Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 20/2009. Curtea de Apel Suceava
Comentarii |
|
Dosar nr- menținere arestare preventivă
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA NR.20
Ședința publică din 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 2: Samoilă Viorica
JUDECĂTOR 3: Rusu
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații, fiul lui și, născut la 01 iulie 1969 și, fiul lui și, născut la 18 decembrie 1980, ambii aflați în Penitenciarul Botoșani, împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - dosar nr-.
La apelul nominal au răspuns inculpatul - recurent, în stare de arest, asistat de avocat ales și inculpatul - recurent, în stare de arest, asistat din oficiu de avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care întrebați fiind inculpații - recurenți, arată că nu doresc să dea declarații, menținându-le pe cele date anterior.
Instanța, constatând recursurile în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și pe fond revocarea măsurii arestării preventive. În subsidiar, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara. A arătat că în cauză nu mai subzistă elementele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Raportat la disp. art.148 pr.pen. a precizat că doar două din motive ar putea fi puse în discuție ca o justificare pentru menținerea stării de arest, și anume dacă ar exista dovezi că prin judecarea inculpatului în stare de libertate s-ar perturba bunul mers al procesului penal și că ar exista o stare concretă de pericol pentru ordinea publică. Inculpatul a făcut tot ce a fost posibil pentru buna desfășurare a anchetei, nu a încercat să împiedice bunul mers al procesului penal, dând declarații ample atât în fața organelor de cercetare penală cât și în fața instanței de judecată. Din întreg probatoriul administrat în cauză nu există indicii care să creeze temerea că prin judecarea acestuia în stare de libertate s-ar crea o stare reală și concretă de pericol pentru ordinea publică așa cum impune art.148 lit.f pr.pen. Având în vedere termenul al acestei măsuri preventive, se creează convingerea că această privarea de libertate nu este aplicată ca o măsură preventivă ci ca o pedeapsă a priori, deși dosarul de față nu este finalizat și prezumția de nevinovăție nu este răsturnată. Inculpatul și-a recunoscut în parte vinovăția, așa cum rezultă din declarațiile date în dosar, însă o pedeapsă poate fi aplicată doar în momentul în care tot probatoriul va fi administrat și ce vor avea în vedere toate circumstanțele prevăzute de legea penală. De asemenea, a făcut referire la comportamentul preinfracțional, fără al inculpatului, aspect care pledează pentru revocarea măsurii arestării preventive. Totodată, prejudiciul cauzat de inculpat a fost recuperat prin restituire în proporție de peste 70% (42, 50, 64, 67, 77 dosar fond). A arătat că în urma luării măsurii arestării preventive, situația familială a inculpatul s-a înrăutățit, mama inculpatului a decedat, tatăl este bolnav, soția acestuia a plecat din țară, iar fiica este internată la Spitalul de copii B cu insuficiență renală. Totodată a depus la dosar un memoriu din partea inculpatului recurent.
Avocat, pentru inculpatul - recurent, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și punerea de îndată în libertate a inculpatului, întrucât măsura arestării este nelegală, întrucât acesta nu prezintă pericol pentru ordinea publică. A arătat că inculpatul și-a recunoscut vinovăția, fapt care rezultă din declarațiile date, iar prejudiciul cauzat a fost în parte recuperat, fiind de acord cu plata diferenței după punerea lui în libertate. Cu privire la recursul declarat de inculpatul, a lăsat la aprecierea instanței modul de soluționare a acestuia.
Avocat, cu privire la recursul declarat de inculpatul, a arătat că este de acord cu admiterea acestuia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor ca nefondate, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, apreciind că în cauză subzistă temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților, având în vedere natura și gravitatea faptelor, prejudiciul cauzat și numărul mare de persoane implicate.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate, însușindu-și concluziile apărătorului său ales.
Inculpatul recurent, a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligația de a nu părăsi țara, precizând că și-a recunoscut vinovăția, a pus la dispoziția organelor actele necesare, iar prejudiciul cauzat de el a fost parțial recuperat.
Declarând dezbaterile închise, dezbateri ce au fost înregistrate în sistem audio,
După deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr- s-a dispus în temeiul art.160 rap. la art.3002pr.pen. menținerea stării de arest preventiv a inculpaților și.
În temeiul art.139 alin.1 și 35rap. la art.136 alin.1 lit.b, 145.pr.pen. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea impusă inculpatului.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că în cauză subzistă temeiul prevăzut de art.143 pr.pen.
Relativ la cerința prev. de art.148 alin.1 lit.f pr.pen. reținută la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, a constatat că aceasta nu mai subzistă în speță.
Faptele reținute în sarcina acestuia, prin modul și mijloacele de săvârșire, prin angrenarea unui număr mare de persoane, prin scopul urmărit - obținerea de beneficii materiale într-un timp foarte scurt, au provocat în rândul societății civile un puternic impact impunând luarea unor măsuri eficiente pentru restabilirea ordinii publice încălcate și reprimarea faptelor antisociale.
Ori, dată fiind poziția procesuală a inculpaților audiați la această dată de unde rezultă rolul avut de inculpatul în cadrul grupării, respectiv contribuția sa redusă la comiterea de infracțiuni cât și atitudinea sinceră și cooperantă a acestuia, nu se mai poate reține că, în prezent, lăsarea sa în libertate ar mai prezenta pericol concret pentru ordinea publică.
S-a reținut de asemenea, la luarea măsurii arestării preventive a acestui inculpat și temeiul prev. de art.148 lit.d pr.pen. el comițând cu intenție o nouă infracțiune într-un alt dosar ori, având în vedere că, lăsat în libertate, inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar pentru buna desfășurare a procesului penal, nu mai este necesară menținerea măsurii arestării preventive și, având în vedere că, până la pronunțarea unei hotărâri definitive, beneficiază de prezumția de nevinovăție, a apreciat prima instanță că acest temei nu este suficient, prin el însăși, să o justifice.
Prin urmare, pentru asigurarea desfășurării în condiții optime, a procesului penal, a apreciat că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură restrictivă de drepturi, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea, în conformitate cu art.139 alin.1 și 35rap. la art.136 alin.1, lit.b și 145.pr.pen.
În ceea ce privește pe inculpații și, prima instanță a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând și în prezent, atât sub aspectul cuantumului pedepselor cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică, așa cum este cerut de aceste dispoziții legale, unul concret, nu se identifică cu pericolul social al faptei penale și care este unul abstract, avut în vedere de legiuitor la reglementarea unor fapte ca infracțiuni. Acest pericol este dat de natura și gravitatea faptelor, de întinderea lor în timp, modul de organizare și desfășurare a activității infracționale, implicarea unui număr mare de persoane cu determinarea concretă a atribuțiilor acestora, precum și de prejudiciul ridicat creat părților vătămate.
Asupra inculpaților planează și la acest moment acuzația comiterii unor infracțiuni grave, iar lăsarea lor în libertate ar crea o stare de neliniște în rândul colectivității sau, mai mult, ar determina și alte persoane să săvârșească fapte penale pe considerentul că justiția nu acționează eficient.
Prin urmare, este justificată la acest moment o detenție provizorie a acestor inculpați, cel puțin pentru o perioadă de timp, existând încă acea necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor de libertate individuală, motiv pentru care prima instanță a procedat în consecință.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursurilor, inculpații au susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, cu referire expresă la pericolul concret pe care lăsarea lor în libertate l-ar prezenta pentru ordinea publică, nu mai subzistă în cauză.
Astfel, pericolul social concret pentru ordinea publică este distinct de cel concret, și care nu a fost în vreun fel dovedit în cauză, astfel cum prevăd disp.art.148 alin.1 lit.f Odată C.P.P. cu trecerea timpului, rezonanța socială a faptelor a dispărut, astfel că în lipsa unor probe concrete că lăsarea lor în libertate ar avea consecințe negative asupra bunei desfășurări a procesului penal, temeiul reținut nu mai subzistă.
În subsidiar, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea/țara.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Prin rechizitoriul - Biroul Teritorial Botoșani din data de 01.10.2008 au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și art. 215 alin. 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 290 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. b și art. 33 lit. a Cod penal și inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 215 alin. 1 - 5 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 291 Cod penal, toate cu aplicarea art. 37 lit. a, art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reținut în sarcina lor că, în perioada 2007 - 2008, împreună și cu inculpații, cu complicitatea inculpatului și a învinuiților, și, personal sau prin determinarea altor persoane, au indus în eroare un număr de nouă societăți comerciale, prin achiziționarea unor bunuri și achitarea contravalorii acestora prin emiterea frauduloasă a unor instrumente de plată fără acoperire, după cum urmează:, Internațional B, din localitatea Hudum, comuna, jud. B, AS Trans B, Construcții Electronice Mecanice Internaționale M, jud. I, jud. A, B, Transport Sibiu și Transp Internațional, jud. H, cauzându-le un prejudiciu total de 392.219,9 lei.
În aceeași perioadă, împreună cu membrii grupul infracțional organizat sus-menționat a indus în eroare și a prejudiciat un număr de cinci societăți comerciale cu prilejul încheierii unor contracte de credit sau de vânzare în rate prin mijloace frauduloase și achiziționării unor bunuri în nume personal sau prin intermediul a diverși învinuiți, după cum urmează: Romar D, Credit A, A, B, BRD Finance B, mare parte din bunurile achiziționate de la aceste societăți fiind valorificate la prețuri sub evaluate către învinuitul, dar și către învinuitul, cauzând acestor societăți un prejudiciu total de 120.375,16 lei.
Prin același rechizitoriu, s-a dispus și punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților:
1., pentru săvârșirea infracțiunilor deînșelăciune, prev. de art. 215 alin. 1, 2 Cod penal șicomplicitate la evaziune fiscală,prev. de art. 26 Cod penal raportat la art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în cursul anului 2008, fără legătură cu activitatea infracțională desfășurată în cadrul grupului infracțional organizat, inculpatul a desfășurat activități de inducere în eroare și a părții vătămate de la care a solicitat și primit diverse sume de bani și produse, pretinzând în mod mincinos că este polițist și promițându-i că-i va face rost de un permis de conducere de categorie superioară decât cel pe care-l deținea partea vătămată, prejudiciind-o pe aceasta cu suma de 15.000 lei RON.
De asemenea, se reține că, la sfârșitul anului 2007, i-a predat inculpatului mai multe facturi și chitanțe fiscale în alb, pe care le-a semnat și le-a ștampilat cu ștampila Imobiliar al cărui administrator este, conform unei procuri autentificate sub nr. 7382 din 11 octombrie 2005, în vederea completării acestora cu date nereale și evidențierii unor cheltuieli fictive în contabilitatea societății al cărui administrator este inculpatul cu consecința diminuării obligațiile de plată datorate bugetului consolidat al statului cu suma de 59.179 lei reprezentând TVA-ul aferent acestor facturi dedusă nelegal de către.
2., pentru săvârșirea infracțiunilor defals intelectualprev. de art. 43 din Legea nr. 82/1991,înșelăciune în formă continuatăprev. de art. 215 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art. 41 alin.2 Cod penal,fals material în înscrisuri sub semnătură privatăprev. de art. 290 din Codul penal cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal și a art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că, în perioada 10.10.2007 - 24.11.2007, în calitate de administrator al CLB nu a înregistrat în contabilitatea societății și nici în bilanțul contabil aferent anului 2007 un număr de 15 facturi fiscale în valoare totală de 144.200,24 lei prin care au fost achiziționate bunuri de la un număr de trei societăți comerciale, respectiv SC., Internațional B și comuna, județul B, ce au fost comercializate ulterior la prețuri subevaluate, ceea ce a avut drept consecință denaturarea veniturilor cu suma de aproximativ 80.000 lei și a cheltuielilor cu valoarea bunurilor respective, precum și altor elemente de activ respectiv mărfuri, cont 371 cu suma de 144.200 lei și de pasiv, respectiv furnizori, cont 401 cu aceeași sumă, aspect constatat de organele financiar fiscale prin nota de constatare seria - nr. - din 15.09.2008.
S-a mai reținut că, în aceeași perioadă inculpatul, a desfășurat în mod direct și activități de inducere în eroare prin folosirea unei adeverințe de venit întocmită și semnată în fals de învinuitul la rubrica administrator și contabil șef, cu prilejul încheierii la datele de 09 noiembrie 2007 și 15 noiembrie 2007 unor contracte de credit cu Credit SA B pentru achiziționarea unor bunuri cu plata în rate, respectiv, o canapea și două fotolii de la General - Deal, jud. B, pe care ulterior nu le-a achitat, prejudiciind societatea de creditare Credit SA B cu suma de totală de 6.058,84 lei, sumă cu care partea vătămată Credit SA B se constituie parte civilă în procesul penal.
Bunurile achiziționate de inculpatul au fost comercializate unei persoane necunoscute la un preț mult inferior celui de achiziție, suma obținută fiind împărțită între inculpații, și învinuitul.
În luna septembrie 2007, inculpatul a achiziționat bunuri cu plata în rate pe care ulterior nu le-a mai achitat și de la magazinul Pro Casa B aparținând Romar D, la data de 24.09.2007, încheind cu această societate contractul de vânzare în rate nr. - din aceeași dată, în valoare de 600 lei. Deși nu a folosit mijloace frauduloase la încheierea acestui contract, se apreciază că inculpatul a acționat de la început cu intenția de înșelare a părții vătămate Romar D, pe care a prejudiciat-o cu suma de 540 lei.
În luna mai 2008, la solicitarea inculpatului, a întocmit în format electronic, pe computerul personal, un contract individual de muncă în care a consemnat date nereale cu privire la calitatea de angajat al acestuia la, pe care a aplicat prin scanare, două ștampile falsificate ale N, după un model original pus la dispoziție de inculpatul, contractul individual de muncă astfel întocmit fiind trimis prin poșta electronică învinuitei în vederea imprimării și folosirii lui la o unitate bancară pentru obținerea unui credit pe numele acesteia.
Măsura arestării preventive luată față de inculpații, și a fost ulterior menținută prin încheierea din data de 02.10.2008.
La termenul din data de 11.11.2008 s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților, și s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea față de inculpatul.
Potrivit art. 300/2 Cod procedură penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art.160/b Cod procedură penală.
În cazul în care instanța constată că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate - prevăd dispozițiile art.160/b alin.3 teza I Cod procedură penală - dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării preventive.
În speță, din probatoriul administrat până în prezent, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpații recurenți au comis faptele pentru care au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală.
În ceea ce privește condițiile prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, reținute de instanță la luarea și ulterior menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, Curtea constată că acestea sunt date în cauză, atât sub aspectul cuantumului pedepselor cât și sub aspectul existenței pericolului concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl prezintă recurenții prin lăsarea lor în libertate este dat de natura și gravitatea faptelor care se circumscriu criminalității organizate, întinderea lor în timp, modul de inițiere și desfășurare a activității infracționale, implicarea unui număr mare de persoane cu determinarea concretă a atribuțiilor acestora, precum și de prejudiciul ridicat pe care l-au cauzat.
Multitudinea actelor materiale săvârșite de inculpați și grupul infracțional pe care și l-au creat, perseverența infracțională, urmările produse, constituie și la acest moment probe că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol pentru ordinea publică. impul scurs de la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți și care durează doar de la data de 06.06.2008 nu s-a prelungit dincolo de limitele rezonabile, așa cum sunt acestea apreciate jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și nu este de natură a diminua sau stinge rezonanța socială negativă a acestor fapte în rândul opiniei publice.
Aspectul că inculpații, fie au avut un bun comportament anterior, fie în prezent au probleme familiale nu poate conduce, prin el însuși, la revocarea măsurii arestării preventive.
Pentru aceleași considerente, curtea constată că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara/localitatea, astfel după cum au solicitat inculpații recurenți.
Subzistând astfel cumulativ cerințele prev. de art. 143, 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpaților.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 3002și 160 alin. 4 Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 01.07.1969 în comuna, jud. B, cu domiciliul în mun. B-, scara B,. 22, jud. B, CNP - - și, fiul lui și, născut la data de 18.12.1980 în mun. B, jud. B, cu domiciliul în mun. B str. - nr. 14, scara D, etaj 2,. 10, jud. B, posesor al seria nr. -, CNP - - împotriva încheierii de ședință din data de 08 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs, iar pe inculpatul suma de 200 lei cu același titlu.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceavaa sumei de 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu inculpat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12.01.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red..
Dact. AE
Jud. fond -
2ex/13.01.2009
Președinte:Andronic Tatiana LuisaJudecători:Andronic Tatiana Luisa, Samoilă Viorica, Rusu