Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 1753/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
(2688/2009)
DECIZIA PENALĂ NR. 1753
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Simona Cîrnaru
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Anca Alexandrescu
GREFIER - - -
*********
Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, avocat, în baza împuternicirii avocațiale emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului, recurentul inculpat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.
Apărătorul recurentului inculpat,având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul București și pe fond, judecarea inculpatului în stare de libertate. Consideră că nu se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și nu apărut temeiuri noi, care să justifice menținerea acestei măsuri.
Susține că fapta comisă de recurent nu prezintă un pericol social deosebit și nu există temerea că, odată lăsat liber, inculpatul va influența bunul mers al judecății, dat fiind faptul că acesta a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere și regret a faptei. De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul este arestat de 4 luni - o perioadă destul de îndelungată -, iar soția sa urmează să nască într-o zi sau două.
Reprezentantul parchetului,având cuvântul,solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică. Susține că, de la punerea în executare a mandatului de arestare emis în anul 2005 - respectiv la 3 august 2009 - și până la acest moment procesual, nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, acestea menținându-se în continuare. Instanța de fond, raportându-se la dispozițiile în materie, la scopul măsurilor preventive și având în vedere și infracțiunile grave pentru care recurentul este cercetat, în mod corect a dispus menținerea acestuia în stare de arest.
Recurentul inculpat,având ultimul cuvânt, arată că prejudiciul nu mai are valoarea inițială, iar ceilalți inculpați din dosar sunt cercetați în stare de libertate. Mai susține că nu a fost plecat din țară, nu a făcut decât să se mute din B, dar nu a luat legătura cu nimeni și nu și-a făcut cunoscută noua adresă. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului formulat, constată următoarele:
Prinîncheierea din data de 06.11.2009, pronunțată în dosarul nr-al Tribunalului București - Secția a II-a Penală s-a dispus, în baza art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160 C.P.P. menținerea arestării preventive a inculpatului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, spălare de bani și asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzute de art. 26.Cod Penal rap. la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplic. art. 13.Cod Penal și art. 41 alin. 2.Cod Penal, art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2.Cod Penal și art. 323 alin. 1, 2.Cod Penal, iar temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, s-a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143.C.P.P. existând probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, fiind de natură să aducă atingere desfășurării procesului penal în ceea ce privește aflarea adevărului.
Pericolul concret pentru ordinea publică determinat de judecarea inculpatului în stare de libertate a rezultat mai ales din modalitatea concretă de comitere a faptelor și gravitatea infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, existând temerea că lăsarea acestuia în stare de libertate ar putea duce la reluarea activității infracționale sau la împietarea bunei desfășurări a procesului penal, astfel menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului corespunde și scopului reglementat de dispozițiile art.136 Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul s-a sustras de la urmărire, mandatul de arestare preventivă dispus în lipsă în anul 2005 fiind pus în executare în anul 2009.
Tribunalul a apreciat că infracțiunile pentru care a fost cercetat inculpatul, pentru care s-a dispus arestarea preventivă a cestuia și pentru care a fost trimis în judecată, prin rechizitoriu, prin gravitatea deosebită și reacția publicului, creează o stare de neliniște capabilă să justifice menținerea arestării preventive fiind satisfăcute astfel și prevederile art.5 parag.1 lit.c și parag. 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO).
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal,inculpatul,care a criticat soluția instanței pentru motive de netemeinicie.
În dezvoltarea orală a motivelor de recurs, recurentul-inculpat a susținut că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, având în vedere pericolul social concret al faptelor săvârșite, atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, perioada de 4 luni în care s-a aflat în stare de arest, dar și situația familială specială, respectiv starea de graviditate avansată a soției.
Examinând actele dosarului și încheierea recuratăatât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu dispozițiile art. 3856alin. 3.C.P.P. Curtea apreciază că recursul formulat este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a analizat în mod corect ansamblul circumstanțelor cauzei și a apreciat întemeiat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a recurentului-inculpat subzistă și impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Astfel, probele administrate până la acest moment procesual constituie indicii temeinice, în accepțiunea prevăzută de art. 681.C.P.P. ce justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul, împreună cu, s-au asociat în scopul realizării unor circuite comerciale și financiare fictive, ce au avut ca urmare diminuarea impozitelor datorate bugetului de stat prin săvârșirea faptei de evaziune fiscală. În cauză se poate presupune în mod rezonabil că, în perioada martie 2000-ianuarie 2002, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator al trei societăți comerciale, a coordonat și încheiat în mod fictiv documente justificative de achiziții produse petroliere ce nu aveau la bază operațiuni reale, prejudiciul cauzat având valoarea de 1.018.271.266.111 ROL, iar împreună cu aceleași persoane a desfășurat operațiuni financiare ce aveau ca scop ascunderea sursei de proveniență a acestor sume și reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.
Din analiza datelor cauzei, Curtea constată că sunt îndeplinite în continuare și condițiile prevăzute de art. 148 lit. a și f C.P.P.(în redactarea în vigoare), în sensul că inculpatul s-a sustras de la urmărire penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile deduse judecății este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În aprecierea acestei ultime condiții, are în vedere elementele de ordin real reținute de către instanța de fond, respectiv natura și modalitatea concretă de comitere a faptelor, gravitatea deosebită a acestora, dar și alte împrejurări relevante asupra rezonanței sociale negative a faptelor comise, respectiv perioada lungă de timp în care se presupune că inculpatul a acționat, caracterul repetat al faptelor sale și cuantumul ridicat al prejudiciului estimat a se fi produs.
Toate aceste elemente obiective, coroborate cu împrejurarea că inculpatul s-a sustras o lungă perioadă de timp urmăririi penale și judecății (mandatul de arestare preventivă emis în lipsa sa la data de 31.03.2005 fiind pus în executare abia la data de 03.08.2009), relevă caracterul necesar și justificat al măsurii arestării preventive și în prezent. Aceasta deoarece, date fiind faptele extrem de grave reținute în sarcina recurentului și conduita sa anterior arestării, concretizată în sustragerea de la chemările organelor judiciare, se poate presupune în mod temeinic că cea mai adecvată măsură pentru a se preîntâmpina sustragerea inculpatului de la judecată și a se asigura buna desfășurare a procesului penal este cea a arestării preventive.
Atitudinea procesuală a recurentului-inculpat, lipsa antecedentelor penale sau situația sa familială nu sunt de natură a evidenția, la acest moment procesual, o schimbare a temeiurilor ce au justificat menținerea stării de arest preventiv și nu constituie garanții ale asigurării scopului prevăzut de disp. art. 136.C.P.P. prin luarea unei măsuri preventive alternative.
Totodată, perioada de 4 luni în care inculpatul s-a aflat în stare de arest preventiv nu depășește exigențele unei durate rezonabile, având în vedere atât împrejurările reținute anterior, cât mai ales complexitatea deosebită a cauzei, numărul persoanelor cercetate și comportamentul autorităților în această perioadă.
Pentru aceste considerente, apreciind legală și temeinică încheierea recurată, în baza art. 38515pct. 1 lit. b C.P.P. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
În baza art. 192 alin. 2.C.P.P. va obliga recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărător din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii din data de 06.11.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a II-a Penală.
Obligă recurentul la 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul apărător din oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Proces-verbal
pentru jud. - aflată în concediu
fără plată, semnează, PREȘEDINTE SECȚIE,
GREFIER,
Red. /15.12.09
Dact. 2 ex./15.12.2009
Președinte:Simona CîrnaruJudecători:Simona Cîrnaru, Nicoleta Grigorescu, Anca Alexandrescu
