Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANTA DE RECURS
DECIZIA PENALĂ NR.229
Ședința publică de la 06 martie 2009
PREȘEDINTE: George Ciobanu JUDECĂTOR 2: Doru Filimon
- - JUDECĂTOR 3: Valentina Trifănescu
- - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror
din cadrul DIICOT - Serviciul Teritorial Dolj
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul (), împotriva încheierii din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns inculpatul, asistat de avocat, apărător oficiu.
Procedura completă.
S-a făcut referatul oral al cauzei, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul.
Avocat pentru recurentul inculpat, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și lăsarea în libertate a acestuia.
A arătat că punerea în libertate a inculpatului, nu ar presupune un pericol pentru ordinea publică întrucât a avut o atitudine sinceră, este căsătorit, are trei copii minori și nu s-ar sustrage în cazul în care ar fi lăsat în libertate.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Cercetările nu s-au finalizat iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat a arătat că lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța în cauză și că își însușește concluziile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin încheierea din 2 martie 2009, Tribunalul Mehedinți, în baza art.3002Cod pr.penală rap.la art.160 alin.3 Cod pr.penală, a menținut în continuare măsura arestării preventive dispusă față de inculpatul () - fiul lui și, născut la 25 martie 1974.
Având în vedere că dosarul de față a fost repartizat inițial unui complet ce s-a desfiiințat, ca urmare a decesului președintelui completului de judecată, și față de hotărârea luată de Colegiul Tribunalului Mehedinți în ședința din 27 februarie 2009 prin care s-a dispus desființarea completului CD 2P, conform disp.art.99 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, pentru termenul următor repartizarea pe completul ce va soluționa cauza de față se va face de Președintele Secției penale.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 3002Cod pr.penală, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării preventive potrivit art.160 Cod pr.penală.
Conform dispozițiilor art.160balin.1 Cod pr.penală, în cursul judecății, instanța verifică periodic, dar nu mai târziu de 60 de zile legalitatea și temeinicia hotărârii.
În cauza dedusă judecății, din încheierea aflată la fila 21 din dosarului cauzei, rezultă că ultima dată, instanța s-a pronunțat cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive la data de 19 ianuarie 2009.
Instanța examinând actele și lucrările dosarului și având în vedere dispozițiile legale susmenționate, a constatat că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul (), și anume prevederile art.143 Cod pr.penală și art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr.penală, nu s-au schimbat și impun în continuare privarea de libertate a acestuia.
Din probele administrate în cursul urmăririi penale (înscrisuri, interceptări telefonice, percheziții domiciliare, raport de constatare tehnico-științifică, declarații de martori și declarațiile inculpatului), cât și din cele administrate până în acest moment in cursul cercetării judecătorești (declarație inculpat, declarație martor ), rezultă indicii temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul face parte dintr-un grup infracțional organizat care are ca scop recrutarea de cetățeni străini cărora le-acordat în fals identitatea română și cu astfel de acte a încercat să-i treacă în mod fraudulos frontiera în spațiul Uniunii Europene.
Tribunalul a reținut că subzistă și cazul prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Cod pr.penală, deoarece sancțiunea penală prevăzută de lege pentru două din infracțiunile pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată, este pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol social concret pentru ordinea publică, relevat de valorile sociale ocrotite de normele penale a căror încălcare este incriminată în conținutul infracțiunilor pentru de care este acuzat inculpatul.
Astfel, s-a reținut că fapta de călăuzire unor persoane pentru care se facilitează tranzitarea frontierei României, sub identitate falsă, în cadrul unei rețele de trafic de migranți constituie un pericol public, atât prin mijloacele de săvârșire (folosirea de acte de identitate falsificate, prezumate a reflecta adevărul, deoarece aparent emană de la autoritate statală), cât și prin împiedicarea efectuării verificărilor legale asupra deplasării transfrontaliere a unor persoane urmărite penal în statele de origine sau în statele tranzitate, pentru infracțiunile comise pe teritoriul acestora.
Recunoașterea de către inculpat a faptelor comise nu poate constitui un argument pentru judecarea acestuia în stare de libertate, ci doar ca o împrejurare atenuantă cu ocazia soluționării pe fond a cauzei.
Împotriva acestei a declarat recurs inculpatul (), care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii și lăsarea în libertate a acestuia, arătând că punerea în libertate a sa, nu ar presupune un pericol pentru ordinea publică întrucât a avut o atitudine sinceră, este căsătorit, are trei copii minori și nu s-ar sustrage în cazul în care ar fi lăsat în libertate.
Recursul este nefondat.
Instanța de fond a apreciat în mod corect că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, impun în continuare privarea acestuia de libertate.
Probele administrate în cauză, respectiv interceptări telefonice, procesele verbale privind perchezițiile domiciliare, raportul de constatare științifică, declarațiile martorilor și inculpatului, justifică presupunerea că acesta a săvârșit infracțiunile pentru care este judecat.
Pedepsele prevăzute pentru infracțiunile față care este judecat inculpatul, este închisoarea mai M de 4 ani iar lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura și gravitatea faptelor.
Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va respinge recursul formulat ca nefondat, iar în temeiul art. 192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (), împotriva încheierii din 2 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți, în dosarul nr-.
Obligă recurentul la 110 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 100 lei reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 6 martie 2009.
- - - - - -
Grefier,
Red.jud.GC
PS/19.03.2009
6 martie 2009.
- Administrația Finanțelor Publice V M va încasa de la rec.inc. suma de 110 lei, cheltuieli judiciare statului.
Președinte:George CiobanuJudecători:George Ciobanu, Doru Filimon, Valentina Trifănescu
