Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 2/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- DECIZIE NR. 2-R/MF
Ședința publică din 04 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Voicu
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
JUDECĂTOR 3: Minodora Rusu
Grefier:- -
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, deținut în penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 18 decembrie 2007,pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat asistat de avocat ales, care substituie pe avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 4 Cod procedură penală s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se constata că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Încheierea nu este motivată, nu se arată care sunt probele din care să rezulte că inculpatul ar lua legătura cu părțile vătămate, în situația în care va fi pus în libertate.
Din probele administrate în cauză până în prezent, nu rezultă că inculpatul ar fi avut vre-o participație la comiterea faptei, doar a primit în gazdă părțile vătămate.
Inculpatul în prezent are și o situație familială deosebită, concubina a născut și are un copil de 4 luni.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și punerea în libertate.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică, întrucât subzită motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri. Inculpatul folosit părțile vătămate printre care și o minoră să practice prostituția, beneficiile materiale fiind înacaste de el. Există temerea că prin lăsarea în libertate poate comite în continuare asemenea fapte.
Inculpatul având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim arată că părțile vătămate se prostituau înainte de a veni la el în gazdă. Nu a încasat nici-o sumă de bani. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus amânarea cauzei pentru data de 29 ianuarie 2008, în vederea administrării de probatorii, constatându-se, totodată, și legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, fiul lui și, născut la 22 martie 1982 în Pitești, domiciliat în Pitești,-, județul A, -, în prezent aflat în penitenciarul Colibași, menținându-se, în continuare această măsură.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că inculpatul a fost arestat împreună cu, concubina sa, prin încheierea pronunțată de Tribunalul Argeș, nr.27, la data de 19 martie 2007, arestare ce a fost prelungită în cursul urmăririi penale și menținută până în prezent în cursul judecății, în privința inculpatului, cealaltă inculpată fiind pusă în libertate prin decizia penală nr.313 din 24 mai 2007, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, dispunându-se înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
In fapt, prin actul de sesizare a instanței, s-a reținut că cei doi inculpați au recrutat și înlesnit practicarea prostituției de către partea vătămată, activitate din care a obținut și foloase materiale pe perioada mai 2006 - martie 2007, și că au recrutat și găzduit pe partea vătămată minoră, în scopul exploatării sexuale, activitate din care au obținut foloase materiale de peste 960.000.000 lei ROL.
Având în vedere această stare de fapt, precum și temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu privire la inculpatul, tribunalul a considerat că aceste temeiuri subzistă în continuare, din împrejurările în care au fost săvârșite faptele rezultând că odată lăsat în libertate inculpatul ar crea o stare de temere în rândul colectivității, pericolul concret pentru ordinea publică rezultând și din amploarea pe care o cunoaște în prezent acest fenomen infracțional, precum și din faptul că inculpatul nu are loc de muncă sau ocupație stabilă din care să obțină venituri licite.
Așa fiind, pe considerentele mai sus expuse, în drept și în fapt, tribunalul a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Impotriva încheierii a declarat recurs inculpatul, criticând soluția tribunalului pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai subzistă motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri, nu rezultă, de asemenea, din probele administrate că ar luat legătura cu părțile vătămate dacă ar fi pus în libertate, mai mult, susținând că nu a avut vreo participație la comiterea faptei, doar a primit în gazdă părțile vătămate, invocând, în subsidiar, și situația sa familială deosebită, în sensul că inculpata, concubina sa, a născut și are un copil de 4 luni.
Examinând încheierea atacată, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestea nu sunt întemeiate.
Astfel, măsura arestării inculpatului s-a dispus în temeiul art.148 alin.1 lit.f Cod pr.penală, în sensul că, reținându-se în sarcina sa săvârșirea infracțiunilor de trafic de persoane minore și de proxenetism, o atare activitate infracțională prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol evidențiat și din modul în care inculpatul a săvârșit aceste infracțiuni, deși știa, împreună cu concubina sa, că partea vătămată este minoră, luând în considerare și impactul deosebit, ca rezonanță, în colectivitate, dacă ar fi pus în libertate, avându-se în vedere că nu s-ar lua măsuri ferme față de cei care săvârșesc asemenea fapte ce afectează protecția membrilor comunității.
Un astfel de motiv în baza căruia s-a dispus măsura arestării preventive, și anume cel prevăzut la art.148 lit.f Cod pr.penală, în opinia curții subzistă și în prezent, impunându-se în continuare privarea de libertate, curtea constatând că, pe de o parte, sunt întrunite cerințele legale privind cuantumul pedepsei mai mare de 4 ani, cu referire la infracțiunile reținute în sarcina sa și anume cele prevăzute de art.13 alin.1 și 3 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.329 alin.1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, iar, pe de altă parte, cealaltă condiție cumulativă a pericolului concret pentru ordinea publică, pericol ce rezultă, implicit, din actele și lucrările dosarului, din probele administrate în cauză, pericol identificat, de altfel, și cu reacția negativă a colectivității, că organele îndreptățite nu ar acționa suficient de ferm împotriva persoanelor care săvârșesc astfel de fapte ce afectează grav climatul de ordine, legalitate și moralitate ce trebuie să caracterizeze o colectivitate, dacă inculpatul ar fi pus în libertate.
Ca urmare, sunt incidente în cauză prevederile art.300/2, cu trimitere la prevederile art.160/b alin.1 și 3 Cod pr.penală, cu privire la menținerea în continuare a arestării preventive a inculpatului, subzistând astfel temeiul menționat al art.148 lit.f Cod pr.penală, celelalte critici vizând faptul că nu ar influența părțile vătămate, invocând și situația sa familială, neavând relevanță în cauză.
De asemenea, nu poate fi reținută nici cealaltă critică vizând faptul că inculpatul nu are vreo contribuție la această activitate infracțională, în cauză existând suficiente probe sau indicii, așa cum rezultă, de altfel, și din actul de sesizare a instanței, care să conducă la concluzia că sunt întrunite în cauză, pe lângă prevederile art.148 lit.f Cod pr.penală, și prevederile art.143 Cod pr.penală.
Așa fiind, cum nu mai există alte motive care invocate din oficiu, potrivit prevederilor art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, ar atrage reformarea hotărârii atacate, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
In baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, va obliga pe recurentul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, deținut în penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 ianuarie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.-
Tehnored./ex.2
Jud. fond
8 ianuarie 2008
Președinte:Corina VoicuJudecători:Corina Voicu, Dumitru Diaconu, Minodora Rusu
