Mentinerea masurii arestarii preventive.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
DOSAR NR- HOTĂRÂREA NR. 55-R/MF
Ședința publică din 28 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu dr.- -
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile penale declarate de inculpații, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-au prezentat recurenții inculpați și - asistați de avocat ales, și asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 cod procedură penală, s-a permis apărătorilor să ia legătura cu recurenții inculpați.
Avocat depune la dosar copie de pe cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată și depusă la tribunal, dar care nu se mai află la dosar, copie de pe convenția de apărarea drepturilor omului și precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Avocat având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Procurorul având cuvântul, precizează că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, instanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat având cuvântul pentru inculpații și, solicită a se constata că, aceștia nu comercializau pastilele, erau consumatori și le împărțeau între ei. Au recunosct fapta pe care au comis-o iar informatorul sub acoperire a fost audiat.
Față de această situație nemaifiind motive temeinice, consideră că nu se mai impune menținerea arestului preventiv, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și judecarea inculpaților în stare de libertate.
Avocat având cuvântul pentru inculpații - și, solicită a se constata, având în vedere convorbirile telefonice, că este vorba de o provocare. Agentul sub acoperire este cel care îi determina să aducă drogurile.
Din nici-o probă nu rezultă că inculpații au procurat droguri pentru a le introduce în penitenciar.
Încheierea de menținere a arestării este motivată pe fapte, ceea ce nu este legal.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, pericolul concret nu mai există, au recunoscut fapta și au regretat-o, sunt la prima abatere.
Deși la tribunal au recunoscut că sunt consumatori de droguri, se referea la perioada cât au fost în libertate nu și la perioada petrecută în arest.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond având în vedere motivele invocate în cererea scrisă, admiterea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile prev. de art. 1361al. 1 pct. C și art. 1361al. 2 coroborat cu art.1601-3Cod procedură penală.
Procurorul pune concluzii de respingere a recursurilor, menținerea încheierii ca legală și temeinică. În cauză nu s-a reținut infracțiunea de consum de droguri ci trafic.
În legătură cu recursul privind cererea de revocare a măsurii arestării preventive, nu este supusă recursului și deci recursul este inadmisibil.
Recurenții inculpați având pe rând cuvântul potrivit art.38513al ultim solicită:
, să fie judecat în stare de libertate, era drogat și nu știa ce face;
-, regretă fapta și cere să fie judecat în stare de libertate;
, să fie judecat în stare de libertate;
, să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Prin încheierea din 15 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpații ȘI.
S-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată împotriva inculpaților, fiul lui și al lui, născut la 28 1988 în B, sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 8 Mai 1989 în B, sector 5, domiciliat în B,-,. 6,. 2,. 33, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 11 1989 în B, sector 4, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 31, CNP -, fiul lui și al lui, născut la 15 Februarie 1988 în B, sector 5, domiciliat în B, sector 5,-,. 6,. 2,. 33, CNP - și s-a menținut în continuare această măsură.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpaților cu respectarea dispozițiilor legale în materie, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 143 Cod proc. penală, în sensul existenței unor indicii temeinice de natură a conduce la presupunerea că inculpații au săvârșit fapta ce le este imputată, aceasta rezultând din declarația denunțătorului, declarația inculpatului, declarațiile martorilor colaboratori cu nume de cod, declarația investigatorului sub acoperire și procesele verbale de redare a convorbirilor din 28.09 și 04.10 2007 ca și din procesele verbale de percheziție și de cercetare la fața locului.
Tribunalul a constatat că în cauză se mențin în continuare disp. art. 148 lit. "f" Cod proc. penală întrucât există indicii temeinice în sensul că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani închisoare si totodată există probe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura infracțiunii săvârșite de către inculpați, infracțiune care are urmări extrem de periculoase pentru societate, întrucât duce la proliferarea consumului de droguri.
Pe de altă parte, tribunalul a apreciat că inculpații, care sunt consumatori de droguri, lăsați în libertate ar putea continua activitatea infracțională, lucru care fără îndoială reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică, chiar inculpatul declarând că își procurau drogurile pentru consum din sumele obținute prin vânzarea de droguri către alte persoane.
În consecință, măsura arestării preventive este legală și temeinică, drept pentru care, în baza disp.art. 160 rap.la art. 300/2 Cod procedură penală, a fost menținută ca atare.
In ceea ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive formulată de inculpații - și, instanța a constatat că nu este întemeiată pentru motivele arătate mai sus, iar în speță nu se regăsește nici unul dintre cazurile prevăzute de art. 139 Cod pr. pen. și prin urmare aceasta a fost respinsă.
Împotriva acestei încheieri, au declarat recurs inculpații, și, care au criticat-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a arestării preventive.
Inculpații și au arătat că nu se mai impune menținerea arestării preventive deoarece nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Inculpații - și au arătat că nu se mai impune menținerea arestării preventive deoarece agentul sub acoperire i-a provocat pe inculpați să săvârșească fapta și că nu există probe că inculpații au procurat droguri pentru a le introduce în penitenciar. S-au mai invocat lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a acestora pe parcursul procesului penal.
Examinând hotărârea recurată, atât prin prisma motivului de recurs invocat, cât și din oficiu, astfel cum impun dispozițiile art.385/6 alin.ultim Cod procedură penală, curtea constată că recursurile declarate de inculpați sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru considerentele ce vor fi expuse, în continuare:
În conformitate cu prevederile art.160/b alin. 3 Cod procedură penală, menținerea arestării preventive în cursul judecății are caracter legal atunci când instanța constată că temeiurile care au justificat această măsură impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, în caz contrar, arestarea preventivă trebuie revocată cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, potrivit alin.2 al textului de lege amintit.
Măsura arestării preventive față de inculpați a fost luată în baza art.143 raportat la art.148 lit.f Cod procedură penală, text de lege aflat în deplină concordanță cu art.5 pct.1 lit.c din Convenția Europeană a drepturilor omului, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive se menține și în continuare datorită împrejurărilor și modalității de realizare a activității infracționale reținută în sarcina lor.
Nu se poate face abstracție de natura și gravitatea infracțiunii imputate, periculozitatea socială a faptei concretizate și în sancțiunea penală severă prevăzută de lege.
Aceasta rezultă din ansamblul probator administrat, din actele și lucrările dosarului ce vizează activitatea infracțională dar și persoana inculpaților.
O eventuală lăsare în libertate a inculpaților ar genera o reacție negativă a comunității care ar aprecia că organele îndreptățite nu ar acționa suficient de ferm, pentru a elimina sau diminua astfel de activități infracționale ce sfidează normele elementare ale legii, ale conduitei sau comportamentului moral într-o societate.
Curtea mai reține că folosirea unui investigator sub acoperire în scopul surprinderii în flagrant delict de trafic de droguri a inculpaților nu constituie o încălcare a prevederilor art.68 alin.2 Cod procedură penală, întrucât, de vreme ce inculpații au luat hotărârea de a comite acțiuni specifice traficului de droguri mai înainte de a se întâlni cu investigatorul sub acoperire, nu acesta din urmă are atitudinea provocatoare.
De altfel, aceasta poate constitui o apărare care poate fi invocată în tot cursul procesului penal, referitoare la legalitatea probelor de vinovăție,
Lipsa antecedentelor penale și poziția sinceră a acestora nu sunt argumente suficiente care să justifice revocarea arestării preventive atâta timp cât, așa cum s-a arătat, motivele avute în vedere la luarea acestei măsuri se mențin și impun, în continuare privarea de libertate a acestora.
În subsidiar, inculpații au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din măsurile preventive restrictive de libertate.
Curtea, în raport de dispozițiile art.141 alin.1 Cod procedură penală, constată că încheierea prin care prima instanță respins cererea de înlocuire a măsurii preventive nu este supusă nici unei căi de atac.
Prin urmare, constatându-se inadmisibilitatea recursului sub acest aspect, ultimul motiv de recurs invocat de inculpații - și nu poate fi analizat.
Așa fiind, cum temeiurile inițiale ale arestării impun privarea de libertate a inculpaților, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Prin urmare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, vor fi respinse ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și care, în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE CU MAJORITATE
Respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, și, deținuți în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 15 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe fiecare recurent să plătească câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex.
Jud.fond:.
27.02.2008.
OPINIE SEPARATĂ
OPINIE SEPARATĂ
. doar în parte punctul de vedere al completului majoritar, și anume numai în ceea ce privește soluția adoptată față de inculpații și, de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de aceștia.
În schimb, consider că se impunea a fi admise recursurile declarate de inculpații - și - și casată în parte încheierea recurată, cu consecința înlăturării dispoziției de menținere a măsurii arestării preventive și a înlocuirii acestei măsuri cu aceea de a nu părăsi țara, prevăzută de art. 145/1 Cod procedură penală.
Ar fi fost obligați recurenții să respecte dispozițiile art. 145 alin 1/1 Cod procedură penală.
În argumentarea opiniei minoritare, arăt că textul de lege pe care tribunalul și-a întemeiat hotărârea atacată cu recurs este art. 300/2 rap. la art. 160/b) din Codul d e procedură penală, ce prevede obligația instanței legal sesizate de a verifica periodic în cursul judecății legalitatea și temeinicia arestării preventive.
În aplicarea acestui text de lege, judecătorul trebuie să stabilească dacă în continuare măsura preventivă luată față de inculpat corespunde scopului său, așa cum este arătat în art. 136 din Codul d e procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea celui în cauză de la judecată.
Fiind o măsură prin care dreptul la libertate al persoanei este restrâns, arestarea poate fi dispusă și menținută numai în situația în care celelalte măsuri restrictive ale dreptului la libertate (obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara) nu sunt suficiente pentru realizarea acestui scop.
Dispozițiile din Codul d e procedură penală sunt în concordanță cu prevederile art. 5 paragr. 1 lit. c) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, potrivit cu care orice persoană are dreptul la libertate și siguranță; nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția cazului în care a fost arestat sau reținut în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârșească o infracțiune sau să fugă după săvârșirea acesteia.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis că nu se poate face interpretarea textului citat din convenție decât corelativ cu paragr. 3 al aceluiași articol, împreună cu care formează un tot unitar, din care rezultă cu
claritate obligația prezentării în fața unui judecător - fie în vederea examinării problemei privării de libertate, fie în vederea unei judecări pe fond - a oricărei persoane arestate sau deținute. Acest din urmă paragraf permite exclusiv privarea de libertate în cadrul unei proceduri penale și instituie pentru persoana arestată sau deținută garanția ca ea să fie judecată într-un termen rezonabil sau să fie eliberată în cursul procedurii.
Dovada existenței pericolului concret pentru ordinea publică trebuie făcută atât la luarea măsurii preventive împotriva învinuitului sau inculpatului, cât și în cursul procedurii penale, la prelungirea sau la menținerea ei și aceasta se subsumează atât condiției relative la scopul măsurii, cât și celei referitoare la caracterul rezonabil al duratei detenției, știut fiind că persistența suspiciunii rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune este condiția sine qua non a legalității menținerii sale în detenție însă, după o anume perioadă de timp, aceasta nu mai este suficientă.
Cum nici severitatea pedepsei prevăzute de lege pentru fapta comisă nu este suficientă, după un anumit timp, pentru a justifica prelungirea detenției, instanțele trebuie să indice, în hotărârea de menținere a arestării preventive, care sunt acele dovezi din care reiese fără dubiu că lăsarea în libertate a inculpatului constituie acel pericol concret pentru ordinea publică, de natură a afecta în mod serios și grav această ordine, pe care organele judiciare sunt chemate să o protejeze, prin adoptarea unor măsuri severe, restrictive de libertate.
În cauză, atare de dovezi nu mai există, în ce-i privește pe cei doi recurenți.
Astfel, reiese din actele dosarului că inculpații au fost surprinși în flagrant în timp ce au vândut droguri investigatorului sub acoperire, împreună cu frații - și.
În declarațiile date, aceștia au recunoscut săvârșirea faptelor, descriind în concret modul în care au început să consume droguri împreună cu inculpații, iar în momentul în care părinții lor au aflat despre faptul că sunt consumatori de droguri au existat discuții aprinse în familie pe această temă.
În contextul dat, au părăsit domiciliul și s-au mutat la ceilalți doi inculpați, - și care, la rândul lor consumau, dar și distribuiau heroină. Acolo, recurenții - inculpați - - și - au început să distribuie drogurile cumpărate atât pentru consumul propriu, cât și pentru a fi vândute.
Au fost întocmite în cauză, de către Serviciul de probațiune, referate de evaluare a inculpaților, iar din acestea rezultă că, în vreme ce inculpații - și provin dintr-o familie dezorganizată (părinții lor obțineau bani din vânzarea drogurilor, fiind în prezent încarcerați la penitenciar pentru comiterea unor astfel de fapte) și au abandonat școala, alta este situația fraților - și - -, ce au mari șanse de reintegrare, în cazul în care renunță la anturajul celorlalți doi inculpați.
Aceasta, coroborat cu celelalte circumstanțe (că ambii sunt elevi la liceu, că se află la primul conflict cu legea penală și că au avut, așa cum am arătat, o atitudine sinceră, contribuind la aflarea adevărului), cu împrejurarea că sunt deja arestați de circa 4 luni de zile - timp în care au avut posibilitatea de a realiza gravitatea faptelor pentru săvârșirea cărora sunt cercetați -, conduce fără dubiu la concluzia că, departe de a face din traficul de droguri o sursă de venituri, inculpații - - și - mai degrabă au alunecat pe o greșită într-un anumit moment al existenței lor, aceea a consumului de droguri, pe fondul căruia au comis faptele ce li se impută.
În acord cu această concluzie, procurorul care a întocmit rechizitoriul precizează, el însuși, că "inculpații - au fost influențați de frații și, probabil, din dorința de a face mai facil rost de bani, mirajul acestor câștiguri fiind determinant în săvârșirea faptei".
Așadar, cu toate că inculpații au comis împreună faptele, gradul de pericol concret pentru ordinea publică pe care lăsarea lor în libertate l-ar prezenta la acest moment trebuie evaluat față de fiecare dintre aceștia și, pe cale de consecință, analizată necesitatea menținerii unei măsuri preventive atât de severe.
Procedându-se astfel, soluția ce trebuie adoptată față de inculpații sus - numiți este aceea de înlocuire a arestării cu obligația de a nu părăsi țara, măsură preventivă care, prin impunerea restricțiilor prevăzute de art. 145 alin. 1/1 din cod, ar fi fost suficientă pentru a garanta desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
JUDECĂTOR,
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
