Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 195/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 195/R/2009
Ședința publică din 01 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații, și G împotriva Încheierii penale din 18 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av., din Baroul Arad și av., din Baroul Suceava, cu delegații la dosar, inculpatulSabău, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar, inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av., din Baroul Cluj, cu delegație la dosar și inculpatul G, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bihor, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că s-a depus la dosar o cerere formulată de apărătorul ales al inculpaților și, av., prin care solicită strigarea cauzei la ora 13, pe motiv că are cauze la alte instanțe și nu se poate prezenta înaintea acestei ore la Curtea de APEL CLUJ.
Deliberând, având în vedere că inculpații și nu au declarat recurs în cauză, respinge cererea formulată de apărătorul ales al acestora, de strigare a cauzei la ora 13, apreciind că prezența apărătorului la instanță nu este necesară.
Inculpatul, întrebat fiind, arată că-și însușește recursul declarat de apărătorul său și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpatul arată că-și menține recursul și că este de acord să fie asistat de apărătorul desemnat din oficiu.
Inculpații și G arată că-și mențin recursurile.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Încheierea primei instanțe nu este motivată, ori menținerea nu poate fi dispusă decât motivat, numai dacă subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sau dacă există temeiuri noi. Examinând hotărârea primei instanțe, se poate observa că motivarea se face global pentru toți inculpații. Verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trebuie să fie efectivă, nu formală. Încheierea atacată este nelegală sub acest aspect. În ce privește temeinicia hotărârii, arată că nu s-a ținut seama de 2 elemente esențiale și anume durata detenției, inculpatul fiind arestat de peste 5 luni și împrejurarea că măsura arestării preventive a fost dispusă în vederea urmăririi penale, iar în prezent dosarul se află în faza de cercetare judecătorească. Nu s-a ținut seama nici de gravitatea infracțiunilor care i se rețin în sarcină inculpatului. În rechizitoriu se reține în ceea ce-l privește pe inculpat o cauză de impunitate, prev.de art.9 din Legea nr.39/2003, respectiv reducerea la Jap edepsei. Sesizarea instanței s-a făcut pentru pretinse infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 6 ani. Nu se poate ca instanța să nu țină seama de durata detenției și de previzibilitatea unei sancțiuni în raport de limitele de pedeapsă prevăzute de lege. Măsura arestării preventive trebuie să rămână o măsură procesuală, nu poate fi transformată în pedeapsă. S-ar încălca, altfel, prezumția de nevinovăție, care nu încetează decât în momentul pronunțării unei hotărâri definitive. Singurul temei avut în vedere la arestarea inculpatului a fost cazul prev.de art.148 lit.f pr.pen. Pe lângă criteriul gravității faptei, alt criteriu de determinare a pericolului pentru ordinea publică îl reprezintă persoana inculpatului. Nu se poate ca instanța să nu țină seama de comportamentul inculpatului, de poziția acestuia în proces, de împrejurarea că a dat declarație în faza de urmărire penală care a fost apreciată de procuror nu numai ca mijloc de apărare, ci și ca mijloc de probă. Inculpatul a cooperat cu organele de urmărire penală, contribuind la descoperirea altor fapte și a altor făptuitori, acesta fiind motivul pentru care s-a reținut incidența art.9 din Legea nr.39/2003.
În subsidiar, dacă se va aprecia că este necesară luarea unei alte măsuri preventive pentru garantarea bunei desfășurări a procesului penal și garantarea prezentării în fața primei instanțe a inculpatului, solicită ca în temeiul art.139 alin.2 pr.pen. să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția părăsirii localității, prev.de art.145 pr.pen. cu instituirea controlului judiciar prevăzut de lege. Acest control judiciar este extrem de riguros, sunt obligații imperative dar și obligații pe care instanța le poate stabili facultativ, apreciind că ar fi suficient față de gravitatea infracțiunii și persoana inculpatului în vederea garantării scopului procesului penal. Încălcarea cu rea-credință a îndatoririlor impuse de instanță atrage după sine, în mod obligatoriu, reîncarcerarea inculpatului.
Apărătorul inculpatului, av. solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Hotărârea atacată are același conținut cu încheierile anterioare prin care s-a menținut măsura arestării preventive. Aceste motivări identice sunt sancționate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prin condamnarea statelor respective. Toate încheierile sunt motivate pe pericolul generic al infracțiunii, pe acel sentiment de insecuritate și pe rezonanța social negativă a faptelor. Prima instanță motivează menținerea măsurii arestării preventive față de toți inculpații, fără să arate în concret, în privința fiecăruia de ce se impune menținerea acestei măsuri și care sunt probele că lăsarea în libertate a unui inculpat prezintă pericol pentru ordinea publică. Arată că procesul este de lungă durată, încă nici nu s-a citit actul de sesizare, pentru că s-au invocat anumite excepții, iar inculpatul este arestat deja de peste 5 luni. Se va depăși cu certitudine acel termen rezonabil. Solicită a se avea în vedere că s-a reținut în favoarea inculpatului disp.art.9 din Legea 39/2003, respectiv reducerea pedepsei la J, având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta și a cooperat cu organele de urmărire penală. Inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale, a încetat singur activitatea infracțională, apreciind că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția părăsirii țării, având în vedere că inculpatul domiciliază în O, iar cauza se află pe rolul Tribunalului Sălaj. Depune la dosar concluzii scrise, solicitând a fi avute în vedere la pronunțarea soluției.
Apărătorul inculpatului G solicită admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu interdicția de a părăsi țara, având în vedere că inculpatul are localitatea de domiciliu în Încheierea primei instanțe nu este motivată, fiind identică cu încheierile anterioare. Solicită a se avea în vedere că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar alte temeiuri noi nu au apărut. Față de natura infracțiunii reținute, aceasta nefiind o infracțiune săvârșită cu violență, limitele de pedeapsă - de la 6 luni la 6 ani închisoare, lipsa antecedentelor penale, vârsta inculpatului și împrejurarea că mama inculpatului este bolnavă, acesta fiind singurul sprijin în familie, apreciază că nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive. De altfel, acest proces va foarte mult, iar inculpatul pe care-l asistă este arestat deja de 8 luni. Pentru toate aceste motive, solicită cercetarea inculpatului în stare de libertate.
Apărătorul inculpatului admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Menținerea măsurii arestării preventive nu se mai justifică, chiar dacă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri subzistă în continuare, iar alte temeiuri noi nu au apărut. Inculpatul nu mai poate influența buna administrare a probelor în dosar și nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Nu există nici un motiv pentru ca instanța să presupună că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, să ascundă probele sau să influențeze martorii din dosar. De altfel, fapta comisă nu atrage oprobiul opiniei publice, iar comunitatea nu poate fi afectată de infracțiunea săvârșită. Cu onorar avocațial din.
Apărătorul inculpatului admiterea recursului, casarea încheierii primei instanțe și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, având în vedere că nu există probe la dosar din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului în acest moment prezintă pericol pentru ordinea publică. La evaluarea acestui pericol nu se poate avea în vedere pericolul social al faptei, pentru că s-ar aduce atingere prezumției de nevinovăție. Inculpatul este arestat de aproximativ 7 luni, este o perioadă suficientă, în care acesta și-a dat seama de gravitatea faptei comise și nu are nicio vină că procesul se prelungește. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu onorar avocațial din.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare și impun cercetarea inculpaților în stare de arest preventiv. Sunt îndeplinite condițiile cerute de art.143 și 148 lit.f pr.pen. în sensul că există indicii suficiente și temeiuri din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracțiunile care li se rețin în sarcină, sunt infracțiuni deosebit de grave, sancționate de legea penală cu pedepse mai mari de 4 ani închisoare, iar raportat la modalitatea de comitere, fiind o activitate infracțională amplă, durata acestei activități, numărul persoanelor implicate, caracterul organizat și transnațional al acestor infracțiuni, rezultă pericolul pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpaților. Prin urmare, solicită respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită punerea sa în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Inculpatul G, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea penală din 18 martie 2009 a Tribunalului Sălaj, în baza art. 160/b raportat la art. 300/2 Cod procedură penală s-a menținut menține măsura arestării preventive a inculpaților: - ( fiul lui - și, născut la data de 13 04 1985 în mun. O jud.B,. în mun. O, bd. - nr.6, --51,.50,jud. B, cu reședința în O str. C-tin nr.26, jud. B), - ( fiul lui și, născut la data de 18 12 1984 în mun. O, județul B,. în mun. O,-, -B-58,.1, jud. B), DO-- (fiul lui - și, născut la data de 14 11 1985, în mun. O, jud. B,. în mun. O, bd. -, nr.55, - -48,.5,.20, jud. B), - ( fiul lui și, născut la data de 08 03 1989 în mun. O jud.B,. în mun. O,-, --94,.1, jud. B, ( fiul lui și, născut la data de 10 07 1985 în S-M, jud. S-M,. în sat, nr. 169, jud. S-M, cu reședința în S-M, al. nr.4,.27,.24, jud. S-M), -- (fiul lui - și, născut la data de 03 01 1985 în S-M, jud. S-M,. în S-M,-, jud. S-M cu reședința în O, p-ța 1 decembrie 1918,. 17A,.26, jud. B), ( fiul lui și, născut la data de 04 08 1988, în B, jud. B,. în com., sat, jud. B), - (fiul lui și, născut la data de 31 08 1978 în B, jud.B,. în B-,.B,. 11, jud. B), G- (fiul lui G și, născut la data de 14 01 1976 în G, jud. G,. în G,-/A, -.1.8, jud. G), (fiul lui și, născut la data de 02 10 1978 în B, jud. B,. în C,-, jud. C), constatând că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate.
S-au respins ca nefondate cererile inculpaților -, Do-adu-, -, - și G-, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a constatat că subzistă temeiurile legale care au impus această măsură și față de gradul de pericol social al faptelor săvârșite de către inculpați, se impune menținerea arestului preventiv al acestora.
Prin Rezoluția nr.5/D/P/2008 din 21.03.2008 - Biroul Teritorial Sălaja fost începută urmărirea penală, împotriva inculpatului iar prin Rezoluția nr.5D/P/2008 a fost începută urmărirea penală împotriva inculpatului.
Prin Rezoluțiile nr.5D/P/2008 din datele de 21.03.2008, 28.03.2008, 04.09. 2008 și 24.10.2008 - Biroul Teritorial Sălaja fost începută urmărirea penală împotriva inculpaților -, -, -, Do-adu-, -, G și, - și G, fiind cercetați în dosar nr. 5/D/P/2008 a - Biroul Teritorial Sălaj pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.42 alin.2 din Legea 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal;art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.9 din legea nr.39/2003 și a art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003 privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații -, Do-adu-, -; -, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din legea nr.39/2003, privind pe inculpatul -,art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații G, și art. 24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul
Prin Încheierea penală nr. 27/C/2008 din 07.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților și, pe o perioadă de 29 zile.
Prin Încheierea penală nr.28/C/2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpaților, - și G-, pe o perioadă de 29 zile.
Prin Încheierea penală nr.29/C/2008 din 13.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 29 zile, constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală.
Prin încheierea penală nr.31/C din 30.09.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G și, pe o perioadă de 30 de zile.
Prin încheierea penală nr.35/C din 28.10.2008 Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G, și, pe o perioadă de 30 de zile, iar prin încheierea penală nr.39/C din 19 noiembrie 2008 a Tribunalului Sălajs -a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpaților, -, G,Do-adu, și pe o perioadă de 30 de zile până la data de 24.12.2008, ora 21,00.
Prin Rechizitoriul - Biroul Teritorial Sălaj, au fost trimiși în judecată inculpații: -, -, Do-adu-, -, -, G, - și -G fiind cercetați în dosar nr. 5/D/P/2008 a - Biroul Teritorial Sălaj,pentru săvârșirea infracțiunilor prev. și ped. de art. 42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.42 alin.2 din Legea 161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal;art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal și a art.37 lit.a Cod penal; art.7 din Legea 39/2003 cu aplic. art.9 din legea nr.39/2003 și a art.37 lit.a Cod penal, totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003 privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații -, Do-adu-, -; -, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din legea nr.39/2003, privind pe inculpatul -, art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic. art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul, art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpații G, și art. 24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003, privind pe inculpatul G, reținându-se în sarcina acestora că începând cu anul 2007, inculpații au constituit un grup infracțional organizat, având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Astfel, se reține că inculpații au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare ale unor deținători de instrumente de plată electronice, au falsificat instrumente de plată electronice cu care, ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Olandei, Italiei, Germaniei faptele derulându-se pe o perioadă mai M de timp.
La Tribunalul Sălaj dosarul a fost înregistrat sub nr-.
La primirea dosarului s-a procedat din oficiu la verificarea legalității temeiniciei arestării preventive a inculpaților, în conformitate cu dispozițiile art.300/1 Cod procedură penală raportat la art.160 Cod procedură penală s- constat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Împotriva încheierii din 18 decembrie 2008 prin care s-a menținut măsura arestării preventive au formulat recurs inculpații, --, -, G-, -, Do-adu-, și -. Prin decizia penală nr.781/R din 23 decembrie 2008 recursurile formulate de inculpați au fost respinse ca nefondate.
Prin încheierea penală din 4 februarie 2009 fost menținută măsura arestării preventive a inculpaților iar recursurile declarate împotriva acestei încheieri au fost respinse.
Examinându-se probele existente la dosarul cauzei la data trimiterii în judecată a inculpaților s-a contatat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a acestora.
Din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice că mai mulți inculpați au constituit un grup infracțional organizat având ca obiect infracțiuni săvârșite prin intermediul sistemelor și rețelelor informatice sau de comunicații. Inculpații au utilizat instrumente de plată electronice sau date de identificare a unor deținători de instrumente de plată electronică, au falsificat aceste instrumente de plată cu care ulterior au retras numerar din bancomate de pe teritoriul României, Franței, Italiei, Germaniei, Olandei.
Din grup făceau parte alături de inculpații -, -, Do-adu-, -, --, -, G-, și inculpații -, -, trimiși în judecată în alt dosar inculpații aflându-se în stare de arest preventiv.
La acest termen de judecată, procedându-se în conformitate cu dispozițiile art.160 raportat la art.3002Cod procedură penală, s-a constatat că și la această dată, temeiurile care au determinat arestarea subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.
Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpații au fost trimiși în judecată este închisoare mai M de 4 ani, iar din probele existente la dosarul cauzei rezultă indicii temeinice în sensul prevăzut de art.68/1 Cod procedură penală că inculpații au săvârșit aceste fapte față de care se apreciază că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezultă și din natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților prin actul de sesizare, modalitatea și împrejurările comiterii lor. Faptele așa cum s-a arătat mai sus, prezintă o gravitate sporită având rezonanță în rândul opiniei publice și determinând reacția negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații grave sunt judecate în stare de libertate.
Aprecierea pericolului public se raportează atât la modalitatea concretă în care s-a desfășurat activitatea infracțională a inculpaților, caracterul organizat al acesteia precum și reacția generală în rândul societății civile față de astfel de fapte grave.
Astfel, s-a constatat că la această dată subzistă temeiurile care au determinat arestarea inculpaților, acestea nu au încetat, dimpotrivă impun în continuare privarea de libertate a inculpaților atât pentru buna desfășurare a procesului penal cât și pentru prevenirea săvârșirii altor infracțiuni.
Inculpații -, Do-adu-, -, - și G-, prin apărătorii lor, au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara sau localitatea susținând că inculpații nu prezintă pericol social pentru ordinea publică, măsura arestării preventive putând fi înlocuită cu altă măsură, motive pentru care nu se justifică judecarea acestora în stare de arest, solicitând punerea acestora în libertate și înlocuirea măsurii cu obligația de a nu părăsi localitatea sau țara.
Având în vedere considerentele mai sus arătate, considerente care de altfel au determinat arestarea și menținerea arestării preventive a inculpaților și care în prezent nu au încetat ci din contră impun în continuare privarea de libertate a inculpaților, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara așa cum aceștia solicită, ținând cont de gravitatea faptelor săvârșite și urmările produse.
La soluționarea cererilor inculpaților privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu și țara, nu pot fi avute în vedere numai datele referitoare la persoana inculpatului ci și datele referitoare la indiciile privind faptele comise, care reflectă pericolul pentru ordinea publică.
În ceea ce privește depășirea termenului rezonabil prevăzut de art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, la aprecierea acestuia se are în vedere atât gravitatea faptelor pentru care inculpații sunt trimiși în judecată cât și complexitatea cauzei. Existența unor indicii grave privind săvârșirea infracțiunilor de către inculpați constituie conform jurisprudenței CEDO factori pertinenți care justifică o detenție provizorie astfel că măsura arestării preventive este conformă cu scopul instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În speță însă, pentru motivele arătate mai sus, se apreciază că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara, așa cum aceștia au solicitat, ci, dimpotrivă, se impune menținerea măsurii arestării preventive.
Împotriva hotărârii au declarat recurs în termen legal inculpații, și G, solicitând casarea încheierii și rejudecând cauza, să se dispună punerea în libertate a acestora, ca urmare a revocării măsurii arestării preventive, sau în subsidiar aceasta să fie înlocuită cu altă măsură conform art.139 alin.2 pr.pen. cu referire la art.145 pr.pen.
În motivarea recursului, inculpații au arătat că încheierea primei instanțe nu este motivată, nu a fost analizată situația fiecărui inculpat în parte și pericolul pe care fiecare dintre aceștia l-ar prezenta dacă ar fi lăsați în libertate. Întrucât de la luarea măsurii arestării preventive și până în prezent a trecut o perioadă cuprinsă între 5 și 7 luni, acest pericol concret pentru ordinea publică, dacă a existat la un moment dat, s-a diminuat, instanța a fost sesizată, inculpații au avut o atitudine cooperantă, nu au antecedente penale, iar procesul va fi de lungă durată, astfel că în condițiile în care limitele de pedeapsă se vor reduce la J, ca urmare a reținerii disp.art.9 din Legea nr.39/2003, minimul pedepsei prevăzute este egal cu perioada detenției preventive, așa încât aceasta tinde să se transforme într-o pedeapsă, ceea ce contravine jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs, Curtea reține că prima instanță, procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării prevenetive în conformitate cu art.3002rap.la art.160 pr.pen. în mod corect a stabilit că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, menținând măsura arestării preventive a inculpaților, trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prev.de art.42 alin.1 din legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.1 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.1 din legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic. art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003 și a inculpatului G, trimis în judecată pentru infracțiunile prev.de art.42 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.42 alin.2 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal; art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal;art.27 alin.1 din Legea nr. 365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.27 alin.2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal; art.7 din Legea nr.39/2003 cu aplic.art.9 din Legea nr.39/2003; totul cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și a art.9 din Legea nr.39/2003.
Încheierea instanței de fond este motivată, așa cum se impune prin prisma prevederilor art.3002pr.pen. în cuprinsul acesteia analizându-se temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și împrejurarea dacă acestea subzistă în continuare, cu referire expresă la dispozițiile art.148 lit.f pr.pen. și anume pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților l-ar prezenta, întrucât de la momentul anterior al verificării legalității măsurii arestării preventive nu s-au administrat alte probe în afara celor care inițial au fost avute în vedere pentru a se constata existența indiciilor temeinice că inculpații sunt autorii infracțiunilor pentru care aceștia au fost cercetați și apoi trimiși în judecată.
Recursurile inculpaților au vizat neîndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzută de lege pentru menținerea măsurii arestării preventive și anume incidența disp.art.148 lit.f pr.pen. raportat la durata pe parcursul căreia au fost menținuți în arest și faptul că după o perioadă de 5 - 7 luni de zile, pericolul concret pentru ordinea publică nu mai este actual și efectiv.
Având în vedere că indiciile din care a rezultat presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, sancționate cu pedepse peste 4 ani, nu s-au modificat, iar temeiul prevăzut de art.148 lit.f pr.pen. se menține în continuare, în mod corect tribunalul a procedat la menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților.
Termenul rezonabil trebuie apreciat în raport cu motivele pentru care s-a dispus arestarea preventivă și de asemenea trebuie să se țină seama de complexitatea cauzei, durata detenției în raport cu infracțiunea, comportamentul inculpaților, pedeapsa prevăzută de lege, conduita organelor judiciare, iar în concret în cazul inculpaților, acesta nu a fost depășit, ținându-se cont de împrejurarea că aceștia sunt cercetați pentru mai multe infracțiuni, care au implicat accesarea fără drept a unor sisteme informatice, utilizarea unor instrumente de plată electronică fără consimțământului titularului instrumentului respectiv, retragerea de numerar de la diverse bancomate, infracțiuni ce presupun o cercetare judecătorească amplă, dar și care sunt de natură să atragă o reacție publică negativă în contextul în care fapte de acest gen sunt tot mai frecvente, fiind implicate nu numai bănci românești, dar și din alte state.
În consecință, pericolul concret pentru ordinea publică care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-a diminuat după trecerea a 7 luni de zile, conduita inculpaților în cursul urmăririi penale și cauzele de reducere a pedepselor de care beneficiază urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepselor.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de inculpați vor fi respinse ca nefondate în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații, și G arestati si detinuti în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 18 martie 2009 a Tribunalului Sălaj.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de câte 100 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției, pentru inculpatul si inculpatul .
Obligă pe fiecare dintre inculpații si G să plătească în favoarea statului suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare, iar pe inculpatii si la câte 200 lei fiecare, din care câte 100 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 1 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.CI/MR
06.04.09/7 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ioana Cristina
