Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1497/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2379/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1497
Ședința publică de la 19 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat în baza împuterniciri avocațiale nr. - emisă de Baroul București - Cabinet Individual.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpatavând cuvântul, arată că recursul a fost formulat în temeiul art. 300 alin. ultim. Cod procedură penală și critică încheierea instanței de fond prin care, în conformitate cu dispozițiile art. 300/1 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive și în aplicarea dispozițiilor art. 300/1 alin. 3 Cod procedură penală, Tribunalul București a apreciat că se impune menținerea acestei măsuri.
În susținerea recursului arată că nu au apărut elemente noi față de cele avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive care să justifice menținerea acestei măsuri pe durata soluționării cauzei.
Inculpatul a fost urmărit penal și trimis în judecată pentru comiterea a mai multor acte materiale de trafic de influență materializate în aceea că, în calitate de subofițer de poliție ar fi pretins și primit de la mai mulți denunțători diferite sume de bani promițându-le unora dintre aceștia că le va facilita rezolvarea unor probleme de natură judiciară, iar altora - angajarea în structurile poliției.Solicită a se ține cont că toate persoanele despre care se pretinde că au fost determinate să ofere sume de bani inculpatului, erau in relații apropiate cu el, îi cunoșteau gradul personal - acela de agent de poliție, precum și faptul că desfășura activitatea de șofer. În acest context era destul de greu de crezut că persoanele care au formulat denunțul aveau reprezentarea că recurentul ar fi putut interveni la vârf pentru a asigura ocuparea unui post in cadrele active ale poliției.
Cât privește prima persoană care a formulat denunțul, solicită a se observa că din transcrierea convorbirilor telefonice rezultă că inculpatul nici un moment nu a promis că va interveni pe lângă procuror sau lucrătorii de la Secția 8 Poliție pentru a se descoperi autoturismul pe care persoana în reclamase ca furat.
Apreciază că probatoriul administrat nu confirmă învinuirea, ceea ce conduce la existența dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, planând un serios semn de întrebare în legătură cu faptele și cu încadrarea lor juridică.
În continuare consideră că judecarea clientului său in stare de libertate nu poate influența bunul mers al cercetării judecătorești, în contextul în care toate probele sunt formate din interceptări ale unor convorbiri telefonice sau in mediul ambiental și câteva declarații de martori, astfel că inculpatul nu poate influența aflarea adevărului.
Conchizând, arată că recurentul este angajat in poliție de 20 de ani și nu a avut nici o abatere. Față de toate cele susținute mai sus, solicită admiterea recursului, casarea parțială a încheierii recurate și pe fond, revocarea măsurii arestării preventive, cu punerea în libertate a inculpatului.
Reprezentantul parchetuluiavând cuvântul, consideră încheierea pronunțată de Tribunalul București ca fiind legală și temeinică. În acest sens solicită a fi avute în vedere probele de la dosar, în raport de care apreciază că sunt îndeplinite în continuare condițiile art. 143 Cod procedură penală.
De asemenea, sunt îndeplinite condițiile cumulative ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol ce rezidă din natura și gravitatea faptei comise.
Pe cale de consecință, solicită respingerea recursului ca fiind nefondat.
Recurentul inculpat arestatavând ultimul cuvânt, arată că nu prezintă pericol social și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Prin încheierea din 7.10.2009, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul București - Secția I Penală, între altele, a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, constatând realizate exigențele impuse de art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În acest sens, instanța de fond a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice, care justifică bănuiala că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este trimis în judecată.
De asemenea, instanța a apreciat că este realizată și dubla condiție impusă de art. 148 lit. f Cod procedură penală, concluzionând că se mențin temeiurile care au determinat, inițial, arestarea preventivă.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în sensul că pe de o parte că din probele dosarului nu rezultă cu certitudine vinovăția inculpatului, iar pe de altă parte din actuala fază procesuală, acesta nu ar putea influența sau obstrucționa cercetarea judecătorească dacă s-ar afla în stare de libertate.
Examinând încheierea atacată, din perspectiva criticii formulate, cât și din oficiu, potrivit art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat și reține în acest sens următoarele:
1.Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, iar din probatoriul care susține actul de inculpare, rezultă mai mult decât "indicii temeinice" în sensul art. 681Cod procedură penală, de natură a legitima presupunerea că acesta a comis infracțiunile care se rețin în sarcina sa.
activitate infracțională pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, respectiv două acte de corupție prezintă o conotație deosebită, sporindu-i gravitatea prin faptul că acesta este polițist, aspect de natură a submina credibilitatea instituției din care face parte.
Cum funcția esențială a poliției este păstrarea ordinii de drept și protecția cetățenilor, bazându-se tocmai pe încrederea lor în această instituție a statului, este evident că reacția autorităților judiciare se impune a fi promtă în situația în care există indicii că s-au comis infracțiuni care creează o stare de neliniște și neîncredere în autoritățile statului.
Aceste aspecte, subsumate temeiurilor de drept, respectiv dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, care au determinat arestarea preventivă, nu s-au schimbat, se mențin, impunând, pe cale de consecință, în continuare privarea de libertate a inculpatului.
2. Sub aspectul legalității, se constată că măsura preventivă a fost menținută cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale referitoare la libertatea persoanei.
3. În ceea ce privește durata detenției preventive este de observat că procedurile judiciare s-au desfășurat cu celeritate, măsura preventivă având până în prezent o durată rezonabilă.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, Curtea apreciază că în mod judicios a constatat instanța de fond că sunt realizate exigențele art. 160 alin. 3 Cod procedură penală, astfel încât încheierea recurată este temeinică și legală, motiv pentru care în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul inculpatului, ca nefondat.
Văzând și prevederile art. 192 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din 7.10.2009, pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția I Penală și îl obligă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2 ex.-30.10.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
