Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Decizia 1752/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-(2741/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.1752
Ședința publică de la 30 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 2: Lucia Rog
JUDECĂTOR 3: Andreea Cioată
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 24 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu substituind pe domnul avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită a se constata că măsura arestării preventive a inculpatului a încetat de drept și din punctul său de vedere nu există elemente noi care să ducă la emiterea unui nou mandat de arestare. Mai mult decât atât, fapta este în curs de judecare și inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, mandatul de arestare preventivă fiind emis ilegal.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră că nu au existat temeiuri noi pentru ca instanța de fond să dispună o nouă arestare, motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea în parte a încheierii atacate, anularea mandatului de arestare și punerea în libertate a acestuia.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, solicită a se constata că mandatul de arestare este ilegal, urmând a se dispune punerea sa în libertate pentru a fi alături de familie. Solicită a i se da posibilitatea să-și pregătească apărarea, arătând că se va prezenta la instanță de câte ori va fi chemat. Precizează că locuiește în comuna, județul
CURTEA,
Prin încheierea de ședință din data de 24.11.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București Secția a II a Penală, în baza art.140 al.1 lit. a proc.pen. s-a constatat încetată de drept măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul.
În baza art.160 alin. 4.proc.pen. s-a dispus conf. art.136 proc.pen. rap. la art. 148 lit. d proc.pen. arestarea preventivă a aceluiași inculpat pe o perioadă de 30 de zile de la data de 24.11.2009 la data de 23.12.2009, inclusiv.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul a constatat că față de inculpatul măsura arestării preventive dispusă la data de 24.09.2008 a încetat de drept potrivit disp. art. 140 al.1 lit. a proc.pen.
Totodată, instanța a constatat, potrivit disp. art. 160/a pct.4 proc.pen. față de inculpat care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Or, în prezenta cauză, Tribunalul a reținut că este incident cazul prev. de disp. art. 148 lit.d proc.pen. în sensul că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, respectiv infracțiunea dedusă judecății.
Din analiza dispozițiilor legale incidente în materia măsurii arestării preventive, Tribunalul a reținut că, potrivit disp. art. 149/1 proc.pen. pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului în cauză trebuie să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art. 148.proc.pen. prin urmare, ceea ce este de analizat de către instanța de judecată învestită cu soluționarea unei propuneri de arestare preventivă este, existența uneia sau mai multora dintre cazurile prev. de art.148 proc.pen. Totodată, instanța a avut în vedere modalitatea concretă în care au fost săvârșite infracțiunile, circumstanțele personale ale inculpatului care este recidivist, aspect ce denotă nu numai o perseverență în activitatea infracțională ci și un grad ridicat de periculozitate socială, totodată, s-a reținut și că inculpatul nu are un loc de muncă stabil, neavând astfel o sursă permanentă de venit pentru a-și asigura mijloacele necesare traiului.
Văzând și dispozițiile art. 136.pen. Tribunalul a apreciat că există motive temeinice de a se crede în necesitatea luării măsurii arestării preventive față de inculpat pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, în scopul administrării tuturor probelor în vederea lămuririi cauzei sub toate aspectele pentru justa ei soluționarea.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, solicitând revocarea măsurii arestării preventive arătând că nu există temeiuri noi pentru a se dispune această măsură.
Analizând încheierea recurată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, conform art. 3856alin. 2.proc.pen. Curtea reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 160 alin. 4.proc.pen. față de inculpatul care a mai fost anterior arestat în aceeași cauză, în cursul urmăririi penale sau al judecății, se poate dispune din nou această măsură, dacă au intervenit elemente noi care fac necesară privarea sa de libertate.
Prin elemente noi, se înțeleg împrejurări inexistente la momentul luării inițiale a măsurii preventive, atât ca temeiuri de fapt cât și ca temeiuri de drept și care fac necesară privarea de libertate a inculpatului, chiar dacă acesta a fost arestat anterior, în aceeași cauză.
Din examinarea actelor dosarului, Curtea reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 24.09.2008, reținându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 143 rap. la art. 148 lit. f proc.pen. acesta fiind ulterior trimis în judecată, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de prev. de art. 25 rap. la art. 215 alin.1, 2 și 3 cu aplic. art.41 alin.2 pen. cu aplic. art.37 lit. a pen. art. 25 rap. la art.291 pen. cu aplic art.41 al.2 pen. și art.37 lit.a pen. art.25 rap la art.215 alin.1,2,3 și 5.pen. cu aplic, art.41 al.2 pen. și cu aplic, art.37 lit.a pen. art.25 rap. la art.291 pen. cu aplic, art.41 al.2 pen. și cu aplic. art.37 lit.a pen. în sarcina sa reținându-se că, în perioada februarie-martie 2007 și iulie-august 2008 înlesnit coinculpaților în cauză obținerea de credite în mod fraudulos, prin punerea la dispoziție a documentelor falsificate-necesare la încheierea contractelor de împrumut - cu consecința prejudicierii patrimoniului mai multor bănci cu o sumă estimativă la mai mult de 68.000 Euro, în scopul obținerii de foioase materiale injuste.
La termenul din 24.11.2009, Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat a încetat de drept, urmare a neverificării acesteia în termenul de 60 de zile prevăzut de dispozițiile art. 160 alin. 1.proc.pen. (ultima verificare fiind făcută la data de 16.09.2009), și, totodată a dispus din nou arestarea preventivă a inculpatului, reținând incidența dispozițiilor art. 148 lit. d proc.pen. cu motivarea că"inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune, respectiv infracțiunea dedusă judecății".
În condițiile în care, pentru a se putea dispune luarea oricărei măsuri preventive în cauză trebuie să existe indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit fapta pentru care este cercetat, Curtea constată că aspectele reținute de către instanța de fondnu puteau constitui împrejurări noi,inexistente la momentul luării măsurii arestării preventive, dimpotrivă, acestea fiind cunoscute și analizate periodic din perspectiva dispozițiilor art. 143 rap. la art. 681.proc.pen.
Pe de altă parte,art. 148 lit. d proc.pen.nu putea fi reținut nici măcar la momentul luării măsurii arestării preventive, faptul că inculpatul săvârșit infracțiunile din prezenta cauză după ce, anterior, a fost condamnat definitiv necircumscriindu-se acestui caz de arestare preventivă.
Anterior Legii 356/2006 de modificare a Codului d e procedură penală, dispozițiile art. 148 prevedeau ca temeiuri de arestare împrejurarea că inculpatul a comis din nou o infracțiune, (în sensul că, cercetat în stare de libertate, săvârșește cu intenție o nouă infracțiune - lit. e) și că acesta este recidivist (lit. f).
Întrucât reținerea ca temei de arestare a stării de recidivă era incompatibilă cu exigențele impuse de Convenția și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (având în vedere textul consacra o prezumție puternică de pericol social ce era instituită tocmai în scopul privării de libertate, nesocotind astfel un drept fundamental al persoanei, dreptul la libertate, textul încălcând și dreptul la apărare al persoanei arestate care ab initio era lipsită de beneficiul dreptului la revocarea măsurii luate), prin Legea 356/2006 s-a renunțat la acest caz distinct de arestare preventivă. Această modificare legislativă nu conduce nicidecum la lărgirea sferei de aplicare a art. 148 lit. d proc.pen. (lit. e în vechea reglementare) în sensul includerii și a cazurilor care anterior atrăgeau incidența dispoz. art. 148 lit. f proc.pen. (vechea reglementare). Nu aceasta a fost voința legiuitorului, care, astfel cum s-a arătat anterior, conformându-se exigențelor Curții, a înțeles să excludă recidiva ca temei de arestare preventivă
Așadar, în actualul context legislativ, faptul că inculpatul a fost anterior condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni care atrag sau nu starea de recidivă nu constituie temei de arestarea preventivă, ceea ce nu înseamnă însă că aceste împrejurări, coroborate cu alte date privind persoana sa nu pot fi analizate din perspectiva altui temei, respectiv cel prev. de art. 148 lit. f proc.pen.(care, în cauză a fost avut în vedere la momentul primei arestări preventive a inculpatului).
În raport de aceste considerente, având în vedere că aspectele reținute de către instanțe de fond, pe de o parte, nu reprezintă elemente noi, și, pe de altă parte că acestea nu ar fi putut fi încadrate în dispozițiile art. 148 lit.d proc.pen. nici măcar la momentul luării primei măsuri preventive, textul fiind limitat la situațiile în care, cercetat în stare de libertate într-o cauză, acesta săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, ceea ce nu este cazul în speță, Curtea constată întemeiate criticile formulate de către inculpat.
Ca atare, recursul urmează a fi admis, casându-se în parte încheierea recurată și rejudecând se va revoca măsura arestării preventive și va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale încheierii recurate, privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
În raport de soluția ce urmează a fi pronunțată, conform art. 192 qalin. 3.proc.pen. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerul Justiției
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 24.11.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a penală în dosarul nr-.Casează în parte încheierea recurată și rejudecând:
Revocă măsura arestării preventive a inculpatului.
Dispune punerea de îndată în libertate a acestuia, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii recurate, privind constatarea încetării de drept a măsurii arestării preventive.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului iar onorariul avocatului din oficiu de 100 lei va fi avansat din fondul Ministerul Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Președinte:Silvia CerbuJudecători:Silvia Cerbu, Lucia Rog, Andreea Cioată
