Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arest preventiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI
INSTANȚA DE RECURS
DECIZIEPENALĂ Nr. 233
Ședința publică de la 06 Martie 2009
PREȘEDINTE: Mircea Mugurel Șelea JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
- - - - judecător
- - - judecător
Grefier
Ministerul Public reprezentat de procuror, din cadrul Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Dolj.
.
Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul D - împotriva Încheierii de la data de 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul - inculpat (în stare de arest preventiv), asistat de avocat ales.
Procedura completă.
S-a efectuat referatul oral al cauzei, după care, nefiind ridicate excepții sau formulate cereri noi, instanța de control judiciar a constatat dosarul în stare de judecată și a acordat cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul - inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond, revocarea măsurii arestului preventiv, întrucât inculpatul nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, acesta trebuind a fi analizat în prezent în raport de sinceritatea inculpatului, de faptul că s-a prezentat de bună-voie la organul de urmărire penală, a avut o contribuție mai redusă la săvârșirea infracțiunilor.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât faptele pentru care inculpatul este cercetat sunt deosebit de grave, cu precizarea că a fost sincer, întrucât a fost surprins în flagrant de către organele de poliție.
Avocat, în replică, învederează că nu există date că inculpatul ar comite alte fapte penală dacă ar fi lăsat în libertate, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social al faptelor pentru care este cercetat.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că nu s-au găsit instrumente de falsificare a cadr-urilor în locuința sa, iar din luna iunie 2008 și până în luna noiembrie 2008, când a fost arestat, nu a mai săvârșit alte fapte penale.
Dezbaterile fiind închise;
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin Încheierea din data de 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-, în baza art. 3001Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală, s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului - fiul lui și, născut la data de 21.09.1976 în Tîrgu J, domiciliat în C, strada - -, -. 35,. 1, etaj III,. 9, județ
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, la data de 02 martie 2009, s- înregistrat rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial Craiova pe rolul Tribunalului Dolj nr. 62D/P/2008 privind pe inculpatul -, pentru săvârșirea infracțiunilor de: - falsificarea instrumentelor de plată electronică și punerea lor în circulație, în formă continuată, faptă prev.de art.24 pct.1 și 2 din Legea nr.365/2002, cu aplic. art.41 alin.2 din Cp.; deținerea de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, faptă prev.de art. 25 din Legea nr.365/2002; efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, în formă continuată, faptă prev. de art.27 alin.1 și 2 din Legea nr.365/2002, cu aplic.art.41 alin.2 din Cp; accesul fără drept, la un sistem informatic, prin încălcarea măsurilor de securitate, în formă continuată, faptă prev.de art.42 alin.1 și 3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 din Cp. în final cu aplic.art. 33 lit.a cp. iar prin încheierea pronunțată la data de 19 noiembrie 2008 în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se incidența dispozițiilor prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și 148 lit. f Cod procedură penală, în ceea ce privește acuzația săvârșirii infracțiunilor pentru care a fost cercetat, având în vedere că pedeapsa prevăzură de lege este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
De asemenea, prin încheierea din data de 16 decembrie 2008, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpatul - pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 18 decembrie 2008 și până la 16 ianuarie 2009, inclusiv, iar prin încheierea din data de 12 ianuarie 2009, fiind sesizată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Craiova, a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 17 ianuarie 2009 și până la 15 februarie 2009, inclusiv.
Prin încheierea din data de 12 februarie 2009, instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpat pe o perioadă de 30 zile, începând cu data de 16 februarie 2009, până la data de 17 martie 2009, inclusiv.
În sarcina inculpatului s-a reținut în fapt că, a data de 14.07.2008, lucrători din cadrul C, s-au sesizat din oficiu cu faptul că, pe raza municipiului C își desfășoară activitatea o grupare infracțională ce are în preocupări fraude cu card-uri bancare, coordonată de, care se deplasează frecvent în țări ale Uniunii Europene, de regulă Germania, unde, cu ajutorul unor complici, copiază datele card-urilor bancare de la -uri, date care apoi sunt transferate pe "blancuri" cu ajutorul cărora accesează, fără drept, -urile băncilor din România.
S-a stabilit astfel că numitul săvârșea faptele infracționale împreună cu inculpatul, iar în perioada 19-20.07.2008, cei doi, având asupra lor mai multe card-uri bancare contrafăcute în modalitatea descrisă anterior, s-au deplasat în municipiul C și în alte localități din județe limitrofe județului D, ocazie cu care au retras, în mod repetat anumite sume de bani.
Având în vedere actele premergătoare efectuate, ce confirmau săvârșirea de infracțiuni privind comerțul electronic și contra confidențialității și integrității datelor sistemelor informatice, în cauză s-a început urmărirea penală împotriva susnumiților pentru infracțiunile prev. de art, 24 alin. 1 și 2, art. 25, și art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 și art, 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003.
Prejudiciul cauzat băncilor prin modul de operare descris anterior, s-a stabilit a fi în sumă totală de 68.210 lei (Ron), astfel cum rezultă din adresele nr. 23/13.01.2009, -/23.12.2008, DJ-24717/6.01.2009 și nr. 13345/9.01.2009.
Situația de fapt expusă mai sus s-a probat cu: procesul - verbal de sesizare din oficiu, procesele - verbale de interceptare a convorbirilor telefonice, planșa fotografică reprezentând imaginile surprinse la întâlnirea dintre inculpați în data de 19.07.2003, procesele - verbale întocmite cu oca2:ia perchezițiilor domiciliare și planșele foto, rapoartele de percheziție informatică, raportul de constatare tehnico științifică, întocmit de - Institutul de Tehnologii, planșa fotografică privind imaginile surprinse de camera video a bancomatului aparținând BCR, în care apare, având asupra sa o geantă de culoare care i-ar fi "purtat noroc", potrivit convorbirii avute cu soția sa, adresele băncilor prejudiciate, corpurile delicte, precum si cu declarațiile date la urmărirea penală.
Procedând la verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, pentru a se stabili dacă mai subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, Tribunalul a avut în vedere următoarele aspecte referitoare atât la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, cât și caracterul rezonabil al detenției preventive.
Astfel, instanța de fond a constatat că lăsarea în libertate a infractorului prezintă pericol pentru ordinea publică, ținând cont de împrejurările în care au fost comise faptele, natura infracțiuni, atitudinea după săvârșirea infracțiunii, subzistând în continuare temeiurile prevăzut de art.148 al. 1 lit. f Cpp, apreciindu-se de asemenea că astfel poate fi realizat și scopul măsurii preventive, respectiv pentru a asigura o bună desfășurare a procesului penal.
Toate aceste aspecte reținute până în prezent nu s-au modificat și nu au încetat, neexistând nici un argument de fapt sau de drept pentru a se dispune cercetarea inculpatului în stare de libertate, considerente pentru care s-a apreciat că se impune menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, în baza art.3002Cod procedură penală raportat la art.160bCod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs, în termen legal, inculpatul criticând-o ca nelegală și netemeinică, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestului preventiv, deoarece nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică, care nu trebuie confundat cu pericolul social al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, în condițiile în care a avut o atitudine sinceră și s-a prezentat de bună voie la organele de urmărire penală.
Recursul este nefondat.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor invocate și din oficiu, în limitele prevăzute de lege, se constată că este legală și temeinică, în concordanță cu dispozițiile legale care reglementează măsura arestului preventiv și actele existente la dosar.
Recurentul - inculpat a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de falsificare a instrumentelor de plată electrică, deținerea echipamentelor în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică și efectuarea de operațiuni financiare în mod fraudulos, prevăzute și pedepsite de art. 24 alin. 1 și 2, art. 25 și art. 27 din Legea nr. 365/2002 și art. 42 alin. 1 și 3 din Legea nr. 161/2003.
Codul d e procedură penală condiționează luarea unei măsuri preventive privative de libertate și, implicit, menținerea acesteia de îndeplinirea cumulativă a unor condiții de fond, respectiv: să existe probe sau indicii temeinice privind săvârșirea unei faptă prevăzută de legea penală, fapta să fie sancționată de lege cu pedeapsa închisorii și să existe cel puțin unul dintre temeiurile de arestare expres și limitativ prevăzute de lege, la care se adaugă și condiția conformității dreptului intern cu exigențele art. 5 lit. c din
În cauza de față, se apreciază că probele existente până în prezent la dosar pot fi considerate ca motive verosimile de a bănui că inculpatul din prezenta cauză a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În mod corect prima instanță a apreciat că nu au dispărut temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive arătată în dispozițiile art. 143 și 148 Cod procedură penală, fiind adevărat că numai gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu poate fi socotită în sine ca reprezentând pericol pentru ordinea publică, dar nici nu poate fi ignorat faptul că inculpatul este bănuit a fi săvârșit infracțiuni deosebit de grave.
De asemenea, susținerea recurentului - inculpat în sensul că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social, ca trăsătură esențială a infracțiunii - este fondată, însă aceasta nu înseamnă că, în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată. Sub acest aspect, existența pericolului pentru ordinea publică poate rezulta, între altele și din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului pentru ordinea publică nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, așa cum s-a solicitat, ci și date referitoare la faptele pentru care este cercetat, în acord și cu jurisprudența referitoare la înțelesul expresiilor de gravitate deosebită și reacție particulară a opiniei publice care pot justifica o detenție preventivă pentru un termen limitat.
În raport de aceste considerente, recursul inculpatului este nefondat, impunându-se menținerea arestului preventiv pentru apărarea ordinii publice și desfășurarea în bune condiții a procesului penal, astfel încât, în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, urmează a fi respins.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul - deținut preventiv în cadrul D - împotriva Încheierii de la data de 04 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Penală, în dosarul cu nr-.
Obligă inculpatul la plata sumei de 30 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 06 Martie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - - - -
Grefier,
Red. jud.: -
Jud. fond:
Dact. 2 ex./ 23 Martie 2009
Președinte:Mircea Mugurel ȘeleaJudecători:Mircea Mugurel Șelea, Sorina Petria Mitran
