Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I -A PENALĂ
Dosar nr. 1085/2/2009
827/2009
DECIZIA PENALĂ NR. 230
Ședința publică din 12 februarie 2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Lefterache Lavinia
JUDECĂTOR 2: Ion Tudoran Corneliu Bogdan
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
__________________________________________________________
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul - inculpat impotrina incheierii din data de 27.01.2009, pronuntat de Tribunalul Teleorman - Sectia Penala, in dosarul nr-.
La apelul nominal facut in sedinta puplica a raspuns recurentul - inculpat, aflat in stare de arest si asistat juridic de aparator desemnat din oficiu, cu delegatie pentru asistenta judiciara obligatorie nr. -/09.02.2009, depusa la dosarul cauzei.
Proceduca de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea face aplicare disp. art. 38513.C.P.P. și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu inculaptului, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierea din data de 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicile, considerând că nu este motivată în ceea ce privește subzistența temeiurilor legale avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Sustine ca de la data cand s-a dispus măsura arestarii preventive fata de inculpatul nu s-au adus dovezi in sensul ca se face vinovat de fapta retinuta in sarcina sa, astfel ca in cauza opereaza prezumtia de nevinovatie.
In concluzie, solicita respingerea incheierii Tribunalului, prin care s-a mentinut starea de arest si continuarea procesului penal cu inculpatul in stare de libertate.
Reprezentantul Ministerului Public, avand cuvantul, solicita respingerea recursului ca nefondat.
Sustine ca exista suficiente probe administrate in sensul prev. de art. 143.pr.pen. pentru a conduce la concluzia ca inculpatul este autorul faptei. Acestea sunt: declaratiile partii vatamate, declaratiile martorului ocular, rezultatul testului poligraf aflat la fila 75 dosarului de urmarire penala, declaratiile inculpatului prin care a recunoscut savarsirea faptei (fila 83).
Astfel, nu s-au schimbat temeiurile avute in vedere la luarea masurii arestarii preventive si nu au intervenit altele noi, prin urmare se impune in continuare privarea de libertate a inculpatului.
Totodata, apreciaza a fi indeplinite si cele doua conditii cumulative prev. de art. 148 lit. f pr.pen. avand in vedere natura infractiunii, modalitatea de comitere a acesteia (intr-un loc public), precum si urmarile produse, imprejurari din care rezulta convingerea ca lasat in libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publica.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, potriv. disp. art. 38513alin. 3.C.P.P. sustine ca este nevinovat, invederand ca initial a declarat ca este autorul faptei de teama sa nu fie agresat de organele de politie.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din 27.01.2009, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în baza art.160 rap. la art.3002Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, avându-se în vedere natura și gravitatea deosebită a infracțiunii reținute și modalitatea concretă de săvârșire.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Astfel, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii, prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 - 175 lit. i Cod penal, reținându-se că, în seara de 19.10.2008, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în jurul orelor 19,00, în timp ce se afla pe drumul public, a exercitat acte de violență cu briceagul, asupra victimei (33 ani) cauzându-i leziuni în zona cervicală care au necesitat 25-30 zile îngrijiri medicale și au pus în primejdie viața victimei.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive (art.143 rap. la art.148 lit. f Cod procedură penală), Curtea apreciază că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.143 alin. ultim Cod procedură penală acestei noțiuni, că inculpatul a comis fapta pentru care este cercetat.
Totodată, sunt îndeplinite și cerințele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, la modalitatea de comitere a acestora, precum și la persoana inculpatului, existând temerea că, pus în libertate, ar săvârși și alte fapte de același gen.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat și în consecință, în baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 27.01.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 150 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariul apărătorului din oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.02.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact. /24.02.2009
2 ex.
Red. - Tribunalul Teleorman - Secția Penală
Președinte:Lefterache LaviniaJudecători:Lefterache Lavinia, Ion Tudoran Corneliu Bogdan
