Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1496/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2381/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1496
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuternicirii avocațiale depusă în dosarul de fond.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat,având cuvântul, critică încheierea pronunțată in 28 septembrie 2009 de Tribunalul București - Secția I Penală, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului. Apreciază că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive s-au schimbat, iar elementele noi ce au apărut în cursul cercetării judecătorești nu mai impun în continuare menținerea recurentului în stare de arest.
Astfel, inițial s-a reținut că inculpatul a fost depistat la 12 ianuarie 2009 în timp ce a vândut martorului denunțător o cantitate infimă de heroină, iar cu ocazia percheziției au mai fost găsite niște pastile de sintalgon asupra inculpatului. Învinuirea adusă este rezultatul unui denunț formulat de un denunțător urmărit penal - în care se face vorbire de o activitate infracțională mult mai laborioasă.
În continuarea pledoariei susține că, în fața procurorului, cu ocazia prezentării materialului, clientul său a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret, de colaborare cu organele judiciare, a formulat denunțuri și a încercat să participe la identificarea și tragerea la răspundere și a altor persoane narcotraficante.
De asemenea, mai arată că din actele și lucrările dosarului rezultă că recurentul prezintă perspective de reintegrare în societate, beneficiază de o caracterizare bună de la locul de muncă și din partea Asociației de Proprietari.
Față de cele expuse mai sus, solicită admiterea recursului,casarea încheierii recurate și punerea în libertate a inculpatului, apreciind că liber fiind, clientul său nu prezintă pericol pentru ordinea publică, nu va influența buna desfășurare a procesului penal în continuare și se va prezenta ori de câte ori va fi solicitat.
În încheiere solicită a fi avută în vedere și adeverința emisă de SRL prin care se arată de către conducerea societății că recurentul ar putea să fie primit la locul de muncă avut anterior.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră încheierea recurată legală și temeinică și apreciază că față de încadrarea juridică dată faptei, de probele de la dosar - sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală - în sensul existenței indiciilor temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat.
De asemenea, sunt îndeplinite și condițiile art.148 lit. f Cod procedură penală, astfel că în mod corect s-a făcut aplicarea art. 300/2 Cod procedură penală și s-a menținut starea de arest a recurentului.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpatavând ultimul cuvânt, arată că era angajat în muncă și consuma droguri de aproximativ 1 an. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 28.09.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția I Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 alin. 1, 3.C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a și Cod Penal art. 4 alin. 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a Cod Penal, iar în cauză subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului.
Verificând actele și lucrările dosarului de urmărire penală, Tribunalul a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.proc.pen. existând indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, în acest sens fiind: denunțul și declarațiile martorului; procesele-verbale de supraveghere și verificare; procesul-verbal de înseriere, capcanare și marcare criminalistică a banilor; procesul-verbal de percheziție domiciliară; procesul-verbal de prindere în flagrant; rapoartele de constatare tehnico-științifică; declarațiile martorilor,; declarațiile inculpatului, prin care recunoaște săvârșirea faptelor.
De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit. f proc.pen. întrucât pedeapsa prevăzuta de lege este închisoarea mai mare de 4 ani si exista probe ca lăsarea inculpatului în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publica.
In aprecierea acestei ultime condiții, respectiv pericolul concret pentru ordinea publică, Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, modalitatea concretă de comitere a acestora, precum și recrudescența deosebită a faptelor de acest gen. De asemenea, Tribunalul a mai avut în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv faptul că acesta se află în stare-de recidivă postcondamnatorie, nu are loc de muncă, neavând sursă licită de venituri.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie, arătând, în esență, că în raport de împrejurările concrete ale comiterii faptei, de atitudinea sinceră și de colaborare cu organele de urmărire penală și de circumstanțele sale personale favorabile, lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat în mod just că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate, neintervenind împrejurări noi care să determine schimbarea acestor temeiuri.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a vândut, la data de 12.01.2009, două punguțe cu o greutate de 0,50 grame substanță ce conținea heroină și a deținut, la aceeași dată, 60 de comprimate metadonă în vederea consumului propriu, fără drept.
Totodată, așa cum întemeiat a reținut și instanța de fond, în cauză sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P. în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În acest sens, Curtea are în vedere natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, cantitatea de droguri ce a făcut obiectul vânzării, respectiv al deținerii fără drept, împrejurarea că faptele au fost săvârșite pe fondul dependenței inculpatului de substanțe narcotice, dependență ce generează o anumită vulnerabilitate a acestuia și evidențiază riscul repetabilității unor acte sau conduite de același gen.
Chiar dacă recurentul-inculpat a suferit anterior o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni vizând regimul circulației pe drumurile publice (condamnare ce nu vădește în mod necesar perseverență infracțională), totuși ea evidențiază tendința inculpatului de a nu își adapta conduita exigențelor normelor de drept, tendință care, în raport de faptele presupus comise în prezenta cauză, justifică aprecierea ca actual a pericolului concret pe care lăsarea sa în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică.
Poziția procesuală sinceră manifestată pe parcursul procesului penal și atitudinea de colaborare cu organele de urmărire penală nu pot fi evaluate în mod izolat de celelalte date ale cauzei, ele urmând a fi valorificate, eventual, la stabilirea tratamentului sancționator.
Nici împrejurarea că inculpatul, lăsat în libertate, s-ar putea reîncadra în muncă nu este de natură a evidenția schimbarea temeiurilor ce au stat la baza privării sale de libertate, în condițiile în care activitatea licită prestată anterior datei de 12.01.2009 și veniturile obținute nu au constituit garanții ale unei conduite adaptate pe deplin exigențelor normelor de drept.
Drept urmare, Curtea apreciază că datele personale invocate de către recurent nu relevă, nici în mod izolat și nici coroborate cu împrejurările comiterii faptelor, o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu sunt suficiente pentru a se aprecia că o altă măsură preventivă, mai puțin restrictivă, ar fi aptă să asigure realizarea scopului său.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 28.09.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția I Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 28 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul București - secția I penală în dosarul nr-.
Obligă recurentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /4.11.09
Dact. 2 ex./4.11.09 - 9.11.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
