Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 197/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 197/R/2009
Ședința publică din 01 aprilie 2009
Instanța compusă din:
PREȘEDINTE: Claudia Ilieș JUDECĂTOR 2: Vasile Goja Ioana Cristina
JUDECĂTORI: - -
- -
GREFIER:
Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj reprezentat prin PROCUROR:
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul împotriva Încheierii penale din 27 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, aflat în stare de arest, asistat de apărător ales, av., din Baroul Bihor, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Hotărârea primei instanțe încalcă dispozițiile CEDO prin următoarele aspecte: menține starea de arest a inculpatului, deși nu există temeiuri de fapt și de drept care să justifice această menținere (se încalcă art.5 par.3 din CEDO); încheierea nu este motivată; menține starea de arest a inculpatului deși nu dovedește în nici un fel caracterul insuficient al altor măsuri restrictive de libertate, încălcându-se astfel art.5 par.3 din CEDO; se anticipează o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, fiind încălcat art.6 par.2 din CEDO.
În primul rând, din probele existente la dosar trebuie să rezulte presupunerea că inculpatul a comis infracțiunea care i se reține în sarcină. La dosar există declarațiile martorilor, înregistrările telefonice și înregistrările ambientale. Au fost audiați în calitate de martori și deși prin rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de cumpărare de influență. După cum se știe, există o incompatibilitate între calitatea de martor și cea de parte. Dacă nu sunt întrunite elementele constitutive pentru infracțiunea de cumpărare de influență, atunci nu există nici infracțiunea de trafic de influență. Din toate declarațiile rezultă că cei implicați au negociat semnarea contractului, ori nu este posibil ca pentru o parte acel contract să fie unul comercial, iar același contract, pentru o altă persoană, să fie o formă de comitere a traficului de influență. Din procesul-verbal de sesizare din oficiu rezultă că martorul s-a autodenunțat la ora 13,45, iar sesizarea din oficiu s-a realizat înainte, adică la ora 12.30. Sesizarea din oficiu trebuia să aibă ca temei autodenunțarea și nu invers. Din toate actele procesuale întocmite înainte de înregistrarea ambientală rezultă că sesizarea s-a făcut din oficiu. În ceea ce privește declarația martorului, aceasta este una mincinoasă și acest lucru rezultă din audierea interceptării convorbirii depuse la dosar. Referitor la interceptările ambientale, aceste înregistrări nu au vocație probatorie, deoarece înregistrarea s-a făcut prin setarea greșită a camerei de înregistrare, aspect care nu este imputabil inculpatului, urmând ca acestea să fie clarificate odată cu judecarea cauzei pe fond. În privința interceptărilor telefonice, arată că înregistrarea din 16.02.2009 de la ora 12.45 în care inculpatul este anunțat să nu-l mai sune pe martorul nu poate avea valoarea probatorie decât dacă este identificat cel care a sunat. Oricum expertiza vocii persoanei care l-a sunat pe inculpat poate o perioadă îndelungată. Înregistrarea convorbirii telefonice din 12.02.2009 nu are legătură cu prezenta acuzație, ea referindu-se la altă licitație, pentru care inculpatul nu este cercetat. cu privire la vinovăția inculpatului este creat chiar de Parchet care afirmă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale unei infracțiuni de cumpărare de influență, deși aceasta este indisolubil legată de existența unui trafic de influență. Este imposibil să existe o vânzare de influență pentru cel care oferă pretinsa influență, acesta comițând infracțiunea de trafic de influență, iar pentru cel care negociază pe deplin conștient, să se rețină încheierea unui contract de consultanță.
În speță, nu există nici temeiuri de drept care să justifice menținerea măsurii arestării preventive. S-a reținut ca temei al arestării art.148 lit.f pr.pen. Aplicarea acestui temei de arestare impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte pericol pentru ordinea publică; pericolul să fie concret și dovedit prin probe, iar ordinea publică să fie individualizată în mod concret. Se arată de prima instanță că se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru că lăsarea în libertate a acestuia ar reprezenta o încurajare a săvârșirii de fapte similare de alte persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției față de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte. Motivația cetățenilor sau credibilitatea organelor statului nu au nicio legătură cu pericolul pentru ordinea publică. Lipsa încrederii cetățenilor în justiție poate fi pusă în discuție doar în cazul unor soluții de achitare și nu în situația punerii în libertate a unor inculpați. Nu se dovedește caracterul actual al pericolului pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului. Pe lângă art.148 lit.f pr.pen. se invocă și alte temeiuri de drept, cum ar fi riscul influențării martorilor, temei care însă nu a fost avut în vedere de Parchet. Se pune întrebarea pe cine ar putea să influențeze inculpatul și în ce sens. În încheiere nu se arată care sunt acele probe din care rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
De asemenea, în încheierea atacată nu se face nicio analiză de ce este mai importantă menținerea măsurii arestării preventive decât înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. Hotărârea primei instanțe anticipează o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate. Se arată că din probele existente la dosar rezultă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat și trimis în judecată, ceea ce înseamnă că se încalcă prezumția de nevinovăție. Pentru toate aceste motive, solicită admiterea recursului și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate. Criticile aduse hotărârii nu se fundamentează, nu au suport faptic și probator. Din probele de la dosar rezultă că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa. Discuțiile referitoare la calitatea persoanelor audiate va fi stabilită în cursul cercetării judecătorești și acestea exced cadrului procesual în care ne aflăm. În ce privește temeiul de arestare prev.de art.148 lit.f pr.pen. arată că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv pedeapsa pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului este mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică. Instanța de fond a făcut o analiză a acestui pericol, a statuat corect că acesta există și că rezultă din probele de la dosar. S-a făcut referire la declarațiile martorilor și la transcrierea convorbirilor telefonice. Pericolul pentru ordinea publică trebuie analizat având în vedere modul în care inculpatul a desfășurat activitatea infracțională și perseverența infracțională de care acesta a dat dovadă. Inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru o infracțiune similară, astfel că se poate spune că această activitate a caracterizat conduita inculpatului și în trecut. S-a arătat că nu s-a făcut o analiză a posibilității luării unei alte măsuri neprivative de libertate. Aceasta nici nu era necesară, cât timp instanța a analizat menținerea măsurii arestării preventive din toate punctele de vedere și a arătat de ce este necesară menținerea pe viitor a acelei măsuri. temeinice care confirmă presupunerea că inculpatul a comis o infracțiune nu trebuie să aibă aceeași forță probantă cu cele care vor fi avute în vedere la dovedirea vinovăției inculpatului. Soluția primei instanțe este legală și temeinică, sens în care solicită respingerea recursului și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Apărătorul inculpatului, în replică, arată că valoarea probantă a indiciilor a scăzut cu ocazia audierii martorilor. În jurisprudența CEDO, analiza posibilității luării unei alte măsuri se face din oficiu. În ce privește hotărârea anterioară de condamnare a inculpatului, aceasta este revizuibilă. Arată că s-a făcut referire la dosar de anumite mail-uri trimise sau primite de inculpat, depune la dosar și conținutul acestora.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate, pe motiv că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, are copil minor, iar soția sa este singura întreținătoare de familie în acest moment.
CURTEA
Prin încheierea penală din 27 martie 2009 a Tribunalului Cluj, în baza art.300/1 pr.pen. s-a constatat temeinică și legală măsura arestului preventiv dispusă față de inculpatul C, fiul lui și, născut la 05.09.1956 în municipiul G, județul G, CNP.-, domiciliat în municipiul C-N-, județul C, posesor seria - nr.3641 06, în prezent deținut în Penitenciarul Gherla.
S-a menținut în baza art.160/b pr.pen măsura arestului preventiv privind pe inculpatul.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin Încheierea penală nr.17/C/2009 din 04 martie 2009, Tribunalului Cluja dispus arestarea preventiva a inculpatului pentru o perioadă de 29 de zile cu începere din data de 04 martie 2009 și până la data de 1 aprilie 2009, arătând în motivare că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri procesuale preventive față de acest inculpat, iar arestarea lui este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, reținându-se în esență, că, la începutul lunii februarie 2009 (1/2 februarie 2009), a luat legătura cu reprezentanții SC SRL respectiv cu directorul și directorul de vânzări, cărora le-a promis ca, în schimbul unei sume de bani, (15000 euro) să îi ajute, prin relațiile pe care le are în Ministerul Apărării Naționale, să câștige licitația organizată de această instituție publică în cursul lunii martie 2009, în vederea achiziției de produse alimentare pentru UM 02295, jud. C, Iăsând să se înțeleagă că are influență asupra membrilor comisiei de licitație și contra unor sume de bani îi va ajuta să câștige licitația menționată.
Propunerea de arestare preventivă a fost motivată prin aceea că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.143 pr.pen. și art.148 alin.1 lit.f pr.pen. respectiv acelea că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există totodată indicii că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Fiind trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de influență, prev. de art.257 pen. raportat la art.6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art.37 lit.b pen. instanța de fond are obligația verificării în temeiul art.300/1 pr.pen. a legalității și temeiniciei măsurii preventive.
Din materialul probator existent la dosar, respectiv: nota de redare a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental de către inculpat și la data de 09.02.2009, planșa cu imaginile fotografice luate cu ocazia prezenței inculpatului la sediul CA, declarațiile numiților și, declarațiile inculpatului, se reține că la începutul lunii februarie 2009 (1/2 februarie 2009), inculpatul a luat legătura cu reprezentanții SC SRL, respectiv cu directorul și directorul de vânzări, cărora le-a promis ca, în schimbul unei sume de bani (15000 euro), să îi ajute, prin relațiile pe care le are în Ministerul Apărării Naționale, să câștige licitația organizată de această instituție publică în cursul lunii martie 2009, în vederea achiziției de produse alimentare pentru UM 02295, jud.C, lăsând să se înțeleagă că are influență asupra membrilor comisiei de licitație și contra unor sume de bani îi va ajuta să câștige licitația menționată.
Astfel, inculpatul a solicitat un comision de 1,50/0 din valoarea contractului de furnizare hrană pentru armată, iar pentru a-și acoperi acest comision, a trimis prin e-mail lui (directorul SC SRL) un proiect de contract "de comisionare, neocolire și păstrare a confidențialității" purtând nr.39/03.02.2009, părțile menționate în acest proiect de contract fiind SC SRL și SC SRL având ca asociat și administrator pe, soția lui. În urma negocierilor cu, a acceptat un procent de 0,5%, respectiv 15.000 euro, spunându-i că în zilele următoare urmează să îi prezinte persoana din cadrul armatei ce va ajuta SC SRL să câștige licitația organizată de armată.
Deși inculpatul îi comunicase lui că la data de 16 februarie 2009 urmează să vină la acesta cu "omul" din armată, întâlnirea nu a mai avut loc deoarece la data respectivă a fost contactat telefonic de o persoană rămasă neidentificată până în prezent, care i-a transmis să nu îi mai răspundă la telefon lui, oricât de insistent ar fi, urmând să fie contactat în zilele următoare direct de către acesta.
Din lucrările dosarului rezultă că în cauză există indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către acest inculpat a faptei descrise mai sus, găsindu-și incidență dispozițiile art.68/1 pr.pen. aceste indicii fiind reliefate de transcrierea convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate în baza autorizaților emise de către instanță, din care rezultă că inculpatul a lăsat să se înțeleagă că are influență asupra membrilor comisiei de licitație și contra unor sume de bani îi va ajuta să câștige licitația menționată ". vă dau toate informațiile astea: cine vinde, cum vinde, cam cu cât, pentru că pot să aflu, v-am spus asta este o altă problemă, nu eu direct printr-un om de acolo.", ".păi, putem merge acolo chiar la direct, dar direct la NUMĂRUL!.Da nu, că mergem să vedem, cum este, tot-tot-tot ce vreți dumneavoastră acolo. la eI! Deci nu la numărul DOI, nu la TREI, la cel care, ce, zice, asta." (a se vedea în acest sens procesul verbal de redare a convorbirilor purtate în mediul ambiental și cele telefonice)
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f pr.pen. cerința cuprinsă în teza Iaa cestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpaților) este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoare mai mare de 4 ani.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, trebuie subliniat faptul că, pericolul concret pentru ordinea publică trebuie înțeles ca o reacție colectivă față de anumite stări de lucruri, reacție care ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, stimulând temerea colectivă că împotriva unor fapte periculoase, organele de stat nu acționează cu fermitate, că legea nu este aplicată cu hotărâre.
Starea de pericol pentru ordinea publică, spre deosebire de pericolul social concret al faptei respective, presupune o rezonanță a acelei fapte, o afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, iar o faptă ca aceea pentru care este cercetat inculpatul, putem spune fără frica de a greși că întrunește toate elementele menționate.
Este adevărat că măsura arestării preventive nu trebuie să se transforme în pedeapsă și că orice cauză trebuie să fie soluționată într-un termen rezonabil, și tocmai pentru aceste considerente legiuitorul a prevăzut că în faza de urmărire penală, durata totală a arestării preventive nu poate să depășească 180 de zile iar în faza de judecată această măsură încetează de drept când a fost atins jumătatea maximului pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea care face obiectul învinuirii.
După cum se poate observa, nici legiuitorul nu a stabilit un anumit termen care se poate considera ca fiind termen rezonabil, a stabilit doar limitele maxime care nu pot fi depăși te, rezonabilitatea termenului urmând să fie apreciată în funcție de complexitatea fiecărei cauze, iar o durată de cca 30 zile de când a fost arestat inculpatul nu poate duce la concluzia transformării măsurii arestului preventiv în pedeapsă.
Instanța, având în vedere infracțiunea de corupție pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, modalitatea de comitere și rezonanța unor fapte de acest gen, pedeapsa prevăzute de legiuitor pentru fapta respectiva, precum și persoana inculpatului, a apreciat că se impune menținerea măsurii arestului preventiv al inculpatului, existând riscul chiar al influențării martorilor sau al intimidării acestora, văzând că pentru infracțiuni de corupție, inculpații ajung să fie cercetați în stare de libertate, la câteva zile de la arestare.
Lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta o încurajare a săvârșirii unor fapte similare atât de către inculpat cat și de către persoane care au această tendință, văzând lipsa de fermitate a justiției fața de cei bănuiți ca autori a unor astfel de fapte.
Din probele administrate până la această data, pe bună dreptate se poate spune că în speță există probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art. 68/1 și art. 143 alin.1 pr.pen. că inculpatul este autorul faptei pentru care a fost cercetat și trimis în judecată, că temeiurile care s-au avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat și că nu au apărut temeiuri care să impună revocarea sau înlocuirea măsurii arestului preventiv.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, solicitând casarea acesteia și rejudecând să se dispună revocarea măsurii arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului. În motivarea recursului, s-a arătat că prin hotărârea primei instanțe s-au încălcat disp.art.5 par.3 și art.6 par.2 din CEDO, menținându-se starea de arest în lipsa unor temeiuri de fapt și de drept, încheierea nu este motivată, se anticipează o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, nu se analizează alte măsuri restrictive de libertate.
Astfel, din probele existente la dosar, nu rezultă acele indicii temeinice care să confirme presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat, iar probele avute în vedere de organul de urmărire penală nu justifică reținerea ca fiind întrunite a elementelor constitutive pentru infracțiunea de trafic de influență. Martorii care au fost audiați sunt aceeași cu persoanele pentru care s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea de cumpărare de influență, în condițiile în care nu există o autodenunțare, astfel că există o incompatibilitate între calitatea de martor și cea de parte într-un proces penal. Declarația martorului este una mincinoasă și aceasta rezultă din transcrierea interceptării convorbirilor telefonice, interceptările ambientale nu au valoare probatorie, deoarece figurează ca fiind făcute la o altă dată decât cea la care se susține că ar fi data săvârșirii faptei, iar înregistrarea convorbirii telefonice din 12.02.2009 nu are legătură cu prezenta acuzație.
În privința temeiului prev.de art.148 lit.f pr.pen. s-a susținut că nu mai subzistă, nu mai este actual, iar motivarea instanței de fond referitoare la consecințele lăsării în libertate a inculpatului este lipsită de argumente convingătoare, întrucât credibilitatea organelor statului nu are nicio legătură cu pericolul concret pentru ordinea publică al unui inculpat, care nu este dovedit prin probe.
Analizând actele dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea penală nr.17 din 4 martie 2009 Tribunalului Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru comiterea infracțiunii de trafic de influență prev.de art.257 pen. rap.la art.6 din Legea 78/2000 cu aplic.art.37 lit.b pen. hotărâre ce a rămas definitivă ca urmare a respingerii recursului inculpatului prin Încheierea penală nr.25/R din 9 martie 2009, reținându-se ca temeiuri ale arestării disp.art.143 rap.la art.148 lit.f pr.pen.
În sarcina inculpatului s-a reținut că există indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că a săvârșit infracțiunea de trafic de influență, întrucât la începutul lunii februarie 2009 ar fi luat legătura cu reprezentanții SC SRL, respectiv cu directorul si directorul de vânzare cărora le-a promis în schimbul sumei de 15.000 euro să-i ajute, prin relațiile pe care le are în Ministerul Apărării Naționale să câștige licitația organizată de această instituție publică în cursul lunii martie 2009, în vederea achiziției de produse alimentare pentru UM 0295 jud.C, lăsând să se creadă că are influență asupra membrilor comisiei de licitație și contra unor sume de bani îi va ajuta să câștige această licitație.
De asemenea, s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, întrucât se presupune că a săvârșit o infracțiune de corupție prin care a prejudiciat reputația unei instituții publice și a afectat sentimentul de încredere în buna credință a celor desemnați în calitatea de membri ai comisiei de licitații și a modului în care se organizează astfel de proceduri, iar rezonanța negativă a unei astfel de fapte există prin prisma acuzațiilor tot mai dese de corupție în rândul societății noastre la care se așteaptă o reacție fermă din partea autorităților, pericol ce a fost apreciat și în raport de împrejurarea că inculpatul a mai fost condamnat anterior pentru infracțiuni de același gen.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă ICCJ DNA Serviciul Teritorial Cluj, inculpatul a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, pentru această infracțiune, iar la primul termen de judecată, în Camera de Consiliu, instanța de fond a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive prin prisma disp.art.3001pr.pen.
Potrivit disp.art.3001alin. 3.pr.pen. când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă sau potrivit alin.2 al aceluiași articol, dacă constată că temeiurile care au determinat arestarea au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune prin încheiere, revocarea măsurii arestării preventive.
În cauza de față, nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate și în consecință, ceea ce se impune a se analiza, sunt temeiurile care au determinat arestarea preventivă și dacă acestea impun sau nu, în continuare, privarea de libertate.
Cât privește indiciile temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunii pentru care este cercetat, acestea au fost analizate în mod definitiv la momentul luării măsurii arestării preventive și nu s-au modificat până la momentul trimiterii în judecată a inculpatului prin rechizitoriu, eventuala contestare a probelor și a legalității acestora, aprecierea calității persoanelor care au fost audiate în cauză putând fi luată în discuție doar în cadrul dezbaterilor ce vor urma în cursul cercetării judecătorești.
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică pe care acesta l-ar prezenta dacă ar fi lăsat în stare de libertate și care a fost avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu a dispărut după trecerea unui termen de 30 zile, fiind rezonabil prin prisma disp.art.5 par.3 din CEDO și a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care a statuat cu caracter de principiu, că în cazul unor infracțiuni grave, detenția provizorie se justifică cel puțin pentru o perioadă de timp.
În situația infracțiunilor de corupție, în care sunt implicate instituții ale statului, starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, la nivelul întregii ordini sociale, într-un context în care societatea este afectată de acuzațiile de corupție tot mai frecvente, în legătură cu care se așteaptă o reacție cât mai promptă și eficientă a organelor judiciare.
Prin analiza acestor elemente și a subzistenței temeiurilor arestării preventive, care impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, implicit instanța de fond s-a pronunțat asupra ineficienței unor alte măsuri preventive.
Nu se poate considera că după o perioadă de 1 lună de la luarea măsurii arestării preventive, detenția se transformă într-o pedeapsă privativă de libertate și nici că durata arestării inculpatului nu mai este rezonabilă, întrucât pericolul avut în vedere inițial este încă de actualitate.
Pentru aceste considerente, în baza art.38515pct.1 lit.b pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Văzând și disp.art.192 alin.2 pr.pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul fiul lui și, născut la 05.09.1956 în G, aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva Încheierii penale din 27 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-.
Obligă pe inculpat să plătească statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 01 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
RED.CI/DS
06.04.09/3 EX.
Președinte:Claudia IlieșJudecători:Claudia Ilieș, Vasile Goja Ioana Cristina
