Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr. 1050/2/2009
277/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 229
Ședința publică din 12 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureștia fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - inculpat ța împotriva încheierii de ședință din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul - inculpat ța, aflat în stare de arest și asistat juridic de apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierea din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, considerând că nu este motivată în ceea ce privește subzistența temeiurilor legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Apărarea susține că în cauză a fost readministrat probatoriul, astfel că situați de fapt s-a schimbat de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat.
Arată că instanța de fond a considerat că se impune această măsură excepțională, având în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului ța, amploarea fenomenului și impactul pe care îl prezintă acest gen de fapte în rândul societății civile.
Or, în cauză nu există probe din care să rezulte temerea că, dacă ar fi lăsat în stare de libertate, inculpatul ar putea săvârși fapte de natura celor care au fost reținute în sarcina sa prin actul de inculpare.
Solicită a se avea în vedere că inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier și are în întreținere trei copii minori.
Totodată, solicită a se reține că martorul denunțător și-a schimbat declarația în faza cercetării judecătorești, astfel că situația de fapt s-a schimbat. Astfel, din declarația martorului denunțător rezultă că inculpata nu avut nicio participare la tranzacția prin care acesta a cumpărat droguri de la coinculpata.
Apărarea susține că probele administrate în cauză inculpă pe coinculpata, iar procesul verbal de percheziție domiciliară este efectuat în mod defectuos, deoarece poartă semnătura inculpatei ța, însă acesta nu este școlarizată, nu știe carte și nu se face mențiunea că respectivul proces - verbal i-a fost citit și adus la cunoștință.
Apărătorul arată că a solicitat în fața instanței de fond și susține în continuare aceeași cerere, respectiv înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, invocând și circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv faptul că are trei copii minori în întreținere și nu are antecedente penale.
În concluzie, solicită a se avea în vedere că încheierea instanței de fond este netemeinică și nelegală, nu raportează susținerile cu privire la subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive la probatoriul administrat în cauză, prin urmare solicită casarea acesteia, revocarea măsurii arestării preventive și continuarea procesului penal cu inculpata în stare de libertate.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, considerând că circumstanțele personale ale inculpatei dovedesc lipsa pericolului social pe care aceasta l-ar prezenta dacă ar fi lăsată în stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat, considerând încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, la fila trei arătându-se că menținerea stării de arest a fost dispusă cu respectarea tuturor dispozițiilor legale în vigoare.
Astfel, a fost analizată legalitatea acestei măsuri prin prisma art. 143.pr.pen. iar temeiurile avute în vedere inițial subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatei.
Solicită a se avea în vedere natura și gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatei, amploarea faptelor de acest gen și impactul pe care îl prezintă în rândul societății civile.
Cu referire la probele invocate de apărare, respectiv schimbarea procesuală a martorului denunțător în cursul cercetării judecătorești și procesul verbal de percheziție, reprezentantul Ministerului Public arată că aceste elemente au fost avute în vedere anterior când a fost menținută starea de arest și au fost cenzurate și de instanțele de recurs.
Susține că la dosarul cauzei există un proces verbal de constatare al infracțiunii care se coroborează cu declarațiile martorului denunțător date în cursul urmăririi penale, acesta arătând modalitatea în care s-a desfășurat infracțiunea.
Față de cele învederate, reprezentantul Ministerului Public consideră că există temerea că lăsată în libertate inculpata ar putea săvârși fapte de același gen, iar temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă și în prezent și nu au apărut temeiuri noi care să schimbe această stare.
Apreciind că prezintă un pericol concret pentru ordinea publică în sensul prev. de art. 148 lit. f pr.pen, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Apărătorul inculpatei, având cuvântul în replică, susține că instanța de fond nu s-a raportat la materialul probator administrat în cauză.
Solicită a se avea în vedere declarația coinculpatei, din care rezultă că aceasta a recunoscut că deținea cele 26 de doze de heroină, iar martorul denunțător a venit să cumpere droguri de la aceasta
Recurenta - inculpată, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. arată că nu a avut nicio participație la săvârșirea infracțiunii, nu a vândut niciodată droguri și solicită a se avea în vedere că are trei copii minori în întreținere.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală (dosar nr-), în baza art.3002raportat la art.160 Cod procedură penală, s-a dispus, menținerea stării de arest a inculpatelor și.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul a reținut că măsura arestării preventive este pe deplin justificată, din datele existente la dosarul cauzei existând cel puțin indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală, în cauză fiind îndeplinite și cerințele art.148 lit.f Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Examinând încheierea recurată, în raport cu motivele invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, Curtea constată că recursul este nefondat.
Astfel, se reține că recurenta din speță, împreună cu o altă inculpată ( ), a fost trimisă în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul nr.570/D/P/2008 emis la data de 16 iunie 2008 de către Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. și ped. de act. 2 alin. 2 din Legea nr.143/2000.
În sarcina inculpatei s-a reținut că, la data de 21 mai 2008, împreună cu inculpata, zisă "", au vândut denunțătorului o punguță e cântărea 0,10 grame substanță care conține heroină, contra sumei de 20 de lei, provenită din fondurile MIRA și, în urma percheziției domiciliare la adresă situată în -, sector 5, unde inculpatele locuiau fără forme legale, au fost găsite 26 de punguțe e cântăreau 1,44 grame substanță,conținând heroină.
La data de 22 mai 2008, inculpata a fost arestată preventiv în baza nr.93/UP/22.05.2008 emis de Tribunalul București, Secția I Penală, reținându-se a fi întrunite condițiile art. 143, art.146, art. 148 lit. f și C.P.P. art. 1491C.P.P.
Curtea constată că, în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză există indicii temeinice în sensul art.143, coroborat cu art. 681Cod procedură penală, având în vedere probatoriul administrat până la acest moment procesual.
De altfel, inculpata nu contestă existența acestor indicii, ci invocă neîndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală, arătând că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, în mod just, prima instanță a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatei prezintă pericol pentru ordinea publică în condițiile în care aceasta este cercetată pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, infracțiune cu grad de pericol ridicat.
Astfel cum a reținut și prima instanță, pericolul concret pentru ordinea publică este dat de natura infracțiunii pentru care sunt cercetate cele două inculpate, de relațiile sociale protejate, din modalitatea de comitere a acestora, amploarea pe care a cunoscut-o consumul de droguri, existând temerea că odată pusă în libertate recurenta ar putea comite și alte fapte similare, ceea ce ar spori nesiguranța în rândul membrilor societății, îngrijorarea că sănătatea lor - și în special a tinerilor - este pusă în primejdie.
Referitor la circumstanțele personale ale inculpatei, invocate de aceasta, Curtea apreciază că atitudinea procesuală, lipsa antecedentelor penale, împrejurarea că are minori în întreținere, nu pot constitui - în sine - un temei pentru punerea în libertate a acesteia, urmând ca argumentele vizând circumstanțe favorabile să fie valorificate, în cadrul unei eventuale individualizări a pedepsei, dacă se va dovedi - cu certitudine și fără echivoc - vinovăția inculpatei.
Față de criticile invocate de apărare cu privire la probele administrate, Curtea constată că aceste aspecte au fost avute în vedere anterior, atunci când a fost menținută starea de arest a inculpatei, fiind cenzurate de instanța de recurs.
Curtea apreciază că menținerea arestării preventive se impune și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, aspect avut în vedere și de instanța de fond la pronunțarea soluției criticate.
În raport cu faptele penale săvârșite, împrejurarea existenței a doi inculpați în cauză și cantitatea de heroină ce a făcut obiectul traficului, Curtea apreciază că în speță nu a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și, nici nu a fost depășit termenul rezonabil, astfel că, pe cale de consecință, se impune menținerea stării de arest a inculpatei.
Pe cale de consecință - având în vedere cele ce preced - Curtea constată că nu se impune înlocuirea măsurii preventive a arestării cu o altă măsură mai puțin severă.
Pentru aceste argumente, Curtea urmează a respinge - conform art.38515pct.1, lit.b Cod procedură penală - recursul declarat de inculpată, ca nefondat.
Constatând recurenta este cea aflată în culpă procesuală, n temeiul art.192 alin.2 Cod procedură penală, Curtea o va obliga pe aceasta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata împotriva încheierii de ședință din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurenta la 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- -
GREFIER,
-
Red./18.02.2009
Dact./18.02.2009
Ex.2
Red.--II.
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
