr- - măsura arestării preventive, pe temeiul prev. de art. 143 și 148 lit.f Cod de procedură penală, această măsură fiind ulterior prelungită și respectiv menținută de către instanța competentă cu respectarea dispozițiilor legale în materie.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului recurent, întocmai ca și instanța de fond, Curtea observă că temeiurile care au justificat luarea față de acesta a măsurii preventive privative de libertate nu au încetat și nici nu s-au modificat în vreun fel, ci acestea se mențin și impun în continuare privarea provizorie de libertate a inculpatului pentru buna desfășurare a procesului penal, fiind întru-totul satisfăcute cerințele art. 3002rap. la art.160 alin.3 din Codul d e procedură penală.
Astfel, pe de o parte, în pofida atitudinii sale procesuale prezente, de negare a comiterii faptelor pentru care a fost trimis în judecată, Curtea constată că în cauză există suficiente probe și indicii temeinice, în accepțiunea dată acestor noțiuni prin disp. art.143 alin.1 rap. la art.681din Codul d e procedură penală, care îndreptățesc și la acest moment procesual presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care împotriva sa s-au formulat acuzații de natură penală, relevante în acest sens fiind: procesul verbal de supraveghere operativă, raportul de constatare tehnico-științifică nr.-/06.05.2007 privind drogurile vândute colaboratorului cu identitate protejată " " - nume de cod, procesele verbale de redare a rapoartelor întocmite de către investigatorul sub acoperire " ", procesele verbale întocmite cu prilejul ascultării colaboratorului cu identitate protejată " " - nume de cod, procesele verbale de redare a convorbirilor ce au fost înregistrate și interceptate în mediul ambiental în baza autorizațiilor emise de Tribunalul București, elemente probatorii ce nu au fost contrazise de probele administrate până în prezent în cursul judecății în primă instanță.
Tot sub aspectul îndeplinirii condițiilor prev. de art.143 din Codul d e procedură penală, se cuvine a fi subliniat și faptul că în această etapă procesuală, instanța care verifică legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive - în fond și respectiv în recurs - nu este chemată a se pronunța asupra existenței unor probe certe de vinovăție (cerute doar pentru condamnare), astfel cum pretinde inculpatul recurent, ci doar a unor date și elemente probatorii, suficiente și pertinente, pe care se poate întemeia în mod obiectiv suspiciunea comiterii infracțiunii de către persoana arestată preventiv, revenind instanțelor care vor soluționa fondul cauzei, rolul de a cenzura legalitatea și temeinicia ansamblului probelor pe care se întemeiază acuzarea.
În același sens, și în jurisprudența, s-a statuat în mod constant că datele și informațiile care suscită bănuielile pe care se întemeiază măsura arestării preventive nu trebuie să prezinte același nivel de certitudine cu cele care permit condamnarea unei persoane (a se vedea hotărârile pronunțate în cauzele și Murray contra Marii Britanii).
Pe de altă parte, Curtea apreciază că persistă încă și pericolul concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică punerea în liberate a inculpatului, având în vedere în special natura și gravitatea semnificativă a faptelor pe care se presupune că acesta le-a săvârșit, pusă în evidență nu numai de regimul juridic sancționator extrem de sever pe care legiuitorul l-a stabilit pentru traficul ilicit de droguri de mare risc (pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani) și respectiv pentru infracțiunea de inițiere, constituire, sprijinire sau aderare la un grup infracțional organizat (pedeapsa de la 5 la 20 de ani), dar și de modalitatea de săvârșire a faptelor - fiind vorba de implicarea sa activă, conștientă și deliberată în activități repetate de comercializare a unor impresionante cantități de droguri de mare risc, activități producătoare de importante venituri ilicite.
Totodată, săvârșirea repetată de către inculpat a mai multor fapte constând în operațiuni ilicite cu însemnate cantități de substanțe interzise, desfășurate în mod coordonat în cadrul unei grupări de criminalitate organizată anume constituită în acest scop, relevă că aceste fapte nu s-au circumscris unor acțiuni izolate și lipsite de importanță sub aspectul consecințelor lor sociale, ci prin însăși repetabilitatea și amploarea lor deosebită, ele constituie o dovadă a perseverenței inculpatului în sfera aceluiași ilicit penal și denotă capacitatea redusă a acestuia de estimare a consecințelor antisociale ale comportamentului său infracțional, împrejurare de natură să justifice în mod rezonabil și temerea că, aflat în libertate, acesta ar putea comite și alte fapte penale de aceeași natură.
În ceea ce privește aspectele invocate de apărătorul inculpatului în susținerea cererii de judecare a inculpatului în stare de libertate, referitoare la lipsa antecedentelor penale și la situația sa familială, Curtea apreciază că aceste referințe favorabile ce caracterizează persoana inculpatului nu pot determina reconsiderarea necesității privării sale de libertate, având în vedere gravitatea faptelor de care este acuzat și, mai ales, pericolul concret pentru ordinea publică anterior evidențiat, acestea urmând a fi valorificate în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepselor, în ipoteza în care se va ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva sa.
De asemenea, la evaluarea acestei condiții prev. de art. 148 lit. f teza a II-a din Codul d e procedură penală, necesară a fi îndeplinită pentru menținerea măsurii preventive privative de libertate, Curtea apreciază că nu pot fi ignorate nici amploarea pe care acest gen de infracțiuni a cunoscut-o în ultima perioadă, cu consecințe dramatice pentru sănătatea publică și puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legale de traficul de droguri o imprimă în rândul membrilor societății civile, context în care eventuala punerea în libertate a unor persoane acuzate în mod temeinic de activități ilicite având ca obiect cantități mari din asemenea substanțe ar crea un puternic sentiment de neîncredere al comunității în existența unor reacții ferme împotriva fenomenului din partea organelor judiciare.
În sfârșit, nici împrejurarea invocată de inculpat, în sensul că, de la data arestării sale preventive, a trecut o perioadă de un an de zile, nu este de natură a înlătura pericolul pe care el îl prezintă pentru ordinea publică, întrucât, având în vedere complexitatea cauzei (în care au fost trimiși în judecată șase inculpați și care necesită administrarea unui probatoriu amplu), precum și comportamentul concret al organelor judiciare implicate, în privința cărora nu se remarcă perioade de inactivitate, procesul penal desfășurându-se până în prezent cu suficientă celeritate, Curtea constată că durata privării preventive de libertate inculpatului se încadrează încă în limitele unui termen rezonabil, cercetarea judecătorească în primă instanță urmând a fi definitivată în scurtă vreme.
Față de aceste considerente, constatând ca fiind legală și temeinică încheierea instanței de fond în ceea ce îl privește pe inculpatul, Curtea, în temeiul art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de acesta împotriva încheierii din 17 2009 Tribunalului București - Secția I Penală pronunțată în dosarul penal nr-.
În ceea ce privește recursurile inculpaților și, în temeiul art.3854Cod de procedură penală rap. la art.369 Cod de procedură penală Curtea va lua act de manifestarea de voință exprimată personal de aceștia, în sensul retragerii căilor de atac formulate împotriva încheierii sus-menționate,
În temeiul art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală îi va obliga pe recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică pentru inculpatul în sumă de 100 lei, urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b din Codul d e procedură penală respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul-inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 17 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
În temeiul art.3854Cod de procedură penală rap. la art.369 Cod de procedură penală ia act de retragerea recursurilor declarate de recurenții-inculpați și împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În baza art.192 alin.2 Cod de procedură penală obligă pe recurenții inculpați și la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat, iar pe recurentul inculpat, la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
a escu
GREFIER,
Red.jud.
Ex.2 / 26.10.2009
-
Președinte:Ciobanu CorinaJudecători:Ciobanu Corina, Constantinescu Mariana, Moroșanu Raluca
