Liberare provizorie sub control judiciar. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 52-
Ședința publică din 28 Ianuarie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Teodora Gheorghe Sorescu G--
JUDECĂTOR 2: Marius Andreescu
JUDECĂTOR 3: Raluca
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI reprezentat prin:
- procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul,aflat în Arestul A, împotriva încheierii nr. 19 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței cu mijloace tehnice audio potrivit art. 304 al. 1 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședința publică, s-a prezentat recurentul inculpat, asistat de avocat ales în baza delegației de la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, potrivit art. 172 al. 7 Cod procedură penală, s-a permis apărătorului să ia legătura cu recurentul inculpat.
Avocat și procurorul, având pe rând cuvântul, precizează că nu mai au cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, istanța constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită a se constata că, nu există un motiv temeinic pentru care s-a respins cererea. Încheierea tribunalului nu este motivată.
Cererea a fost întemeiată pe dispoizițiile art. 160 al. 2 Cod procedură și nu există date din care să rezulte că prin lăsarea în libertate, inculpatul ar putea săvârși alte infracțiuni sau va încerca să zădărnicească
aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, ar altera sau distruge mijloace de probă
În cauză toate probele au fost administrate, calculatoarele au fost ridicate și vertificate de poliție, unde se află și în prezent.
Inculpatul nu are posibilitatea să mai ia legătura cu cei din Marea Britanie.
Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond admiterea cererii.
Procurorul având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, menținerea încheierii ca legală și temeinică. În cauză este vorba de o infracțiune cu un grad sporit de pericol social, iar cererea formulată nu este fondată.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt potrivit art. 38513al. ultim, solicită să fie cercetat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față, deliberând constată:
Prin încheierea nr. 19 din 22 ianuarie 2008, Tribunalul Argeșa respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 27.04.1984 în Pitești, jud. A, domiciliat în Pitești,-,. 18,. A,. 19, jud. A, CNP -, în prezent aflat în Arestul IPJ A și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Argeșa observat, în considerente, gradul deosebit de complex al cauzei de față, faptul că nu a fost încă epuizat probatoriul în faza de urmărire penală, că inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptelor și nici nu găsește o explicație a conținutului convorbirilor telefonice pe care le-a purtat cu ceilalți coinculpați și care au fost interceptate.
Judecătorul fondului a subliniat în continuare că, deși în speță sunt îndeplinite prevăzute de lege pentru admisibilitatea în principiu a cererii, din motivele anterior enumerate reiese că acesta încearcă să zădărnicească aflarea adevărului, neavând o atitudine cooperantă care să garanteze o bună desfășurare a procesului penal în condițiile în care ar fi lăsat în libertate.
S-a concluzionat că la acest moment cererea de liberare provizorie sub control judiciar este neîntemeiată.
Împotriva încheierii, în termen legal a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea, iar pe fond - admiterea cererii, cu consecința punerii sale în libertate.
A susținut inculpatul, în motivarea recursului, că nu există un motiv temeinic pentru care cererea să fie respinsă, iar încheierea tribunalului nu a fost motivată.
S-a mai arătat că posibilitatea de a le influența pe părțile vătămate nu există, căci acestea domiciliază în străinătate, iar săvârșirea de noi infracțiuni, ori de alterarea mijloacelor de probă nici nu ar mai fi posibilă, atâta vreme cât calculatoarele sale au fost ridicate la percheziție și sunt deținute de către organele de cercetare penală.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, cum și sub toate aspectele, astfel cum impun dispozițiile art. 385/6 alin. ultim din cod, curtea constată că recursul este nefondat, urmând a-l respinge ca atare, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) din Codul d e procedură penală.
Astfel, așa cum corect a menționat judecătorul fondului în hotărârea atacată, împotriva recurentului - inculpat a fost pusă în mișcare acțiunea penală la data de 12.11.2007, prin ordonanța nr. 13D/P/2007 a DIICOT- Biroul Teritorial Argeș, cel în cauză fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 48 și art. 49 din Legea nr. 161/2003 raportat la art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal și art. 27 alin. 1 din Legea nr. 365/2002.
La data de 13.11.2007, Tribunalul Argeșa dispus arestarea preventivă a inculpatului, în temeiul dispozițiilor art. 149/1 și art. 148 lit. f) Cod de procedură penală, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că în cauză există indicii temeinice potrivit cărora, în cursul lunii august a anului 2007, acesta a constituit, împreună cu alte persoane, un grup infracțional organizat, a introdus fără drept date necorespunzătoare adevărului în sistem informatic, cu ocazia efectuării de licitații frauduloase pe site-uri de vânzări-cumpărări și a efectuat operațiuni financiare frauduloase.
S-a mai stabilit că inculpatul a transmis inculpaților și datele de identificare ale unor cetățeni străini cu domiciliile în străinătate și respectiv datele de transfer ale acestora, a creat și gestionat pagini web false de shipping.
Cererea formulată se întemeiază pe dispozițiile art. 160/2 din Codul d e procedură penală, potrivit cu care liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani; liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l
împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Rezultă din interpretarea acestor dispoziții legale că înlocuirea arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave, luându-se în considerare și încrederea pe care o produce învinuitul sau inculpatul că, lăsat în libertate, nu va săvârși și alte infracțiuni și își va îndeplini obligațiile ce i se impun.
Ca urmare, legea stabilește condiții de acordare a liberării provizorii atât în ce privește fapta săvârșită, cât și persoana făptuitorului.
Potrivit reglementării mai sus-citate, liberarea provizorie are un caracterul provizoriu și facultativ, ea putând fi acordată doar dacă, în raport cu condițiile cumulativ prevăzute de legiuitor, instanța își formează convingerea de nestrămutat că procesul penal în curs ar putea continua și în situația în care inculpatul s-ar afla în stare de libertate.
În cauză, așa cum judicios a concluzionat tribunalul, condițiile enumerate nu sunt realizate, căci la dosar se află probe ce dau contur temerii că, odată lăsat în libertate, cel în cauză ar putea comite alte fapte penale și că ar încerca să împiedice buna desfășurare a procesului penal.
În sprijinul acestei idei, nu lipsită de relevanță este împrejurarea că, în adevăr, în contra dovezilor produse, care susțin acuzațiile aduse recurentului, atitudinea acestuia nu este una cooperantă, ci dimpotrivă, de negare a oricărei implicări a sa în activitatea grupului infracțional. În mod evident, deținutul - inculpat nu are obligația de a coopera cu autoritățile judiciare, dar el trebuie să suporte consecințele pe care atitudinea sa le are privitor la buna derulare a procedurilor.
În situația în care, astfel cum reiese din procesele - verbale de redare a conținutului convorbirilor telefonice purtate de inculpat cu ceilalți coinculpați, activitatea infracțională pe care acesta a desfășurat-o a încetat cu puțin înainte de luarea măsurii preventive a arestării, iar dispozițiile pe care s-a întemeiat luarea măsurii sunt cele ale art. 148 lit. f) din cod, concluzia că inculpatul ar comite alte infracțiuni dacă ar fi lăsat în stare de libertate se impune, în detrimentul susținerilor acestuia.
În ce privește critica vizând lipsa de motivare a încheierii atacate, aceasta este neîntemeiată, în considerente tribunalul prezentând argumente ce permit instanței de control judiciar să verifice hotărârea sub aspectul temeiniciei sale. Sub acest aspect, curtea notează că o motivare lapidară nu echivalează cu lipsa motivării, în situația în care sunt indicate asemenea argumente, ce au stat la baza pronunțării soluției de respingere a cererii.
Așa fiind, se va menține hotărârea recurată, ca legală și temeinică și se va respinge recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 din cod,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul, reținut în Arestul -A, împotriva încheierii nr.19 din 22 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 28 ianuarie 2008 la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehn.
2 ex./18.02.2008
Jud.fond:.
21.02.2008.
Președinte:Teodora Gheorghe SorescuJudecători:Teodora Gheorghe Sorescu, Marius Andreescu, Raluca
