Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 53/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR- DECIZI A PENALĂ NR. 53-R/MF
COMPLET SPECIALIZAT PENTRU CAUZE CU MINORI
Ședința publică din 28 ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
Judecător: dr.- -
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - secția penală în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit artr. 304 al. 1 cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr.453/25.01.2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Se încuviințează apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat, fiind întrebat de către președintele completului de judecată, arată că este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.
Avocat și reprezentantul parchetului precizează, pe rând, că nu mai au cereri de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului și punerea lui în libertate. Apreciază că nu se mai impune menținerea arestării, nemaifiind motive temeinice.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, ca nefondat și menținerea încheierii recurate, ca fiind legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar față de inculpat s-a și pronunțat o hotărâre de condamnare de către instanța de fond.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, potrivit art.38513alin.ultim Cod procedură penală, solicită admiterea recursului și judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal, deliberând constată:
Prin încheierea nr.4 din 16 ianuarie 2008, Tribunalul Vâlceaa constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 29.09.1987 în mun. B, sector 3, domiciliat în comuna, sat, județul V, cetățean român, studii 5 clase, fără ocupație, necăsătorit, cu antecedente penale, posesor al I nr.-, CNP -, aflat în detenție la enitenciarul Colibași și a menținut starea de arest a acestuia.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Vâlceaa reținut, în esență, că măsura procesuală a arestării preventive a fost luată în cursul urmăririi penale, prin încheierea nr. 5/12.04.2007, pronunțată de Judecătoria Bălcești, iar temeiurile avute atunci în vedere, respectiv: multitudinea faptelor săvârșite, gravitatea deosebită a unora dintre acestea, circumstanțele agravante în care s-a acționat, antecedentele penale, comportamentul manifestat de către inculpat se mențin, existând o stare de pericol social.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - revocarea măsurii preventive dispuse împotriva sa, pe motiv că judecata se poate face și dacă se află în stare de libertate; în opinia recurentului, concluzia la care a ajuns prima instanță, aceea că temeiurile arestării se mențin, este greșită.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, cum și sub toate aspectele, potrivit dispozițiilor art. 385/6 alin. ultim Cod de procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Prin rechizitoriul nr. 302/P/2006 din data de 11.05.2007, inculpatul - - recurent în cauza ce formează obiectul prezentului dosar -, a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 78 alin. 1, art. alin. 1 din nr.OUG 195/2002 nemodificată, art. 86 alin. 1 din nr.OUG 195/2002 modificată prin Legea nr. 6/2007, art. 180, 193,192 alin. 2, art. 197 alin. 1, art. 217, art. 208 - 209 alin. 1 lit. a), g) și i) Cod penal și art. 1/1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, cu aplic. art. 41 alin. 2 și art. 33 lit. a) Cod penal.
În sarcina acestuia s-a reținut că a fost surprins în două rânduri la data de 25.03.2006 și, respectiv, 29.07.2007 în timp ce conducea un autoturism pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, că același inculpat în ziua de 15.10.2006 a amenințat-o pe partea vătămată - cu acte de violență, întrucât aceasta a refuzat să întrețină relații sexuale cu el.
Prin același act de sesizare, se impută inculpatului că, la data de 22.10.2006, a mers la locuința părții vătămate Marya și, după ce a chemat-o la poartă, a amenințat-o cu acte de violență și a lovit-o cu palma în zona capului, la data de 06.11.2006, seara, a pătruns fără drept în curtea părții vătămate, cu scopul de aoș icana, că în noaptea de 21/22.11.2006, împreună cu numiții și - a pătruns în locuința părții vătămate și au sustras de acolo mai multe bunuri, apoi în aceeași noapte inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate și a părții vătămate, pe care a lovit-
În fine, activitatea infracțională stabilită în rechizitoriu mai cuprinde alte cinci fapte, cea comisă la data de 26.11.2006, de lovire a părții vătămate cu o, aceea săvârșită la 16.12.2006, de amenințare a părții vătămate cu un cuțit, de violare a părții vătămate, în seara de 28.02.2007 și de sustragere a autoturismului părții vătămate la data de 14.03.2007, urmată de conducerea acestuia pe drumurile publice, fără a poseda permis.
Poziția recurentului - inculpat a fost de recunoaștere a tuturor infracțiunilor descrise în rechizitoriu, iar declarațiile acestuia se coroborează cu celelalte părților vătămate și ale coinculpaților audiați în cauză, constituind indicii de natura celor prevăzute de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 din Codul d e procedură penală și art. 68/1 din același cod, astfel cum s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, prin încheierea nr. 5 din 12.04.2007 a Judecătoriei Bălcești, prin care a fost luată față de inculpat măsura preventivă a arestării.
Din copia după cazierul judiciar al celui în cauză reiese că anterior a mai suferit șase condamnări, prin hotărâri penale definitive.
Prima instanță învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Bălcești, a apreciat că toate acuzațiile ce se aduc inculpatului sunt fondate și l-a condamnat pe acesta la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare, cu
executare în regim de deținere, iar prin încheierea recurată instanța de apel, Tribunalul Vâlcea, a procedat potrivit art. 300/1 din Codul d e procedură penală, la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului.
Potrivit alineatelor 2 și 3 ale acestui text de lege, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau că nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune - revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.
Când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheiere motivată, arestarea preventivă.-.
În mod evident, în speță este aplicabil cel din urmă alineat al art. 300/1, căci în această etapă, așa cum judicios a apreciat tribunalul, nu au încetat și nici nu s-au modificat motivele pentru care a fost emis mandatul de arestare preventivă a inculpatului.
Numărul mare al faptelor săvârșite, astfel cum au fost stabilite prin sentința de condamnare, multe dintre acestea infracțiuni de violență, cu un grad de pericol social concret extrem de ridicat, împrejurarea că recurentul este posesorul unui cazier judiciar bogat, având în antecedență fapte de același gen, multitudinea de părți vătămate prejudiciate prin infracțiunile comise, intervalul de timp scurt scurs între o infracțiune comisă și următoarea faptă, perseverența inculpatului pe calea comiterii de noi și noi fapte antisociale, toate acestea sunt argumente ce pledează puternic în favoarea concluziei că lăsarea sa în libertate ar crea un pericol concret și iminent pentru ordinea publică, provocând membrilor comunității din care provine un puternic sentiment de insecuritate, cum și de revoltă, la vestea că față de asemenea fapte reprobabile organele judiciare chemate să-i protejeze nu reacționează prompt și eficient, ci le permite cetățenilor certați cu legea să se comporte după bunul lor plac, fară vreo consecință imediată.
Așa fiind, curtea conchide că hotărârea recurată este legală și temeinică, urmând aom enține și, pe cale de consecință, a respinge ca nefondat recursul, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din același cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii nr.4 din 16 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-
Obligă pe recurentul inculpat la 140 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 40 lei onorariu avocat oficiu avansat din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
3 ex.
Jud.fond:
.
18.02.2008.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
