Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 21/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.01.2008
DECIZIA PENALĂ NR. 21/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
PREȘEDINTE: Ion Dincă
JUDECĂTOR 2: Laura Bogdan
JUDECĂTOR 3: Anca Nacu
GREFIER: - -
Ministerul Public - Parchetului de pe lângă Curtea de APEL TIMIȘOARA este reprezentat de procuror.
Pe rol se află judecarea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, împotriva încheierii penale din 11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpata intimată în stare de arest preventiv, asistată de avocat ales cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea cauzei.
Procurorul sintetizează oral motivele de recurs formulate în scris la dosar, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpata, susținând că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au schimbat, și impun, în continuare, privarea de libertate. În susținerea apelului arată că procurorul a reținut o stare de fapt corectă în rechizitoriu, în sensul că victimele erau bătute și amenințate, uneori cu pistoalele de inculpatul, iar inculpata avea rolul de transporta cu mașina personală părțile vătămate la locul de racolare a clienților, după care încasa banii obținuți de acestea din întreținerea raporturilor sexuale. Mai mult, aceasta a întocmit un caiet în care nota numerele de înmatriculare ale mașinilor clienților, data, ora venirii și plecării clientului și uneori și numărul de telefon pentru o viitoare întâlnire. Mai susține că, prin punerea în libertate a inculpatei, care nu a fost audiată în faza de judecată, iar în faza de urmărire penală a negat săvârșirea faptelor, există pericolul ca aceasta să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Apărătorul ales al inculpatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii Tribunalului Timiș, ca legală și temeinică, susținând că motivul invocat de procuror nu are suport probator, iar declarațiile martorilor nu o încriminează pe inculpată. Solicită a se avea în vedere că are 3 copii și nu are cine să se ocupe de ei, iar menținerea în arest ar prejudicia grav viitorul copiilor.
Inculpata intimată, în ultimul cuvânt, solicită să fie cercetată în stare de libertate, având în vedere că are 3 copii
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale constată următoarele: prin încheierea penală din 11.01.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr-, în baza art. 3002rap. la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, urmând ca legalitatea și temeinicia luării măsurii arestării preventive să fie verificată înainte de expirarea termenului legal de 60 de zile.
În baza art. 3002Cod procedură penală rap. la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală s-a revocat măsura arestării preventive față de inculpata.
În baza art. 145 Cod procedură penală s-a impus inculpatei obligația de a nu părăsi localitatea T fără încuviințarea instanței de judecată, cu respectarea obligațiilor prev. de art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală.
Având în vedere a se pronunța cu privire la starea de arest a celor doi inculpați, instanța a avut în vedere persoana fiecăruia, precum și comportamentul la săvârșirea faptelor prevăzute de legea penală care rezultă din actualul stadiu al cercetării judecătorești.
Referitor la inculpatul, instanța constatat că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent, astfel că se impune menținerea stării de arest față de acest inculpat.
În ce privește pe inculpata, temeiurile inițiale care au impus luarea măsurii arestării preventive față de acesta nu mai subzistă.
Astfel, din actele și lucrările dosarului și în special din audierea părților vătămate nu rezultă că inculpata a avut o atitudine violentă care să conducă la concluzia că cercetarea sa în stare de libertate ar reprezenta pericol concret pentru ordinea publică. Chiar dacă inițial această măsură a fost necesară a se lua față de inculpată, pentru reprimarea unor fapte antisociale, în prezent aceasta nu se mai justifică deoarece elementele dosarului nu conduc la concluzia că persoana acesteia ar genera în mod real un pericol pentru ordinea publică care îi periclitează starea de sănătate și are trei copii minori.
Împotriva încheierii penale din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timișa declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș, recurs înregistrat la Curtea de APEL TIMIȘOARA în data de 11.01.2008; solicitând casarea încheierii și menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpata.
În motivarea recursului, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timișa susținut că hotărârea este netemeinică întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatei nu s-au schimbat și impun, în continuare, privarea sa de libertate. În acest sens, au fost menționate declarațiile părților vătămate și, luate de către instanța de judecată, privind faptul că victimele erau bătute și amenințate, uneori cu pistoalele, de inculpatul, iar soția sa, inculpata avea rolul de a transporta cu mașina personală părțile vătămate la locul de racolare a clienților, după care încasa banii obținuți de acestea din întreținerea raporturilor sexuale; că aceasta a întocmit un caiet în care își nota numerele de înmatriculare ale mașinilor clienților, data, ora venirii și plecării clientului și uneori și numărul de telefon pentru o viitoare întâlnire; iar procedând astfel, victimele nu puteau riposta sau manifesta în nici un mod. Totodată, s-a învederat că în faza de cercetare judecătorească au fost audiate doar cele două părți vătămate, precum și martorele și, care au declarat că practică prostituția de bună voie; iar prin punerea în libertate a inculpatei, care nu au fost audiate în faza de judecată, iar în faza de urmărire penală a negat săvârșirea faptelor, existând pericolul ca aceasta să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorilor.
Analizând legalitatea și temeinicia încheierii penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum și din oficiu conform art. 3856alin. 3.pr.pen. instanța de recurs constată că aceasta este nelegală și netemeinică, pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 139 și 160 C.P.P. pentru următoarele considerente:
Prin încheierea recurată, Tribunalul Timișa dispus, în baza art. 3002.C.P.P. raportat la art. 160 alin. 2.C.P.P. revocarea măsurii arestării preventive față de inculpata, și, în baza art. 145.C.P.P. a impus inculpatei obligația de a nu părăsi localitatea T fără încuviințarea instanței de judecată. Pe de altă parte, în motivarea încheierii, prima instanță a făcut vorbire despre revocarea stării de arest și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea T, motivând prin aceea că inculpata nu ar fi avut o atitudine violentă care să conducă la concluzia că cercetarea sa în stare de libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică, precum și că suferă de afecțiuni care îi periclitează starea de sănătate și are trei copii minori. Față de aceste aspecte, instanța de recurs reține că potrivit art. 160 alin. 2. C.P.P. revocarea arestării preventive se dispune în condițiile în care instanța constată că arestarea preventivă este nelegală sau că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate; iar potrivit art. 139 alin. 1.C.P.P. măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. În aplicarea acestor texte legale, instanța putea să dispună fie înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea conform art. 139 alin. 1.C.P.P. fie revocarea măsurii arestării preventive conform art. 139 alin. 2.C.P.P. și art. 160bC.P.P.; cele două instituții juridice neputând coexista pentru că o măsură revocată nu mai poate fi înlocuită.
În raport de actele și lucrările dosarului și de temeiul arestării inculpatei, Curtea constată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 139 alin. 1, 160bși 145 din Codul d e procedură penală. Astfel, aspectele reținute de către instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată, respectiv că inculpata nu mai prezintă pericol social concret pentru ordinea publică întrucât nu ar fi avut o conduită violentă nu pot fi însușite de către instanța de recurs întrucât pericolul pentru ordinea publică nu se reduce numai la ipoteza în care inculpatul comite fapte caracterizate prin violență. Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpată continuă să subziste, deoarece martorii care au fost audiați în cauză și părțile vătămate audiate de asemenea de către instanța de judecată nu contrazic starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual se constată că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpata, continuă să subziste, acestea nefiind înlăturate de declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați până la acest moment. Sub acest aspect, instanța de recurs reține și că potrivit dispozițiilor art. 681.C.P.P. art. 139 și 160 C.P.P. măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatei, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu există date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpată ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia. Totodată, împotriva inculpatei continuă să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f) din Codul d e procedură penală (acuzele ce planează asupra acestuia vizează infracțiuni ce sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare a instanței, natura infracțiunii, circumstanțele personale ale inculpatului).
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatei, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate". Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptei cu privire la care există indicii că a avut loc cu participarea inculpatei și din consecințele acesteia. În acest sens, se reține că presupunerea rezonabilă privește fapte grave, că infracțiunile de trafic de persoane aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv demnitatea persoanei, și chiar sănătății acesteia, cu impact social deosebit; iar asemenea fapte, neurmate de o ripostă fermă a societății, ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii, ar echivala cu încurajarea tacită a acestora și a altora la săvârșirea unor fapte similare și cu scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției și protecție a statului. Asemenea fapte, impun obligația statului de a lua toate măsurile necesare pentru a crea siguranța cetățenilor și respectarea ordinii publice, pentru a nu se întreține climatul infracțional și a nu conduce la scăderea încrederii populației în capacitatea de protecție a organelor statului. În acest sens, se reține și că obligațiile statului sunt cu atât mai mari cu cât potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 "persoanelor vătămate prin infracțiunile prevăzute în prezenta lege, precum și altor victime ale acestor infracțiuni li se acordă o protecție și o asistență specială, fizică, juridică și socială". În condițiile speței, interesul public impune luarea măsurilor necesare pentru a asigura protecția cetățenilor împotriva comiterii unor fapte ce afectează libertatea personală.
Circumstanțele personale, prezentate de inculpată și reținute de către instanța de fond, trebuiau interpretate în mod corelat cu temeiurile de fapt și de drept ce justificau menținerea în continuare a măsurii arestării preventive, deoarece nu s-a probat că afecțiunile prezentate de inculpata din prezenta cauză sunt afecțiuni de natură a nu-i permite suportarea regimului privativ de libertate; iar, în privința celor trei copii minori există posibilitatea luării unor măsuri de protecție. Pe de altă parte, nu se poate omite nici faptul că în privința inculpatei există presupunerea rezonabilă privind comiterea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001, iar unele dintre actele materiale se pare că au fost comise în prezența copiilor (există date că persoanele traficate locuiau în același imobil cu minorii inculpaților și că uneori inculpata era însoțită de unul dintre copii când ducea părțile vătămate la locul de racolare a clienților și încasa banii); astfel că nu se poate susține că împrejurarea că aceasta are trei copii minori conduce la diminuarea pericolului concret pentru ordinea publică.
Astfel fiind, în baza art. 38515pct. 2 lit. d va C.P.P. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-; va casa încheierea penală recurată în privința inculpatei și rejudecând va menține măsura arestării preventive a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie examinate înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art. 192 alin. 3.C.P.P. cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată în privința inculpatei și rejudecând: menține măsura arestării preventive a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie examinată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. 21.01.2008
Tehnored.
2ex/22.01.2008
Prima inst.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.01.2008
MINUTA DECIZIEI PENALE NR. 21/
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2008
În temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș împotriva încheierii penale din 11.01.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Casează încheierea recurată în privința inculpatei și rejudecând: menține măsura arestării preventive a inculpatei, urmând ca legalitatea și temeinicia acesteia să fie examinată înainte de expirarea termenului legal de 60 zile.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.01.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpații și, cu termen la Tribunalul Timiș la04.02.2008.
Dosarul cusut și numerotat conține -9 file.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr--51 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--11 file, dosar urmărire penală nr. 96/D/P/2007- vol. I- 167 file, vol. II- 55 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 22.01.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2711
SECȚIA PENALĂ
DOSAR NR--15.01.2008
CĂTRE,
TRIBUNALUL TIMIȘ
Vă trimitem alăturat dosarul cu nr. de mai sus, privind pe inculpații și, cu termen la Tribunalul Timiș la04.02.2008.
Dosarul cusut și numerotat conține -9 file.
Anexe: dosar Tribunalul Timiș nr--51 file, dosar Curtea de APEL TIMIȘOARA nr--11 file, dosar urmărire penală nr. 96/D/P/2007- vol. I- 167 file, vol. II- 55 file.
PREȘEDINTE SECȚIE,
- - GREFIER,
- -
Tehnored. 22.01.2008
Președinte:Ion DincăJudecători:Ion Dincă, Laura Bogdan, Anca Nacu
